Veşti din China:Paşi europeni de balet cu săritură încrucişată, la Pekin

(  traducere, 12 ianuarie 2014) 

 La Pekin, în zilele de 6- 7 ianuarie, Michel Barnier, Comisar european pentru Piaţa internă şi servicii, făcea recapitulări şi corecturi împreună cu Ministrul de finanţe Lou Jiwei ( cf foto) şi şefii comisiilor ( CBRC, CIRC, CSRS) .

Era vorba despre a convinge China să înainteze spre Europa, într- un dosar asupra căruia relaţiile China/ Occident sunt înmormântate de 20 de ani : deschidere de bănci, asigurări şi servicii, dincolo de acel 2% din piaţă îngăduit  până acum, după 15 ani de OMC.

Dl Barnier este un bărbat care, în cei opt ani de mandat la Comisia din Bruxelles, a învăţat cum să- şi pregătească deciziile complexe ce le are de luat cu colegi din alte ţări şi că trebuie să convingi depăşind distanţa dintre culturi. Aşa că, la Pekin, a adus lungi fişe în mandarină în care se explică munca depusă de UE din 2008 pentru a ieşi din criză : directivele şi legile pentru reducerea datoriei, balustradele pentru cele 8300 de bănci şi această „ construcţie revoluţionară” a Uniunii Bancare ce năzuieşte spre suprimarea garanţiilor discreţionare ale celor 28 de state asupra băncilor lor.

Astfel au fost evocate primele rezultate ale luptei anti- criză. În 5 ani, depăşirea bugetară a celor 28 de state a fost adusă de la 7 la 3.2%, iar îndatorarea medie, stabilizată la 95% din PIB – ar trebui să scadă din nou în 2015. Mai ales însă, după o recesiune în 2013 de – 0.4%, UE trebuie să ajungă din nou la + 1.1% creştere în  2014 şi 1.7% în 2015: ce a fost mai rău a trecut. Comisarul putea afirma că UE, lovită de criză în 2008, „ a făcut ce- a zis” , şi să mulţumească Pekinului „ pentru încrederea păstrată faţă de euro” .  

Acest gen de discurs fără îndoială că nu i- a lăsat indiferenţi pe conducătorii chinezi. De fapt, toate aceste noi forme de gestiune testate de UE de 5 ani, nu sunt chiar străine faţă de situaţiile similare din China: datoriile statelor europene reflectă pe acelea ale celor 31 de provincii chineze, iar tehnicile de forţare a puterilor europene pentru stăvilirea cheltuielilor, pentru a le salva condiţionat de la insolvabilitate, ar putea da idei asupra drumului de urmat în Imperiul de Mijloc.

Tot împreună cu echipa lui Xi Jinping, dl M. Barnier a pledat pentru a merge mai departe în scopul de a face schimb de modalităţi de dezvoltare în sectoare de vârf precum urbanizarea şi mediul înconjurător. Se apropie negocierile ( fără îndoială în toamnă, după alegerile europene din mai) pentru un tratat bilateral de protecţie a investiţiilor, similar celui deja în lucru dintre Uniune şi SUA. M Barnier militează de asemenea pentru intrarea Chinei în GPA, tratat multilateral ( al OMC) cu 17 semnatari, asupra deschiderii reciproce a pieţelor publice.

China este pregătită, în acest stadiu, să adere la aceste instrumente juridice care o vor obliga să- şi deschidă pieţele de asigurări, bănci şi pieţele publice? „ Prea devreme pentru a putea spune aşa ceva, răspunde M. Barnier, dar noua echipă a lui Xi Jinping aduce o nouă deschidere, un indiscutabil aer proaspăt”.

Totuşi, un punct a rămas în umbră în timpul şederii la Pekin a comisarului: Barnier este vice- preşedintele PPE ( centru- dreapta) , unul dintre partidele grele din Parlamentul european, al cărui următor scrutin legislativ va desemna, în plus faţă de aleşii viitoarei legislaturi, şi Preşedintele comisiei, care va prelua ştafeta de la portughezul Manuel Barroso. Va fi numit, în principiu, candidatul partidului învingător.

Se zvoneşte că Xi, în martie 2014, în drum spre Paris, Olanda şi Berlin, va avea şi o şedere la Bruxelles- fiindcă ar fi acceptat această invitaţie făcută de Barroso. O astfel de vizită, spune M. Barnier, ar exprima „ recunoaşterea de către China a realităţii europene, în curs de consolidare” . Se întâmplă că acest început de martie va coincide şi cu selecţionarea de către PPE a alesului său.

În orice caz, din întâmplare, Olli Rehn, alt comisar candidat pentru acelaşi post ( actualul vice- preşedinte al Comisiei, pe probleme de economie) soseşte în această săptămână la Pekin, iar M. Schulze, actualul Preşedinte al Parlamentului şi candidat al grupului socialist, caută şi el o dată pentru a merge acolo, Fără nici o îndoială, pentru viitorul şef al administraţiei eurocratice, trecerea pe la Pekin este o etapă de neevitat.