Într- o perioadă speculativă normală, prăbuşirea unei pieţe este însoţită de redresarea alteia. Problemă: toate celelalte pieţe cedează în acelaşi timp. Când nimic nu merge ...
După ce a bătut recorduri de neînţeles, indicii bursieri, atât europeni cât şi americani şi asiatici, dau semne îngrijorătoare de slăbire.
Creşterea chineză bate pasul pe loc. Băncile centrale sugerează timid nişte limite la " ajutoarele" lor nelimitate. Rezultatele trimestriale americane sunt dintre cele mai morocănoase. Nici măcar cifrele de pe piaţa muncii din SUA nu mai reuşesc să salveze aparenţele.
O prognoză financiară complet debusolată
Iată că aurul, valoare de refugiu prin excelenţă, dă în clocot. Ce se întâmplă? Ce dereglare climatică financiară şi misteriosă se află la originea acestui bizar cataclism?
Niciun mister, spune presa avizată, de specialitate, din care aflăm că a sosit momentul unui război deschis între lumea economico- politică şi cea financiar- bancară.
Scăderea cursului aurului înseamnă panică. Nimic altceva decât panică. Panica aceea care împinge băncile la a- şi vinde repede şi la preţ redus poziţiile de aur- hârtie pentru a obţine lichidităţile care le lipsesc. Fiindcă datoriile la băcănie nu pot fi plătite prin recunoaşterea datoriilor vechi cu care sunt infestate.
Odată trecut un anume prag critic de panică, nu se mai poate face refugierea de la o piaţă la alta. E ora la care se sună " scapă cine poate" , o salvare, pe deasupra, în dezordine. Prognoza financiară treversează o depresie urâtă.
Pe scurt, e foc în aceste barăci. Numai că pompierii de serviciu ( bănci centrale, state- providenţiale) au întrerupte furtunele care să vină să stingă incendiul.
Urmarea? Păi pentru urmare, e suficient pentru observator să aştepte şi să numere punctele. Dacă aş fi ministru de finanţe, mi- aş adăposti repejor patrimoniul. Fiindcă atunci când nimic nu mai merge ...
