Vești din China- Potret : Li Zhanshu

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 28 octombrie 2017. ) 

       Născut în 1950 în comuna Pingshan din Hebei, Li Zhanshu 栗战书 dispune de un pedigree complet de „mic prinț“ în sânul partidului, cu un unchi, Li Zaiwen, vice-guvernator în Shandong, torturat până la moarte în timpul Revoluției Culturale și un tată, Li Zhengxiu, membru de partid în anii 1930, care a servit partidul ca mesager clandestin în anii 40. În total, 27 de membri din familia lui s-au alăturat primelor rânduri ale partidului chiar de la început.

Deși sârguincios la învățătură, tânărul Li Zhanshu și-a văzut torpilate visele universitare de către Revoluția culturală, care l-a trimis în iarna anului 1968 în satul părinților săi ca „ tânăr instruit” pentru a fi „ reeducat” prin muncă fizică. În ciuda sarcinilor și a vieții dificile, reușește totuși să studieze „ în clipele libere” și să fie numit contabil. Lucru rar: datorită sprijinului secretarului de partid din sat, obține în 1971 un loc pentru a studia la Institutul de Comerț din Shijiazhuang, capitala Hebei.  În 1972 a fost integrat în biroul de comerț din oraș. Om dintr-o bucată, a criticat ordinea birocratică atrăgând atenția superiorilor. Intră așadar în partid în 1975 și-și începe cariera politică într-un post de cadru economic. Seara, urmează cursurile de științe politice la Universitatea Normală din Hebei și-și ia licența. În 1982, o scrisoare către Secretarul general al PCC, Hu Yaobang, de susținere a unui cântec reformator, „ socialismul e bun” , i-a adus un an mai târziu primul său post important, ca secretar de partid la Wuji ( Hebei) . O întâmplare nororcoasă: omologul lui din districtul vecin ( Zhending) nu era altul decât Xi Jinping ! Cei doi au lucrat cot la cot timp de trei ani, astfel încât între ei s-a creat treptat o prietenie ce n-a fost vreodată dezmințită și care se va dovedi fructuoasă în cele din urmă.

            Au urmat apoi promovări : Secretar al Filialei la nivel de provincie al Ligii Tineretului, pepiniera reformatorilor ( 1987-1990) apoi comisar politic la Chengde. A intrat în guvernul provincial, unde s-a trezit a fi în luptă cu secretarul, un fidel al lui Jiang Zeming, care a sfârșit prin a-l demite din toate funcțiile. Umilit, Li a trebuit să plece în Shaanxi în 1998, într-un quasi-exil. Șef mai întâi de organizație locală de partid, a trecut apoi în postul de secretar de partid la Xi’an, unde va rămâne până în 2003, având pretenția că a adus orașul la rangul de „ cea mai prosperă metropolă de la intern” . Administrația lui Jiang Zeming nu aprecia totuși oamenii din „ tuanpai” ( Liga Tineretului) . Așa că în locul unei provincii de coastă pe care și-o dorea, s-a văzut trimis în Heilongjiang. La sosirea acolo, Li a scris poemul : „ un bărbat nu se teme de sarcini primejdioase, munții sunt prea plini de frumusețe, iar vârfurile lor îți taie respirația, vântul maiestuos de toamnă nu-i scutură decât pe cei slabi, căci șoimul își întinde veșnic aripile și țâșnește spre cer. ” Va mai scrie ulterior alte numeroase poeme.

            Bun administrator, în Heilongjiang va face eforturi ca să îmbunătățească randamentele acestui „grânar” prin crearea ori reabilitarea sistematică a proiectelor de irigație și atragerea de capitaluri din Hong Kong. Sub guvernarea sa, provincia din nord a făcut un salt de creștere.

Se familiarizează cu lumea aparte a armatei, lansând mai multe inițiative de îmbunătățire a salariilor și pensiilor celor cu grade. Ajunge și la Pekin, invitat fiind la un talk-show, în care se face remarcat prin franchețe și prin curajul de a-și evoca viața personală ( lucru rar în China) .

În 2010, la 60 de ani, devine în sfârșit nr. 1 al unei provincii, Guizhou. Își suflecă mânecile cu curaj, obține creditele de investiții masive în infrastructură în anii 2010-2012, inducând astfel o creștere de 49% și 36% a venitului rural.

În 2012, în sfârșit, este omul de compromis între Hu Jintao, președintele care părăsea funcția, și Xi Jinping, noul stăpân al țării, pentru a-l înlocui pe Ling Jihua ( fostul braț drept al lui Hu) , scos din funcție. Asta îi permite să obțină un scaun în Biroul Politic și postul-cheie de director al Biroului general al Comitetului Central, care gestionează orarul înalților conducători.

Dovadă a încrederii oarbe pe care o are Xi în el, stă faptul că lui Li i se încredințează începând din 2015 misiuni diplomatice de primă importanță, întâlnind lideri străini împreună ori fără președinte: Barack Obama în 2013 și 2016, Vladimir Putin în 2015 și 2017, Ma Ying-jeou (președintele Taiwan-ului) în 2015, Donald Trump și Carrie Lam (Hong Kong) în 2017. O încredere bine plasată, întrucât Li se dovedește un executant fidel al misiunilor. Impune astfel la rece întregului partid „ supunere” față de autoritatea lui Xi Jinping.

Iar în prezent, la Congresul al XIX-lea, Li a ajuns în Comitetul Permanent la 67 de ani și a fost numit în locul lui Zhang Dejiang (nr. 3) , ca Președinte al Adunării Naționale, însărcinat poate cu problemele Hong Kong-ului.

Prezentul portret face parte din studiul „ Încoronarea lui Xi Jinping- și ce dacă? ”