Pavilionul Shanghai
Expo Shanghai 2010
Perioada în care va fi deschisă: 01 mai- 31 octombrie 2010
Tema expoziţiei: Un oraş mai bun, o viaţă mai bună
Ceremonia de deschidere s- a desfăşurat în 30 aprilie, ora 20.00, fiind transmisă în direct în 30 de limbi printre care şi româna
Participanţi: 189 de ţări şi 57 de organizaţii internaţionale
Expoziţii internaţionale
Expoziţiile nu sunt, cu siguranţă, o invenţie recentă. Iniţial au fost târgurile şi pieţele, organizate de regulă în oraşe prospere, cu vad comercial, unde mulţimi pestriţe şi sosite uneori de foarte departe aduceau produse ori veneau să cumpere produse. Se expunea ce era mai nou, se făcea schimb de idei, de produse, de tehnici şi tehnologii. Totul însoţit adesea de artă: cântec, poezie, teatru, dans, pictură etc. şi de dorinţa de a cunoaşte oameni noi, de a vedea cum trăiesc şi a înţelege pe alţii, mai întâi din proximitate şi mai apoi din ţinuturi tot mai îndepărtate. În Europa în Evul Mediu , erau renumite târgurile de la Leipzig, Lyon, Frankfurt.
Ideea unor expoziţii mondiale apare odată cu înregistrarea unor progrese tehnice notabile care urmau să schimbe omenirea, în timpul revoluţiei industriale. În 1851 Londra organizează prima expoziţie mondială, unde sunt prezentate de diverse naţiuni cele mai noi realizări industriale. La început, fiecare naţiune care avea de prezentat ceva deosebit îşi anunţa participarea şi, într- un pavilion central, avea rezervat un spaţiu. Din 1867 deja fiecare ţară are pavilionul propriu, ce aducea specificul ţării în primul rând prin arhitectură. Multe dintre construcţiile prezentate astfel au devenit simboluri ale oraşelor care au găzduit expoziţii universale: Turnul Eiffel la Paris, Atomium la Bruxelles, Space Needle la Seatle, Biosfera la Montreal. Tot la aceste expoziţii sunt prezentate importante proiecte de urbanism precum metroul din Paris în 1900, cel din Montreal în 1967, extinderea metroului din Lisabona în 1998.
Se organizau competiţii cu diverse teme şi se confereau premii care însemnau automat prestigiu, iar activitatea are un atât de mare succes şi impact, încât în 1928 se creează un organism internaţional: Biroul de Expoziţii Internaţionale, care funcţionează şi în prezent şi care în afara expoziţiilor mondiale organizează anual şi alte, numeroase expoziţii internaţionale tematice.
Intitulate simplu Expo, expoziţiile mondiale s- au organizat începând de la mijlocul sec al XIX- lea, locaţiile stabilindu- se în urma solicitării ţărilor şi după un regulament îmbunătăţit necontenit în timp. În România încă nu a fost niciodată organizată o astfel de expoziţie. Locaţiile şi anii în care s- au organizat expoziţii mondiale sunt:
Franţa:
Spania
Japonia
Vor urma:
Este uşor de observat că nu doar ţările puternic industrializate au oferit condiţii pentru organizarea expoziţiei mondiale. Clasamentul la numărul de participări arată astfel: două ţări ( Franţa şi SUA) cu câte 13 ediţii ale expoziţiei mondiale, o ţară cu 12 ediţii ( Belgia) , o ţară cu 5 ediţii ( Italia), două ţări cu câte patru ediţii ( Japonia, Spania) , două ţări cu câte 3 ediţii (Suedia, Bulgaria, Germania) , şase ţări cu câte 2 ediţii (Marea Britanie, Canada, Israel, Suedia, Austria, Australia) , şase ţări cu 1 câte ediţie (China, Coreea de Sud, Portugalia, Haiti, Finlanda, Austria, Ungaria) , adică la un total de 78 de ediţii ale expoziţiei mondiale, gazde au fost 22 ţări dintre cele 157 de ţări şi regiuni membre ale Biroului de Expoziţii Internaţionale de la Paris. România nu s- a încumetat să fie o astfel de gazdă până în prezent. Recitind lista ţărilor şi oraşelor unde s- au organizat aceste expoziţii e uşor să observăm că numele oraşelor şi al ţărilor- gazdă ne sunt mai familiare decât alte nume de oraşe şi ţări din lume. Poate România va îndrăzni totuşi să candideze pentru o ediţie după 2017.
