miercuri, 21 iunie 2017

De- ale mele: Laptele de veveriță

         Povestea am citit- o azi, pe blogul unui domn de a cărui existență nu știam până acum ceva ani. Dar acum îl știu și îl citesc cu mare, mare plăcere când timpul îmi permite. E atâta blândețe și pasiune în ceea ce spune și face, încât nu se poate să nu te cucerească orice povestire.
         Azi când am citit titlul: lapte de veveriță, am crezut că e vreo glumă de- a sa. Dar chiar e o rețetă culinară, din acelea minunate, înconjurată de o poveste ce mi- a plăcut. Textul de mai jos și poza îi aparțin.

Bandiţi şi cu aere de mafioţi sadea, motăneii mei Juju şi Fifi, acum deja mărişori, au dispărut ascunşi în tufele de crini galbeni de lângă gard şi m-au făcut să îi caut trei ceasuri punct prin curte. I-am găsit tolăniţi la umbra frunzişului bogat pe pământul răcoros, îmbrăţişaţi ca doi fraţi buni cu codiţele împletite.
Imaginea era atât de puternică şi de plină de duioşie încât i-am iertat pentru jocul de-a pititul şi i-am luat în braţe pe sus să îi hrănesc în bucătărie cu ceva bun.
Vezi că la bătrâneţe omul devine mai slab cu duhul şi sensibil la toate cele.
Bunăoară până acum patru ani mă ruga Nemţoaica de nevastă- mea să mai cultiv şi flori în grădină, iar eu îi răspundeam"nu fi proastă mă muiere, că florile nu se pot mânca".
Ei acum, şaptezeci la sută din munca mea de horticulor savant este dedicată florilor şi mă împăun că am învăţat să le butăşesc, marcotez, altoiesc, să le fac bogate şi frumoase ca un suflet de prinţesă.

Dar să revenim la motănei, i-am dus în bucătărie şi le-am pus în bliduţe de tablă lapte de veveriţă...
Da, aţi auzit bine, lapte de veveriţă, o beutură- mâncare pe care vara o improvizez într- o ulcică de trei litri tinută la rece în frigider ca să fie pentru arşiţă si pentru hrană rapidă.
Şi vă dau reţeta mea ca să o aveţi la îndemână dacă o fi:
Dă-i prin maşina de tocat nuci ori prin cea de cafea, un pumn de mieji de nucă pe care i-ai prăjit în tigăiţă să îşi întărească aromele.
Pune nucile în blender, adugă o cantitate egală de zahăr tos, un strop de vanilie şi şase ouă întregi.
Blenduieşte la turaţie mică să se topească zahărul iar când ouăle încep să facă spună, adugă lapte bine răcit, câte puţin, câte puţin, până în buza blenderului. 
O să obţii o băutură închegată de culoare gălbuie cu aromă fină de vanilie, pe care musai să o ţii la rece.
Şi poţi laptele ăsta să îl torni într-un castron peste pişcoturi rupte în mână şi să mănânci cu lingura la micul dejun încropeala asta plină de proteine, mai adăugând fructe zdrobite deasupra (căpşuni, frăguţe, mure, zmeură sau cireşe) , ori să o bei din pahar ca să te răcoreşti, când de atâta căldură îţi vine să te ascuzi ca motăneii mei pe pământul reavăn dintre crini.

http://uicamihai.blogspot.ro/2017/06/laptele-de-veverita.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentaţi AICI