Les traducteurs sont des chatons/ Traducătorii sunt nişte pisoiaşi

Reiau, dându- i traducerea, o postare mei veche, făcută în franceză. Motivul principal: mai mulţi dintre cei care au vrut să citească articolul mi- au spus că nu ştiu franceză. Aveţi la sfârşit link- ul către textul original. Dedic textul celor mai mult sau mai puţin interesaţi financiar ( sau altfel) care sunt uimiţi când află ( chiar dacă le repet de ani de zile) că a face interpretariat şi a traduce NU e acelaşi lucru.
O zi bună tuturor, că încăpem cu toţii sub acest soare aşa de răbdător!

Traducătorii sunt nişte pisoiaşi

Acum câteva săptămâni m- am dus la un medic, pe care îl vad cam o dată la doi ani.

După consultaţie, m- a întrebat ca de fiecare dată: „ Şi, cum e, mai faceţi traduceri?” Cum sunt foarte bine crescută ( ori strâns înţepenită într- un tipar social ce nu- mi permite francheţea faţă de orice persoană înzestrată cu un minim de autoritate) , de obicei mă mulţumesc să răspund „ Da, da tot traducătoare sunt” .

Să fi fost configuraţia astrelor, sindromul premenstrual, plinătatea paharului, enervarea de a fi aşteptat o oră în sala de aşteptare înainte de consultaţie? Am izbucnit pur şi simplu.

M- am uita fix în ochii lui şi i- am răspuns:

„ Dar dumneavoastră? Mai faceţi tuşeuri rectale? Când vă întâlniţi cu instalatorul dvs, pe el îl întrebaţi „ Şi, cum e, mai desfundaţi closete? ” Iar pe măcelar îl întrebaţi: „ Şi, cum e, mai tranşaţi fleici? ” Nu fac traduceri, sunt traducătoare. ”

După ce m- am întors acasă, am aruncat cu furie la coş reţeta de xanax pe care insistase să mi- o prescrie.

Dragă cititorule, tu care citeşti de obicei ceea scriu fără a şti că eu am scris, am să- ţi vorbesc azi în numele meu.

Graţie publicaţiei Slate, care are decenţa de a face ceea ce e departe de a fi o evidenţă în meserie, ai citit deja numele meu la sfârşitul traducerilor, iar dacă nu era numele meu era cu siguranţă numele unui coleg/ unei colege de- ai mei. De obicei eu îmbrac cu cuvintele mele gândurile altora. Astăzi, pentru că sunt sătulă să fiu luată drept leneşa care munceşte două ore pe zi în pijama şi care poate să vadă de micuţul surorii fiindcă stă acasă când lucrează şi care n- are nevoie decât de un Harrap’s ( foarte cunoscut dicţionar de buzunar francez- englez) ca să lucreze şi tremură de groază văzând cum se apropie spectrul programelor pe calculator pentru traduceri, am să iau cuvântul ca să- ţi explic ce este un traducător independent. De fapt mai degrabă ce nu este.

Traducătorul independent nu este dicţionar

Un dicţionar este o carte ( sau un CD sau un site) cu liste de cuvinte şi echivalentele acestora într- o limbă pe care tu n- o vorbeşti ori o vorbeşti prost.

Traducătorul este o fiinţă umană care lucrează cu dicţionare, dar reciproca nu e valabilă. Cu siguranţă, el ştie o grămadă de cuvinte pe care tu nu le ştii, dar aşa cum arhitectul n-o să scoată din buzunar o cărămidă la aperitiv, nici el nu poate recita Larousse- ul englez- francez la comandă.

Traducătorul independent nu este profesor

Profesorul este cineva care s- a hotărât să- şi petreacă zilele împreună cu nişte creiere nu pe deplin isprăvite, adăpostite în învelitori cu coşuri şi care din punct de vedere hormonal sunt disfuncţionale, dar care a învăţat cum să facă să le intre în cap o limbă străină.

În timp ce traducătorul este cel mai adesea un mizantrop, alergic la specia umană, iar cea mai mare parte a timpului lucrează acasă, cu uşa şi ferestrele bine închise, care nu răspunde la telefon decât poate pentru a cerşi o amânare de termen la clienţi ori un rabat de la Urssaf.

Traducătorul independent nu este neapărat o persoană cu înclinaţie spre limbi străine

Meseria de traducător nu constă în a vorbi o limbă străină la perfecţie. Asta fac foarte bine străinii ( şi chiar mai bine) şi pentru asta, ei nu sunt traducători.

