Premii literare la Uniunea Scriitorilor din România: TRADUCERI- Cartea anului, Părinţii sistemului filosofic taoist

Printr- o surprinzătoare înlănţuire de împrejurări, am ajuns să spun câteva cuvinte despre cartea premiată în ziua de 25 noiembrie 2014.
Redau mai jos cele spuse cu această ocazie.

      O carte mare. La propriu, dar mai ales la figurat. Dacă îi veţi întreba pe autori de ce o reeditare şi de ce trei cărţi într- una, dl Constantin Lupeanu vă va răspunde în numele celor trei traducători ai cărţii: Constantin Lupeanu, Adrian Daniel Lupeanu si Mira Lupeanu şi va începe cu siguranţă prin a spune - poate şi cu un aer uşor vinovat- chestii filologice: că a mai retuşat pe ici pe colo, că nu ştiu ce a mai adăugat fiindcă era necesar, dar mai ales că trebuia ca aceşti autori chinezi să fie editaţi împreună. Abia la sfârşit poate va îndrăzni să spună: e un act de cultură. Aş adăuga eu că era o necesitate. De ce ?

În primul rând pentru că publicul cititor de azi e puţin diferit faţă de cel de acum nu chiar foarte mult timp, când cărţile au apărut prima dată, pe rând. Pe de altă parte, prin publicarea împreună a celor trei filosofi chinezi se face clar o distincţie a acestei şcoli filosofice faţă de alte şcoli filosofice chineze. Adică oferă o abordare mai uşoară pentru acei cititori români nu foarte familiarizaţi cu filosofia chineză.

       Aţi zâmbit auzind de publicul cititor? De ce? Pentru că tirajul în general e mai mic la cărţi? Faceţi ceva ( cine să facă asta, dacă nu asociaţia de scriitori? ) ca să fie cărţile mai ieftine şi vor creşte tirajele, iar mai mulţi oameni vă vor citi cărţile.

Puneţi mai des în faţa copiilor, a tinerilor, cărţi şi nu doar televizoare ori calculatoare şi vedeţi ce se întâmplă. În principal îi veţi ajuta să descopere cartea, în format electronic ori pe hârtie, dar carte.

Mergeţi, ca autori de cărţi de toate categoriile literare în şcoli şi facultăţi, faceţi N lansări de carte şi vedeţi ce se întâmplă. La prima întâlnire veţi avea 5- 10 cititori? La a doua, la o altă şcoală/ facultate poate vor fi tot atâţia, dar nu şi la următoarele.

Spun toate acestea pentru că nefiind membru al uniunii, îmi permit. Şi pentru că am în jur în viaţa de zi cu zi profesori din preuniversitar. Unii, câţiva, mai ales dintre cei de română, filozofie şi limbi străine fac cele despre care vorbeam. Au succes, adică îi fac pe copii să citească. Şi ei şi scriitorii pe care îi prezintă elevilor au succes. Dar sunt atât de puţini aceşti profesori! Ajutaţi dvs să fie mai mulţi!

       Am încercat, ca adult cititor, să merg la lansări de cărţi pe la târguri, în librării. Neinivitată. Din pură curiozitate şi vrând să am contact cu cei din ceea ce îmi place să numesc breasla mea. Ce- am văzut ani şi ani de zile? Nişte autori, grupaţi pe nişte interese ( de obicei politice, mai rar pe alte criterii) , care polemizau cu cei din alte grupuri, inerent absenţi. Am renunţat. Am preferat să nu- i mai văd.

Şi să citesc în continuare cărţile lor totuşi, care, ele, mă interesau.

Să revenim la cartea noastră: 886 de pagini de înţelepciune. Principalele trei cărţi de filosofie taoistă ( filosofie creată în China) puse laolaltă. Un regal: 

                                                             Lǎozi-fondatorul taoismului

Lièzi-filozoful vidului

                                                      Zhuangzi/ Zhuangzhou, filozoful scepticismului.

