(Traducere
din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în
China. Articol apărut în 23 martie 2018.)
Donald Trump a declarat acest lucru în 22
martie: 1300 de tipuri de produse chinezești din telefonie, electronică și alte
produse încurajate prin programul „ Made in China 2025” , vor fi taxate cu 25%.
Sancțiunea este unilaterală și se sprijină pe un text de lege din 1974, US
Trade Act (secțiunea 301), cu o validitatea contestabilă. În epoca aceea,
schimburile nu erau regularizate prin OMC. Deși nu garantează prin nimic că va
reuși să restabilească echilibrul balanței comerciale China/ SUA, sancțiunea va
liniști prin fermitatea sa, un electorat al lui Trump îngrijorat de viitor.
Ori, pe față, China dispune și ea de
pârghii dăunătoare. Ar putea taxa soia americană, 97 de milioane de tone în
2017, care a adus farmer-ilor din Lumea Nouă 22 de miliarde de $. Ar putea
bloca cumpărarea de Boeing – deși grupul din Seattle se pregătește să
investească 33 de miliarde de $ într-o linie de montaj lângă Shanghai. Însă a
boicota Boeing ar însemna să se arunce în brațele Airbus, care i-ar vinde mult
mai scump și fără a putea compensa 100% livrările Boeing. Dar mai ales, China
și-ar putea vinde rezervele sale de obligațiuni de tezaur. Iar atunci dolarul
s-ar prăbuși, America ar fi îngenuncheată, dar și China, după ce și-ar vedea
risipite pe apa sâmbetei cele 1080 de miliarde de $ în devize ... Până la
acestea, ministrul chinez al comerțului a reacționat imediat prin contra-măsuri
ce pot priva Statele Unite de 3 miliarde de $ pe piață și continuă să-l îndemne
pe Trump să nu „ se lase condus de emoții în ceea ce face.”
Dar între cele două țări s-a ivit o piatră
de poticneală mai redutabilă: în 17 martie, Trump a semnat o lege prin care își
autorizează cadrele să viziteze oficial Taiwan-ul. Xi Jinping a replicat la
aceasta în timpul discursului său de închidere a sesiunii parlamentului chinez susținând
viguros și clar că „aceia care încearcă să divizeze China, vor răspunde de
acest lucru în fața poporului chinez și a istoriei.” Pentru China, această altă
provocare este și ea de neacceptat!
În treacăt fie spus, e imposibil să nu
faci o corelare temporală între numirea „pe viață” a lui Xi la frâiele țării și
aceste două acțiuni puțin pacifiste ale lui Trump. Chiar dacă „lovitura”
politică a lui Xi este o decizie internă din China, implicațiile sale sunt
resimțite imediat la celelalte națiuni, prin neîncredere și agravarea unor
vechi litigii. În acest fel, China și SUA se găsesc într-un curios impas,
împinse fiind către un război comercial de forțe interne irezistibile. Trecutul
vine să le greveze viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.