Autor: Marius Jianu
In ciuda opozitiei Statelor Unite si Japoniei, 57 de state au aderat la
Banca Asiatica de Investitii in Infrastructura (AIIB) dezvoltata de
China, iar dincolo de ceea ce cred contestatarii institutiei financiare de la
Beijing aceasta poate avea un efect benefic in sistemul de guvernare economica
globala.
Din punctul de vedere al fostului secretar al Trezoriei americane, Larry Summers, aparitia AIIB reprezinta momentul in care Statele Unite a pierdut dreptul exclusiv de a creiona sistemul economic global.
In replica, presedintele Bancii Asiatice de Dezvoltare, Takehiko Nakao, nu considera evenimentul ca unul capital, desi admite ca pot fi facute diverse interpretari simbolice pe acesta tema.
Cine are dreptate depinde in mare masura si de deciziile prin care membrii de prim rang vor stabili structura operationala a bancii, explica Andrew Sheng si Xiao Geng, doi experti de vaza ai Institutului Global Fung, intr-un editorial din Project Sindycate.
China ia partea leului
Cum pana acum AIIB nu a anuntat o abdicare de la principiul prin care cel mai mare contribuabil are si ultimul cuvant de spus, este de asteptat ca Beijingul sa-si asume acest rol.
Asa cum Statele Unite coordoneaza politica Bancii Mondiale, iar Europa pe cea a FMI, China va avea un rol covarsitor in trasarea politicii economice a AIIB.
Acest lucru implica si asumarea unui rol de lider global pentru China, pe care celelalte state, inclusiv puterile traditionale, ar trebui sa-l accepte.
Pana la urma, rolul de lider global nu este doar o chestiune de impunere a vointei, ci si o reflectare a resurselor la nivel global.
Dezvoltare oprita
La finalul celui de-al doilea Razboi Mondial, Statele Unite detineau rangul de cea mai mare putere militara si economica, dar erau in acelasi timp si principalul furnizor de bunuri de consum public, dupa cum s-a demonstrat prin punerea in practica a Planului Marshall, sprijinul acordat ONU si contributiile pentru Breton Woods (Banca Mondiala si FMI).
Ulterior, gradul masiv de indatorare a redus posibilitatea ca Statele Unite, Europa sau Japonia sa continue cu programe de asemenea anvergura.
Din fericire, aici China crede ca poate ajuta in mod direct si imediat.
De altfel, China s-ar fi multumit sa-si realizeze proiectele proprii prin intermediul urmaselor institutiilor Bretton Woods, daca sistemul de votare din FMI si Banca Mondiala nu ar fi total disproportionat in raport cu realitatea.
Spre exemplu, China are in FMI sau Banca Mondale o pondere de doar 3,8% in cazul unui vot final, in timp ce aportul sau economic global este de 12%.
In acest timp, Marea Britanie si Franta au o influenta estimata la 4,3% in cadrul acelorasi institutii, desi valoarea celor doua economii este de doar o treime din cea a Chinei.
In cel din urma, Beijingul nu avut alta solutie decat sa-si faca o "Banca Mondiala" proprie ca instrument economic global, cred expertii citati.
Planuri proprii
Spre deosebire de Banca Mondiala, AIIB are si o politica economica diferita, urmand strategia de dezvoltare a Chinei prin proiectele "Drumul Matasii", care vor lega Orientul Indepartat de Europa pe cale terestra si de Asia de Sud, Orientul Mijlociu si Europa de sud pe cale maritima.
In itmp ce influenta Statelor Unite migreaza spre est, China s-a repozitionat fata de Occident, impartasind proiectele sale de dezvoltare cu partenerii din zona Eurasiatica.
Probabil cea mai importanta lectie pe care Occidentul o poate invata de la chinezi este conectivitatea folosita ca motor de crestere economica.
In ultimele 3 decenii, construirea soselelor, a cailor ferate, a porturilor sau a aeroporturilor, precum si a infrastructurii de telecomunicatii a incurajat comertul, a atras investitii si prin realizarea unor noi rute comerciale a redus diferentele economice dintre regiunile tarii.
Acum, initiativa "Drumul Matasii" nu pare decat o trecere fireasca la urmatorul nivel.