Cei mai mari filozofi ai taoismului care, vă reamintesc, este sistemul filozofic creat de chinezi. Nu ştiţi prea multe despre taoism? Cred că vă înşelaţi, fiindcă sinologii români, în primul rând, au avut grijă să traducă. În mod sigur cunoaşteţi diagrama care redă esenţa taoismului:

Adică:

Tao îl naşte pe unu,

Unu îl naşte pe doi,

Doi îl naşte pe trei,

Trei naşte zece mii de lucruri.

Zece mii de lucruri îl duc în spinare pe yin

Şi îl îmbrăţişează pe yang,

Iar amestecul de suflu vital qi le oferă armonie. Laozi- Cartea lui tao şi a virtuţii, CAPITOLUL XLII, fragment

       La numai doi ani de la premierea unei traduceri de exceptie din literatura chineză ( traducător dl Dinu Luca, Mo Yan- „ Obosit de viaţă, obosit de moarte” ) să mulţumim Uniunii Scriitorilor din România pentru aducerea în prim- plan a unei alte traduceri de excepţie din această uriaşă cultură.

Poate ar fi bine ca uniunea să accepte ideea că de acum încolo vor fi tot mai multe traduceri din această literatură, eventual să creeze o subsecţie a Filialei de traduceri literare numai pentru această literatură. Fiindcă sinologi talentaţi, de excepţie şi dornici de traducere sunt ( numai anul acesta au apărut, iată, 7 astfel de traduceri) şi vor fi tot mai mulţi în continuare. Iar de tradus din limba chineză, chiar dacă avem deja traduse mai toate cărţile marilor clasici chinezi în principal de către cei trei traducători ai cărţii „ Părinţii sistemului filosofic taoist” , traducerile din literatura contemporană sunt puţine, abia la începuturi. Cărţile şi autorii chinezi contemporani sunt numeroşi şi în marea lor majoritate cu totul deosebiţi prin stil, dar şi prin lumea de o factură cu totul aparte din cărţile lor. Publicul cititor cu siguranţă aşteaptă aceste traduceri din literatura chineză contemporană. Iar autorii clasici chinezi nu sunt chiar toţi traduşi ...

În treacăt fie spus, această carte mă gândesc eu că poate ar merita o nouă ediţie, bilingvă, în ediţie e- book.

Câteva cuvinte despre traducători. Cenuşăresele literaturii, traducătorii, iată, chiar şi eu am lăsat la urmă cele câteva cuvinte despre ei. Vă sunt arhicunoscuţi cei trei traducători, poate unora dintre dvs. chiar familiari, deşi nu i- aţi întâlnit niciodată.

Constantin Lupeanu

Adrian Daniel Lupeanu

                                                        Mira Lupeanu

Ne- au dat un total de 37 ( treizeci şi şapte) de cărţi traduse din literatura chineză într- o perioadă de aproape patru decenii. O performanţă? Desigur. În nici o altă literatură nu mai există aşa ceva în ce priveşte traducerile din chineză. Performanţa nu este, bineînţeles, numai cantitativă, după cum ştiu prea bine acei foarte numeroşi români care le- au citit traducerile.

Mulţumim autorilor acestei traduceri pentru regalul pe care îl oferă ŞI în această carte de literatură şi filosofie. 

Eveniment: apariţie de carte

O CARTE DE EXCEPŢIE A APĂRUT ZILELE ACESTEA LA EDITURA LITERA:
SIMBOLURILE INTEGRITĂŢII INFINITE
INTEGRALA ZHUANG ZI
În româneşte de:
CONSTANTIN LUPEANU
Traducătorul îşi exprimă regretul că, din considerente editoriale,
cartea a apărut doar cu numele său pe copertă,
deşi la împlinirea ei au lucrat în egală măsură:
MIRA LUPEANU ŞI ADRIAN DANIEL LUPEANU
Din Studiul Introductiv:

