(Traducere
din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în
China. Articol restanță la tradus de către mine, apărut în 06 aprilie 2018.)
China pare a fi ajuns în momentul
hotărâtor de a lua decizii pe care le tot amână de decenii. În 2 aprilie, Xi
Jinping a condus prima sesiune a Comisiei centrale pentru economie și finanțe,
adusă la statutul actual exact pentru a-i permite să accelereze orice hotărâre
privitoare la poluare, lupta anti-sărăcie ori datorii publice. În prezent nu
mai pot face presiuni nici Consiliul de Stat nici Comitetul Central și niciun
lobby: comisia are puteri depline în a face să i se aplice instrucțiunile acolo
unde o putea face în cea mai mică măsură: la nivel de provincii. În prezența
lui Li Keqiang și a lui Han Zheng, această reuniune a tras toată spuza pe
prioritatea absolută, datoria provinciilor, în momentul în care conflictul
comercial cu SUA amenință.
Președintele Trump, după ce a tras prima salvă de 3 miliarde de
$ pentru taxe pe oțel și aluminiu chinezești, lansează (3 aprilie) o a doua (50
miliarde$) pentru produse high-tech, acelea din planul „made in China 2025”
care are pretenția să-și însușească ultimele tehnologii (semi-conductori, nanotehnologii)
adesea prin forțarea multinaționalelor să- și cedeze brevetele unor rivali
locali. În fața țunamiului de taxe americane anunțate, China răspunde cu
aceeași monedă. Dar știe bine că nu va fi suficient: în ipoteza pierderii unei
părți din piața americană, numeroase consorții chineze vor avea mai mult ca
oricând nevoie de subvenții din provincie care, împovărată de datorii, nu va
mai fi în stare să li le furnizeze. Ori această situație aduce riscul unei
serii de falimente „în domino”. Leacul constă în disciplina de investiții a
consorțiilor și guvernelor locale, care nu au acces pentru împrumuturi la bănci
pînă la noi ordine. Proiectele riscante sunt interzise, iar presiunea
creditelor în zonă gri este exacerbată. Pekinul adaugă la panoplia sa represivă
un cadru de monitorizare strâns pentru cadrele locale responsabile de acest
lucru ...
La Boao (Hainan) se va ține din 8 până în 11 aprilie Forumul
pentru Asia (fondat în 2002 pentru aderarea la OMC) , unde Xi Jinping va
dezvălui „interpretarea cea mai fiabilă a măsurilor […] pentru cei 40 de ani de politică de deschidere”. O primă listă
vizează porto franco-urile, create acum vreo zece ani între Shanghai, Shenzhen,
Xiamen și Tianjin, dar care nu au demarat niciodată din lipsa unei marje
suficiente de autonomie. Xi ar trebui
să anunțe acordarea unor privilegii extraordinare, precum libera circulație a
mărfurilor, persoanelor și capitalurilor, accesul la piața națională precum și
noi norme financiare și comerciale calchiate după cele ale OCDE. Prima dintre
aceste zone de modă nouă ar fi Hainan, titulară de acum înainte a unei
libertăți de întreprindere superioară celei de la Shanghai și chiar din Hong
Kong. O altă serie de măsuri, așteptate de luni de zile, ar trebui să deschidă
domeniile: finanțe, asigurări, intermedieri de piață, sănătate – sub rezerva
inventarierii.
În toate aceste proiecte se ridică două probleme. Una este
compatibilitatea franco zonelor cu restul economiei: cum să supraviețuiască la
o astfel de denaturare a concurenței? Pentru a se proteja de noi căderi, Hainan
ar pregăti o înghețare a oricărei cumpărări de teren, ca să evite mutarea
întregii Chine pe solul său insular.
Cealaltă dificultate pentru China va fi de a convinge lumea de
sinceritatea sa. Statele Unite nu cred în aceste vorbe bune – ce au fost deja
pronunțate în 1997 de Zhu Rongji, în 2010 de Wen Jiabao, fără a fi urmate de
efecte.
În acest timp, protecționismul belicos al lui Trump îi aduce
acestuia o creștere în sondaje: nu are absolut niciun motiv să dea înapoi. Dar atunci,
noile măsuri promise de Pekin vor putea fi ele resimțite drept o autentică
schimbare de direcție de acțiune, îndeajuns de convingătoare pentru a-i calma pe
occidentali?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.