Pe langa contributia de 50 de miliarde de dolari pentru bugetul de operatiuni al AIIB, China a depus alte 40 de miliarde in proiectul "Drumul Matasii", 32 de miliarde in depozitele Bancii de Dezvoltare a Chinei si inca 30 de miliarde in cele ale Bancii de Export Import a tarii.
O estimare facuta de expertii HSBC arata ca proiectele de dezvoltare a cailor comerciale terestre si maritime ar putea costa China aproximativ 232 de miliarde de dolari, adica aproape doua treimi din bugetul Bancii Mondiale.
Fara indoiala, AIIB, cu bugetul sau de 100 de miliarde de dolari va fi o piesa importanta in acest proiect.
Copie BM pe stil vechi
Cererea masiva de finatare a investitiilor in infrastructura, care dupa o estimare ADB ajunge numai in Asia la 8.000 de miliarde de dolari in urmatorul deceniu, lasa de inteles ca AIIB nu va deveni o amenintare pentru Banca Mondiala sau ADB.
Totusi, va concura cu acestea, mai ales in ceea ce priveste criteriile de acordare a imprumuturilor.
Cel mai probabil, AIIB va relua modelul care era folosit cu precadere de Banca Mondiala in anii '60, acela in care personalul tehnic putea creiona conditii de imprumut corecte pentru debitori.
Din 1980, Banca Mondiala a abdicat de la acest model de lucru, implementand mult mai restrictivul Washington Consensus, fara vreo legatura cu realitatile politice si economice specifice fiecarei tari.
Rezultatul s-a vazut rapid in neindeplinirea criteriilor de creditare de catre multe state si, eventual, falsificarea datelor economice raportate de catre diversi consultanti angajati de catre aceste guverne.
AIIB va trebui sa treaca de testul dur al eficientei, dar cu siguranta nu se va impotmoli in sistemul deja autosufocant al Bancii Mondiale.
Acasta a pierdut deja prea mult timp reorganizandu-se sub diversi presedinti, fara a admite faptul ca problema rezida in structura sa de guvernare.
Chiar si fara un succes major al bancii de la Beijing, AIIB ramane totusi dovada ca, intr-o lume care se schimba rapid, guvernarea economica nu poate stagna.
Daca liderii occidentali cred cu adevarat in inovatie, competitie si recunoasterea meritelor, atunci pot demonstra acest lucru prin acceptarea noii institutii economice mondiale.
Din punctul de vedere al fostului secretar al Trezoriei americane, Larry Summers, aparitia AIIB reprezinta momentul in care Statele Unite a pierdut dreptul exclusiv de a creiona sistemul economic global.
In replica, presedintele Bancii Asiatice de Dezvoltare, Takehiko Nakao, nu considera evenimentul ca unul capital, desi admite ca pot fi facute diverse interpretari simbolice pe acesta tema.
Cine are dreptate depinde in mare masura si de deciziile prin care membrii de prim rang vor stabili structura operationala a bancii, explica Andrew Sheng si Xiao Geng, doi experti de vaza ai Institutului Global Fung, intr-un editorial din Project Sindycate.
China ia partea leului
Cum pana acum AIIB nu a anuntat o abdicare de la principiul prin care cel mai mare contribuabil are si ultimul cuvant de spus, este de asteptat ca Beijingul sa-si asume acest rol.
Asa cum Statele Unite coordoneaza politica Bancii Mondiale, iar Europa pe cea a FMI, China va avea un rol covarsitor in trasarea politicii economice a AIIB.
Acest lucru implica si asumarea unui rol de lider global pentru China, pe care celelalte state, inclusiv puterile traditionale, ar trebui sa-l accepte.
Pana la urma, rolul de lider global nu este doar o chestiune de impunere a vointei, ci si o reflectare a resurselor la nivel global.
Dezvoltare oprita
La finalul celui de-al doilea Razboi Mondial, Statele Unite detineau rangul de cea mai mare putere militara si economica, dar erau in acelasi timp si principalul furnizor de bunuri de consum public, dupa cum s-a demonstrat prin punerea in practica a Planului Marshall, sprijinul acordat ONU si contributiile pentru Breton Woods (Banca Mondiala si FMI).
Ulterior, gradul masiv de indatorare a redus posibilitatea ca Statele Unite, Europa sau Japonia sa continue cu programe de asemenea anvergura.
Din fericire, aici China crede ca poate ajuta in mod direct si imediat.