Maestrul Zhuang Zhou a fost într-o oarecare măsură contemporan cu Aristotel şi a trăit mult pentru oamenii timpului său – 83 de ani. S-a născut în Meng, capitala principatului Song, în cuprinsul provinciei Henan de astăzi, la sud de Fluviul Galben. Profesorul Ma Shulun a determinat perioada vieţii, acceptată astăzi unanim de către experţi: 369 – 286 î.Ch.
Numele de familie, Zhuang înseamnă Solemn, iar numele său personal, Zhou are sensul de Circumferinţă, Ciclu. Ca orice cărturar chinez, Zhuang Zhou avea şi un nume poetic, folosit ceremonios, între prieteni şi acesta era Zi Xiu, adică Maestrul Tihnei. Zhuang Zi, Maestrul Zhuang sau Maestrul Solemn nu a avut parte de o viaţă îndestulată, dimpotrivă, a trăit în lipsuri. În tinereţe, a fost slujbaş pentru puţină vreme, dar nu există vreo însemnare exactă despre natura muncii sale. Grădina de lacuri a fost ori o plantaţie de arbori de lac ori un atelier pentru produs lacuri ori acestea două la un loc, peste care el să fi fost un fel de vătaf. Unii contemporani au scris despre o terasă unde el obişnuia să pescuiască, la nord de această Grădină de lacuri. Deşi a dus o viaţă de privaţiuni, era om cu o educaţie aleasă, fiind descendent al clasei nobiliare sărăcite. Că era de viţă nobilă, cercetătorii probează chiar şi prin textele sale.
A fost însurat şi a avut copii, dar neamul său s-a pierdut în timp. A fost foarte sărac, uneori n-avea lemne de foc sau i se termina orezul care să asigure hrana de bază familiei sale. Împletea sandale din paie, pentru a-şi asigura traiul, uneori se împrumuta la prieteni cărturari. Din scrierile sale reiese că îi plăcea să se amestece cu ţăranii, pescarii şi pãdurarii, preţuind viaţa simplă.
Filosoful nu se plângea de traiul marcat de privaţiuni materiale, nu se simţea nefericit. În schimb, şi-a făurit una dintre cele mai libere vieţi spirituale. Puţinilor învăţăcei le recomanda caracter drept şi studiu permanent.
Zhuang Zhou a continuat şi a dezvoltat gândirea filosofică a Venerabilului Maestru, Lao Zi. El a scris despre cum este creată lumea, despre viaţă şi moarte, despre prietenie şi iubire, despre individ etc, iar în această ultimă ordine de idei poate fi considerat precursorul existenţialismului de la începutul secolului trecut din Europa. Nenumărate sunt temele abordate de gânditor în această carte. Nu ştiu dacă s-a făcut un inventar, ori poate că este imposibil de realizat aşa ceva. În bibliografia chineză, imensă şi imposibil de parcurs în întregime dacã nu iţi dedici viaţa studierii operei Maestrului Zhuang, nu am găsit încă o tratare exhaustivă a viziunii filosofului. Vom încerca mai departe să scoatem în evidenţă principalele direcţii, cu recomandarea de a ne apleca cu grijă asupra fiecărei pagini şi strădania ne va fi cu siguranţă recompensată.
Maestrul Zhuang ordonează o filosofie complexă, care s-ar înscrie sferei idealiste şi metafizice, dar cu nenumărate elemente de dialectică.
Temele enunţate de el au format filonul din care s-au dezvoltat atâtea şcoli filosofice de-a lungul istoriei Chinei, iar ideile şi conceptele sale au alimentat cultura şi mai cu seamă poezia, până în zilele noastre.
El se referă la relativism, la inteligenţa supremă, la idealul vieţii, la societatea ideală şi nu o dată la chestiuni care ţin astăzi de estetică, de teoria frumosului şi a artei.