Traducătorul re- creează un text scris într- o limbă străină într- o limbă pe care compatrioţii lui  ( asta e important) să o poată înţelege. El citeşte textul în limba străină, îl analizează, îl înţelege, transformă totul în sens, după care scoate totul într- o franceză perfectă sau quasi perfectă. Transpune şi adaptează la cultura limbii ţintă. Nu traduce cuvinte, ci idei şi de- aia nu va traduce

«The guy looked hairy at the heel. He grasped her phone and did a runner. Never mind, she thought, I have enough at home to cobble dogs with»

Prin:

“ Tipul era păros la călcâi. Îşi înşfăcă telefonul şi a făcut un alergător. Niciodată mintea, se gândi ea, am destul acasă să meşteresc cu nişte câini. ” ^[1]

Traducătorului independent nu îi este teamă de Google Trad

Recitiţi paragraful precedent. Google Trad l- a comis.

Traducătorul independent nu este disponibil

Când traducătorul se reproduce, are nevoie, ca şi alţi lucrători de cineva care să- i vadă de progenitură. Nu, nu se poate traduce un articol despre războiul din Siria, o broşură publicitară, un manual de pilotaj ori un mod de utilizare a unui focos nuclear cu un bebeluş care- ţi urlă pe genunchi. Nici intr- un loc de joacă pentru copii. Nici amestecând piureul. Nici fiind întrerupt la fiecare cinci minute. Dacă a vedea de un copil nu este şi asta o muncă, atunci toată lumea ar veni cu copiii la birou.

Traducătorul independent nu este interpret

Traducătorul traduce documente scrise. Interpretul lucrează oral. Nu sunt solicitate aceleaşi părţi ale creierului, tehnicile sunt diferite şi nu mai luaţi aerul acela decepţionat când vi se spune că nu se munceşte în cabină cu un microfon şi căşti. Nu, nu suntem la ONU, iar noi, dacă vrem, muncim şi îmbrăcaţi în pijama.

Traducătorul independent nu lucrează ca să câştige nişte bani de buzunar

Traducătorul îţi câştigă coaja de pâine ca orice alt salariat, fără a avea niciodată siguranţa că va reuşi câtă vreme este supus capriciilor clienţilor. „ Munceşti mult şi trebuie că şi câştigi o grămadă, super! ” e o frază curentă în gura non- traducătorilor bine intenţionaţi. Realitatea seamănă mai degrabă cu: „ Muncesc mult, luna aceasta cu ceva noroc şi lucrând 10 ore pe zi am să ajung la 2500 euro. Brut. ”

Traducătorul independent nu vrea să lucreze într- o agenţie

În orice caz, nu indiferent orice agenţie. Agenţii precum Textmaster nu ezită să- şi remunereze traducătorii cu o centimă pe cuvânt. Pornind de la faptul că un traducător traduce în medie 2.000 de cuvinte pe zi ( inclusiv cercetare şi corectură) , lucrând zilnic în afară de week- end, poate spera un pic peste 400 de euro pe lună la acest tarif.

Ce altă meserie mai e remunerată cu 20 de euro pe zi brut? ( Era să zic cu bac+5, dar chiar şi cu bac minus 5, nimeni nu merită să fie platit aşa) . Dacă o agenţie vă propune să vă livreze o traducere cu mai puţin de 10 centime per cuvânt, să ştiţi că la sfârşitul acelei luni un traducător şi copiii lui vor muri de foame ( e mai puţin înduioşător decât pentru un pui de pisoi, dar e totuşi grav) .

Traducătorul independent nu lucrează în toate sensurile de traducere

Un traducător conştiincios lucrează cu limbă ţintă limba sa maternă, adică aceea în care înţelege toate nuanţele şi a cărei cultură nu are secrete pentru el. A şti să traduci înseamnă înainte de toate a şti să scrii. Altfel, se simte la lectură, în afară de faptul că iei de la gură pâinea traducătorilor de alte limbi. Un traducător nu traduce aşadar şi din limba lui şi în limba lui, deci în orice sens. În schimb, poate traduce în orice poziţie.

Atunci de ce să- ţi alegi o profesie precară, prost plătită, prost înţeleasă, prost apreciată, fără concediu plătit şi drept la şomaj şi care mai are şi nevoie de studii de lungă durată?

De ce să suporţi să fii redus la cineva care face ( traduceri) şi să nu fii cineva care este ( traducătoare) ?

Fără îndoială pentru că în ciuda a toate, libertatea de a traduce în pijama şi în poziţii bizare nişte texte ( adesea) interesante este de nepreţuit. My tailor is poor, but my life is rich.

Bérengère Viennot

^[1] Traducerea cu Google Translate. De fapt a se citi: „ Tipul avea un aer dubios. Îşi înşfăcă telefonul şi o luă la picior. Nu- i mare pagubă, gândi ea, am destul acasă aşa ceva. ”

http://www.slate.fr/story/84701/traducteur#retour1