Puncte de vedere: De ce China nu va cuceri lumea

Un punct de vedere, exprimat de o englezoaica de origine chineza. Parca totusi e ceva ce nu e in ordine in intrebarea la care se raspunde in articol.
Si daca tot veni vorba, pun si eu o intrebare: are China nevoie sa cucereasca lumea?

Autor: Bogdan Cojocaru


Tinerii chinezi sunt incapabili, bătrânii sunt epuizaţi, iar birocraţia facea viaţa un coşmar. Poate astfel China să cucerească lumea? se întreabă publicista de origine chineză Xue Xinran, citată de The Telegraph.


Xinran a fost în anii 1980 unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti din China. În 1997 ea s-a mutat la Londra unde pentru o perioadă a lucrat ca femeie de serviciu. Ulterior, a publicat mai multe cărţi despre viaţa, cultura şi istoria chineză.

Va înlocui China Statele Unite pe pe tronul celei mai mari puteri a lumii? Este China cu adevărat pregătită să conducă lumea? continuă autoarea lista întrebărilor.

China este un leu adormit, averiza Napoleon. "Lăsaţi-l să doarmă, pentru că atunci când se va trezi va zgudui lumea".

Aproape două secole mai târziu, leul nu numai că este treaz, ci îşi face foarte puternic simţită prezenţa, scrie Xinran. Companiile străine din Asia, fabricile din Africa şi chiar şi satele din Italia au fost încercate de oamenii de afaceri "isteţi" din China. Chiar dacă avansul economic a încetinit din cauza crizei mondiale, statul chinez a rămas producătorul ieftin al lumii şi cel mai mare creditor străin al SUA. Washington a prezis recent că yuanul ar putea înlocui dolarul ca principala monedă pentru rezerve în următorii zece ani.

În 2008, The Daily Telegraph atrăgea atenţia asupra grabei din Marea Britanie de a angaja dădace vorbitoare de limba chineză de către părinţii care "vor să investească în viitorul copiilor lor". Oriunde te-ai uita, dominaţia Chinei pare inevitabilă. Dar este oare aşa?

În cea mai recentă excursie în China, autoarei i s-a sugerat o plimbare într-o zona rurală pentru a scăpa de agitaţia marilor conglomerate urbane.

"Înainte să plec în Marea Britanie, drumul dintre Shanghai şi Suzhou dura o oră cu maşina. Acum drumul a durat cinci ore. La întoarcere, când am ajuns la periferia oraşului şi ne-am alăturat convoiului de maşini care se chinuia să intre pe autostradă (în acea dimineaţă la radio se anunţase că numărul maşinilor din China ajunsese la 100 de milioane de unităţi, mai puţin doar decât în SUA, unde erau 285 de milioane de maşini), m-am folosit de oportunitate pentru a discuta cu şoferul nostru", menţionează Xinran.

Şoferul, tatăl a trei copii, a avut norocul să fie acceptat în armată, unde a învăţat să conducă. Mulţi tineri din mediul rural fac efurturi să intre în armată pentru a avea o viaţă mai bună decât au părinţii sau au avut bunicii lor, care au crescut în sărăcie la state sau s-au mutat în oraşe pentru a trăi ca zilieri la fundul societăţii.

"Şoferii nu au nicio şansă de a face bani mulţi aşa cum au politicienii, dar toţi avem câte un copil căruia vrem să-i oferim tot ce este mai bun. Grădiniţa fiicei mele nu este una de top, dar cu toate acestea ne costă peste 10.000 de yuani (1.000 de lire sterline) pe an", spune şoferul.

Întrebat de câte ori îşi vede fiica, el a răspuns că nimeni nu mai are timp pentru familie.

"Toată lumea este ocupată pentru a face bani pentru copii. Mă folosec de fiecare ocazie pentru a dormi, până când intru din nou în tură", explică şoferul, care lucrează de obicei câte 18 ore pe zi fără pauză.

China a devenit o maşină care produce avere şi oportunităţi, dar este oare această naţiune de lucrători epuizaţi cea care într-o zi va conduce lumea? Şi cum a transformat societatea politica de a permite doar un copil de familie? Copiii din marile oraşe trăiesc într-o lume formată din trei monitoare (televizor, computer şi telefon mobil), purtând haine de firmă mondială, călătorind la clasa 1 şi cumpărând case şi maşini pentru cei cel mult doi ani cât studiază în străinătate. Pentru aceşti tineri superbogaţi preţul nu mai este un impediment, unii dintre ei zburând zilnic la Hong Kong pentru cumpărături.

Este greu să vezi în ei următoarea generaţie de antreprenori, când, spre deosebire de părinţii lor, habar nu au cum să-şi pregătească mâncarea. Aceşti tineri poate că au o educaţie mai aleasă, însă mulţi critici consideră că sistemul edicaţional chinez, obsedat de asumarea de sarcini şi memorat, inhibă şi nu stimulează creativitatea. Astfel, China poate fi considerată un imitator grozav, dar un inovator slab.

Dacă statul chinez vrea să domine industriile creative, trebuie să adopte un motto al Apple - "gândeşte diferit".

"Motivul pentru care chinezii nu au companii globale este că nu au viziuni globale. Inginerii chinezi se gândesc doar la ce le place, nu la ce l-ar mulţumi pe client. Este o problemă uriaşă", spune Liu Jun, un om de afaceri care recent a fost clasat printre primii cei mai creativi oameni din China.

Structurile corporatiste chineze sunt foarte rigide, iar ideile originale trebuie să penetreze atât de multe straturi ierarhice că nu supravieţuiesc până la capăt, consideră Daniel Altman, analist la Dalberg Global Development Advisors. China are mult drum de parcurs până să ajungă la nivelul SUA în ceea ce priveşte încurajarea afacerilor, notează el.

Visele de dominare corporatistă n-au însă niciun ecou în satele sărace, printre ţărani şi fermieri, care alcătuiesc 70% din populaţie.

"De ce, când ţăranii noştri udă pământul cu sudoare, americanii stau confortabil purtând ochelari de soare, bucurându-se de soare. De ce trebuie să-i ajutăm cu problemele lor financniare?", se întreabă şoferul.

Valoarea totală a obligaţiunilor americane deţinute de China a atins în iulie 1.173 miliarde de dolari, ceea ce ar echivala cu un împrumut de 570 de lire sterline pentru fiecare chinez.

"Cred, ca fiecare chinez, că ştiu cum s-a acumulat povara datoriilor - prin ani de muncă grea - dar nu mulţi îndrăznesc să se facă auziţi. Şi aceasta deoarece mulţi chinezi nu înţeleg amploarea crizei financiare din SUA şi nu sunt obişnuiţi să pună la îndoială liderii ţării", spune Xinran.

Larry Hsien Ping Lang, profesor la Universitatea din Hong Kong a avertizat că poziţia financiară precară a Chinei ar trebui să îngrijoreze în primul rând Beijingul, şi nu problemele SUA.

În opinia lui Lang, economia trebuie să încetinească pentru a permite ca sistemul educaţional şi sociatatea să se adapteze.

"Nu încape îndoială că China a progresat în ultimii 30 de ani. Nu cred că există vreo naţiune în lume care să fi îmbunătăţit vieţile a 1,3 miliarde de oameni într-un timp atât de scurt. Mulţi dintre bunici puneau deoparte câteva boabe de soia pentru a ajuta familia să supravieţuiască foametei. Dar suntem oare următoarea superputere? China, leul adormit, este acum treaz şi trebuie hrănit, pentru a supravieţui", încheie Xinran.