Cartea Zhuang Zi debuteazş însş cu dezvoltarea unei teme care îl identificş cel mai bine, goana pentru descoperirea libertăţii absolute.
„Nu deveni sclavul faimei,
Nu deveni depozitul uneltirilor,
Nu deveni tu răspunzător pentru toate problemele,
Nu deveni stăpânul atotpriceperii.
Înţelege-l în profunzime pe nesfârşitul tao şi lasă-ţi inima să zburde
în lumea minunată a golului.
Bucură-te de ce ţi-a dat cerul şi nu considera că ai câştigat ceva –
totul este nimicnicie.
Omul perfect are inima ca o oglindă:
nu conduce şi nu întâmpină, reflectă, dar nu reţine.
Iată de ce, învinge şi nu este rănit.“
Libertatea este tărâmul bucuriei supreme.
Trăieşte viaţa în simplitate şi cu bucurie în suflet şi numai astfel vei cunoaşte calea Cerului, îl vei afla pe tao, ne sfătuieşte filosoful.
Maestrul Zhuang se caracterizează singur în capitolul Sub Ceruri, atribuindu-şi:
„Vederi largi, misterioase, elocinţă bogată, neîncătuşată, într-o atitudine de neamestec, neîngrădită, fără să exprime o tendinţă anume…. stil liber, cuvintele fiind înşirate în voie, cu citate de seamă [din gânditorii antici, făcându-i pe oameni să creadă că] sunt reale; …Elocinţa, deşi imprevizibilă, este fascinantă şi captivează. Mintea lui era atât de bogată, încât, [atunci când scria], nu se putea opri. În sus, el a călătorit cu creatorul lucrurilor, iar, în jos, a fost prieten cu aceia pentru care moartea şi viaţa [erau lucruri] exterioare şi nu deosebeau sfârşitul de început… Vederile lui sunt nemărginite şi obârşia lor nu e îndepărtată de tao. Indistincte şi inefabile! Imposibil [de a li se pătrunde] misterul!“
,,Fabulele ocupă nouã zecimi, în care eu mă folosesc de alţii pentru a-mi expune propriile gânduri.“
Zhuang Zi este lucrarea cu o influenţă covârşitoare asupra vieţii spirituale a chinezilor, o moştenire culturală de mare preţ.
În Cronica Han, se menţionează a avea 52 de capitole. A fost cunoscută imediat după moartea filosofului, dar populară a ajuns începând din secolele IV şi V. În lumea veche, au circulat mai multe ediţii, deoarece un catalog al scrierilor antice compilat în Dinastia Tang de un cărturar faimos, Lu Deming, prezintă Zhuang Zi în 26, 27, 33 şi 52 de părţi, iar aceasta din urmă cuprindea 7 capitole interioare, ca şi astăzi, 28 exterioare, faţă de 15 azi, 14 diverse, în raport cu 11, plus 3 de explicaţii, mai mult ca sigur comentarii critice, care însă s-au pierdut.
Până astăzi se păstreazã ediţia Guo Xiang din dinastia Jin, cu 33 de capitole. Acest învăţat a lăsat şi primele comentarii pertinente şi este citat şi de noi, nu o dată.
Ulterior, ca şi în cazul Cărţii despre Cale şi Virtute, Tao De Jing, căreia i s-a zis Zheng Jing, Cartea Sacră, autorului, socotit întemeietor al taoismului, conferindu-i-se titlul de Prinţul Suprem,
Lucrarea Zhuang Zi a fost însumată religiei taoiste şi declarată lucrare clasică, sub titlul: Nanhua Zheng Jing, Cartea Sacră,
iar filosofului i s-a conferit titlul de Omul Adevărat de Nanhua.
Ce va fi fost Nanhua, rămâne un mister.
Astăzi se crede a desemna un munte, o localitate sau o ordine din ierarhia mistică a taoiştilor.
Împreună cu lucrările înscrise filosofiei taoiste, Lie Zi, Wen Zi şi Kang Cang Zi, formează: Si Zi Zheng Jing, Cele patru cărţi clasice sacre, canoane de prim ordin în templele taoiste.