Din mai, războiul
comercial dintre Trump și China s-a împotmolit. După ce-a lansat ostilitățile,Trump alege „ inacțiunea” ( wúwéi 无为,concept taoist), bazat fiind
pe epuizarea de resurse a câmpului pe care-l are-n față.În 27
august, declară: „ Chinezii vor să vorbească, însă nu e momentul.” Dinspre
partea Chinei, nici ea nu e deloc grăbită, iar conform unui expert: „Încurcat în lungi
scandaluri interne, Trump trebuie să le contracareze cumva și face pe durul la extern
... Pentru China nu e timpul potrivit pentru a face concesii, ci dimpotrivă, trebuie
să-și consolideze vulnerabilitățile economice, mai ales în materie de credit.”
Ceea ce și face ministrul său de
finanțe în 27 august, alocând provinciilor 200 de miliarde de $ pentru
infrastructuri, al căror ritm de creștere a scăzut la +7% din ianuarie până în iulie,
față de 19% cât era în 2017. Ăsta este de fapt un compromis între stat și
nivelul local: în ajun, acestui minister i se refuzase de către tutorele CBIRC
un stimul de 438 miliarde $, provenind se pare din cei 20% provizioane bancare
asupra oricărei obligațiuni din provincii. Totodată, statul își continuă
vânătoarea de creditori „P2P” pe internet, prost reglementată și prost
controlată: numai în iulie, 167 dintre aceste bănci din umbră au dispărut.
Mesajul e clar: da, se relansează creditul, dar prevenind investițiile nesigure.
China necedându-i nimic lui Trump, următoarea salvă de
represalii pare inevitabilă: noi taxe asupra a 200 de miliarde de $ de
exporturi chinezești odată cu începutul lui septembrie, respectiv revocarea de
către Trump a statutului de „națiune cea mai favorizată”, ce va duce la o și mai
mare creștere a tarifelor vamale ale SUA!
În așteptarea acestui lucru, mediile de afaceri stau ca
paralizate: începând din ianuarie, provinciile n-au emis decât 792 miliarde de ¥
din obligațiile la care aveau dreptul ( 36% din cota anuală) – o nimica toată.
Cât despre dezvoltatorii imobiliari, au făcut mutre la licitațiile funciare –
226 de loturi nu au fost preluate de nimeni! Mai ieri favorite ale bursei din
New York, nou-înființatele companii high-tech chinezești scad, ca de pildă ZTE
( - 60% în acest an): investitorii se tem că-și vor vedea produsele interzise pe pământ american ...
Într-un mod aproape poetic, cu trimitere la „tripitaka” (
cele trei panere cu cărți sfinte pe care călugărul Xuanzang le-a adus din călătoria
sa în India) , Pekinul a optat să clasifice numeroasele cerințe ale lui Trump
în trei portofolii. Primul se ocupă de cererile de reducere a deficitului
american, al doilea de cele de deschidere a pieței chineze de servicii și al
treilea – de departe cel mai problematic pentru China - , de cererile de
înlăturare a protecționismului chinezesc asupra industriilor sale de viitor, din
planul „Made in China 2025” și de achizițiile forțate de tehnologii
occidentale. Această „încapsulare” a datelor conflictului într-o cochilie de
cultură antică chinezească, sugerează existența la decidenții țării a unei siguranțe
în ce privește dreptul lor tradițional.
Față de acest conflict, și Europa se mișcă. Berlinul își
schimbă regulile pentru a bara cumpărarea de către China a pepitelor sale
tehnologice. Le limitează la 15% din capital pentru întreprinderile „de
siguranță națională”. În mai, parlamentul european a votat un mecanism similar,
gata să intre în acțiune în decembrie în cele 28 de state.
Pekinul
e îngrijorat: deocamdată, intransigența lui Trump a împiedicat Europa și SUA să
acționeze împreună. Însă de îndată ce acestea două s-ar înțelege, poziția Chinei ar
deveni precară! China caută să ofere Bruxelles-ului o concesie, care să nu fie
ce cere Washington-ul...Dar deocamdată e cu mâna goală, refuzând să schimbe
vreo iotă din formulele ce i-au reușit atât de bine de 30 de ani încoace. Un ultim
element: la Pekin, în 28 august, în cursul unei reuniuni cu ușile închise a
fondurilor suverane CIC, vice-premierul Liu He și J. Thornton, un apropiat al
lui Trump, au continuat discuțiile, făcând eforturi să reducă din tensiuni ...
