Sărbători chinezeşti

Sărbătorile de iarnă chinezeşti
Sărbătoarea zilei a opta a celei de- a douăsprezecea luni
În China, a douăsprezecea lună a calendarului lunar ( tradiţional) este numită腊月làyuè şi în cursul acestei luni este prima dintre sărbătorile de iarnă tradiţionale: Sărbătoarea zilei a opta, care este în ziua a opta a lunii decembrie. După calendarul gregorian în 2011 această Sărbătoare a zilei a opta 腊八节làbājié a fost ieri, în 11 ianuarie. Sărbătoarea îşi are originea în ceremonia là腊 din antichitatea chineză, când oamenii, obţinând o recoltă bogată o considerau a fi o binecuvântare a cerului, căruia îi mulţumeau printr- o sărbătoare mare. Era aşadar o sărbătoare a recoltei bogate, ţinută iarna, atunci când muncile câmpului nu sunt numeroase, iar omul îşi permite mai multă odihnă. De- a lungul timpului, sărbătoarea a căpătat şi alte semnificaţii. După răspândirea budismului în China, a fost considerată ziua în care Sakiamuni a cunoscut iluminarea şi a devenit Buddha. Povestea este următoarea:
Sakiamuni practica budismul de ani de zile şi ajunsese din cauza postului prelungit un sac de oase, astfel încât era pe punctul de a renunţa, când o păstoriţă l- a ajutat să- şi regenereze energia dându- i să mănânce fiertură de orez. Astfel a revenit pe calea cea dreaptă a gândirii şi a putut să- şi continue meditaţia, iar în ziua a opta a lunii a douăsprezecea a devenit Buddha.

În China se mănâncă fiertura Sărbătorii zilei a opta a lunii a douăsprezecea din timpul dinastiei Song ( 960- 1279) . În vremea aceea, la instituţiile conducerii central şi local a ţării, precum şi în mânăstiri se mânca această mâncare cu ocazia Sărbătorii zilei a opta a lunii a douăsprezecea. Obiceiul devine şi mai răspândit începând cu dinastia Qing ( 1644- 1911) , când împăratul, împărăteasa şi prinţii ofereau oficialilor şi tuturor celor care lucrau la curtea imperială orez şi fructe, care de altfel erau trimise şi la mânăstiri. De asemenea, în fiecare familie se făcea această fiertură pentru cinstirea strămoşilor. Oamenii nu doar se adunau în familie pentru a se bucura de această mâncare, dar o şi ofereau altor familii ca semn de bune urări.
Ce este această mâncare de Sărbătoarea zilei a opta a celei de- a douăsprezecea luni腊八粥 làbāzhōu de fapt? Există, desigur mai multe variante: China e mare, iar timpul de când se face această mâncare este extrem de lung. Fiertura tradiţională este făcută din opt ingrediente de bază şi opt ingrediente suplimentare, ceea ce concordă cu 八bā/ opt, din denumirea sărbătorii şi în acelaşi timp ne duce cu gândul la noroc. ( În chineză八bā este în mod curent asociat cu发fā/ de la达 fādá = prosperitate. De aceea, de altfel, 八bā este considerată cifra norocoasă. ) .

Ingredientele principale uzuale sunt în primul rând boabe de leguminoase: fasole roşie, mazăre, fasole albă chinezească ( de culoare albă, având o pată maro pe bob) , fasole albă, mazăre, bob, dar şi boabe de cereale: orez, mei, orez glasat, orez obişnuit, grâu, ovăz, porumb şi sorg. Desigur, ingredientele se pot alege după preferinţe. Ingredientele suplimentare pot fi alese dintre: piersici uscate, caise uscate, nuci, pastă de jujuba, castane, fructe de kaki, seminţe de dovleac, seminţe de lotus, arahide, alune, conuri de pin, pere uscate şi struguri uscaţi.
Odată alese ingredientele, se pun într- o oală cu apă şi se fierb la foc mic. Când toate sunt fierte, se adaugă un ingredient dulce precum zahăr, trandafir, osmanthus armatus ( oleaginos dulce) .
De fapt, treaba începe în seara zilei a şaptea, cu pregătirea ingredientelor: se spală orezul şi celelalte boabe, se lasă la înmuiat fructele uscate, se aleg boabele ori fructele care nu sunt bune, se scot sâmburii etc. Spre miezul nopţii se pune totul la fiert şi, cum se fierbe la foc mic, totul e gata către dimineaţă.
Dacă familia acordă o atenţie specială sărbătorii, culoarea este şi ea importantă. De pildă, nu se vor pune ingrediente închise la culoare, se va folosi exclusiv orez glasat ( neglutinos) se aleg neapărat seminţe de lotus, astfel încât să se obţină o fiertură albă. Uneori se alege şi o anume formă ( de oameni sau diverse animale) pentru fiertură şi se adaugă ingrediente ce aduc un roşu plăcut. Asemenea fierturi pentru Sărbătoarea zilei a opta a celei de- a douăsprezecea luni cel mai adesea pot fi întâlnite în mânăstiri.
Fiertura odată gata, se face mai întâi ofrandă zeilor şi strămoşilor. După aceea se dăruieşte rudelor şi prietenilor, iar abia apoi se mănâncă în familie. Fiertura rămasă, chiar dacă este rămasă de câteva zile, se consideră a fi de bun augur, căci e semn că în casă va fi mâncare îndeajuns încât să mai şi rămână.
În nordul Chinei, în afară de fiertura pentru Sărbătoarea zilei a opta a celei de- a douăsprezecea luni se mai pregăteşte şi „ usturoiul pentru Sărbătoarea zilei a opta a celei de- a douăsprezecea luni” . Gospodinele curăţă usturoi şi îl pun într- un vas cu oţet. Se astupă bine vasul la Sărbătoarea zilei a opta a celei de- a douăsprezecea luni şi se lasă într- o cameră la rece. Vasul se deschide la Sărbătoarea Primăverii: gustul aparte, culoarea de jad verde a preparatului cu siguranţă aduce un frumos contrast şi bucurie la masa de Anul Nou. Usturoiul acesta este delicios alături de jiaozi, mâncarea tradiţională de Sărbătoarea Primăverii.

Următoarea sărbătoare de iarnă pe care o vom prezenta este Micul An Nou, care în 2011 este pe 26 ianuarie.