Doi călugări se duceau la un bătrân vestit. Suindu-se pe corabie, au dat acolo de un pustnic. Pustnicul a tăcut tot timpul, pe când călugării spuneau cu voce tare cuvinte din Părinţi şi din Scripturi sau îşi povesteau unul altuia despre lucrul lor de mână. Când corabia a ajuns la ţărm, s-a dovedit că pustnicul mergea la acelaşi bătrân.
Când au ajuns, bătrânul le-a zis călugărilor:
- Bun tovarăş de drum v-aţi găsit în acest pustnic!
Pe urmă s-a întors către pustnic:
- Buni fraţi ai găsit şi tu, avo! La care pustnicul a răspuns:
- De buni sunt buni, dar curtea lor nu are poartă. Oricine vrea se apropie de iesle îşi dezleagă asinul.
Prin aceasta voia să spună că vorbeau despre tot ce le trecea prin cap
din volumul " Apa vieţii. 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc" - Editura Sophia, traducere Adrian Tănăsescu- Vlas
Titlul povestirii îmi aparţine mie, pentru că nu- l cunosc pe cel original, aşa cum nu cunosc din ce limbă s- a făcut traducerea, textele fiind luate de pe internet, pornind de la site- ul Creştin ortodox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.