De altfel, China s-ar fi multumit sa-si realizeze proiectele proprii prin intermediul urmaselor institutiilor Bretton Woods, daca sistemul de votare din FMI si Banca Mondiala nu ar fi total disproportionat in raport cu realitatea.
Spre exemplu, China are in FMI sau Banca Mondale o pondere de doar 3,8% in cazul unui vot final, in timp ce aportul sau economic global este de 12%.
In acest timp, Marea Britanie si Franta au o influenta estimata la 4,3% in cadrul acelorasi institutii, desi valoarea celor doua economii este de doar o treime din cea a Chinei.
In cel din urma, Beijingul nu avut alta solutie decat sa-si faca o "Banca Mondiala" proprie ca instrument economic global, cred expertii citati.
Planuri proprii
Spre deosebire de Banca Mondiala, AIIB are si o politica economica diferita, urmand strategia de dezvoltare a Chinei prin proiectele "Drumul Matasii", care vor lega Orientul Indepartat de Europa pe cale terestra si de Asia de Sud, Orientul Mijlociu si Europa de sud pe cale maritima.
In itmp ce influenta Statelor Unite migreaza spre est, China s-a repozitionat fata de Occident, impartasind proiectele sale de dezvoltare cu partenerii din zona Eurasiatica.
Probabil cea mai importanta lectie pe care Occidentul o poate invata de la chinezi este conectivitatea folosita ca motor de crestere economica.
In ultimele 3 decenii, construirea soselelor, a cailor ferate, a porturilor sau a aeroporturilor, precum si a infrastructurii de telecomunicatii a incurajat comertul, a atras investitii si prin realizarea unor noi rute comerciale a redus diferentele economice dintre regiunile tarii.
Acum, initiativa "Drumul Matasii" nu pare decat o trecere fireasca la urmatorul nivel.
Pe langa contributia de 50 de miliarde de dolari pentru bugetul de operatiuni al AIIB, China a depus alte 40 de miliarde in proiectul "Drumul Matasii", 32 de miliarde in depozitele Bancii de Dezvoltare a Chinei si inca 30 de miliarde in cele ale Bancii de Export Import a tarii.
O estimare facuta de expertii HSBC arata ca proiectele de dezvoltare a cailor comerciale terestre si maritime ar putea costa China aproximativ 232 de miliarde de dolari, adica aproape doua treimi din bugetul Bancii Mondiale.
Fara indoiala, AIIB, cu bugetul sau de 100 de miliarde de dolari va fi o piesa importanta in acest proiect.
Copie BM pe stil vechi
Cererea masiva de finatare a investitiilor in infrastructura, care dupa o estimare ADB ajunge numai in Asia la 8.000 de miliarde de dolari in urmatorul deceniu, lasa de inteles ca AIIB nu va deveni o amenintare pentru Banca Mondiala sau ADB.
Totusi, va concura cu acestea, mai ales in ceea ce priveste criteriile de acordare a imprumuturilor.
Cel mai probabil, AIIB va relua modelul care era folosit cu precadere de Banca Mondiala in anii '60, acela in care personalul tehnic putea creiona conditii de imprumut corecte pentru debitori.
Din 1980, Banca Mondiala a abdicat de la acest model de lucru, implementand mult mai restrictivul Washington Consensus, fara vreo legatura cu realitatile politice si economice specifice fiecarei tari.
Rezultatul s-a vazut rapid in neindeplinirea criteriilor de creditare de catre multe state si, eventual, falsificarea datelor economice raportate de catre diversi consultanti angajati de catre aceste guverne.
AIIB va trebui sa treaca de testul dur al eficientei, dar cu siguranta nu se va impotmoli in sistemul deja autosufocant al Bancii Mondiale.
Acasta a pierdut deja prea mult timp reorganizandu-se sub diversi presedinti, fara a admite faptul ca problema rezida in structura sa de guvernare.
Chiar si fara un succes major al bancii de la Beijing, AIIB ramane totusi dovada ca, intr-o lume care se schimba rapid, guvernarea economica nu poate stagna.
Daca liderii occidentali cred cu adevarat in inovatie, competitie si recunoasterea meritelor, atunci pot demonstra acest lucru prin acceptarea noii institutii economice mondiale.
http://www.business24.ro/macroeconomie/buget/cum-schimba-china-ordinea-economica-globala-1557029
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.