MARIA BĂLAŞA Traduceri Cursuri inclusiv cursuri la distanţă chineză: orice nivel, de la preşcolari la universitari, inclusiv pregătire examene HSK şi chineză de afaceri franceză pentru români şi străini Bijuterii ancestrale
vineri, 31 decembrie 2010
joi, 30 decembrie 2010
Bijuterii ancestrale: Brăţara de jad a Iepurelui ( continuare)
Intrarea în Anul Iepurelui, pregătiri din plin şi în România. Tot mai multe bijuterii specifice sunt prezente pe piaţă. Alegeţi în cunoştinţă de cauză:
BRĂŢARA DE JAD A IEPURELUI 179
Brăţara de jad a Iepurelui destinată bărbaţilor şi femeilor care- şi doresc noroc
Va începe în curând Anul Iepurelui ( semnul cel mai vesel din astrologia chineză) şi de aceea m- am gândit să prezint dintre bijuteriile ancestrale un talisman capabil să
atragă întreaga energie pozitivă a acestei perioade.
M- am bucurat tare mult să descopăr Brăţara de jad a Iepurelui. Este alcătuită dintr- o bară de jad alb pe care este sculptat un iepure aducător de noroc, 6 bănuţi de jad alb şi 16 perle de jad galben. Brăţara are un şnur de mătase ajustabil, ceea ce face ca ea să poată fi purtată atât de femei cât şi de bărbaţi. Totuşi, punctul de interes maxim al brăţării îl constituie credinţa în Anul Iepurelui şi în puterile pietrei de jad, profund ancorată în tradiţiile chineze.
Semnificaţia Iepurelui şi anului său magic
Ceea ce caracterizează semnul astrologic chinezesc al Iepurelui este faptul că este cel mai vesel dintre cele douăsprezece semne zodiacale. Este totodată şi cel mai rafinat dintre cele douăsprezece animale, iar energia pe care o insuflă acestui an cu totul special este marcată de bunătate şi delicateţe. Anul Iepurelui aduce pace şi satisfacţie, fiind diferit din toate punctele de vedere de Anul Tigrului care îl precede.
Iepurele este rapid, rafinat şi ambiţios, iar anul ce vine se anunţă a fi un an plin de reuşite. Mai mult, Iepurele simbolizează şi aduce cu sine noroc, personificând totodată amabilitatea, rafinamentul şi eleganţa, calităţi pe care vi le puteţi însuşi dacă puteţi profita de şansele pe care le aduce acest an şi care vă vor servi pentru a ajunge la succes şi bunăstare.
Iepurele este viclean şi intuitiv. El prevede apariţia evenimentelor şi favorizează şansa în ce priveşte cele mai bune oportunităţi în afaceri, dar şi în viaţa personală, aducând cu sine astfel securitate şi stabilitate financiară. Puteţi ajunge la toate acestea datorită energiei Anului Iepurelui, favorizată de această brăţară de jad.
Aştept comentarii, întrebări, comenzi. Setul complet conţine în plus faţă de brăţară o piatră albă de jad şi o punguţă din satin roşu.
(va urma)
BRĂŢARA DE JAD A IEPURELUI 179
Brăţara de jad a Iepurelui destinată bărbaţilor şi femeilor care- şi doresc noroc
Va începe în curând Anul Iepurelui ( semnul cel mai vesel din astrologia chineză) şi de aceea m- am gândit să prezint dintre bijuteriile ancestrale un talisman capabil să
atragă întreaga energie pozitivă a acestei perioade.
M- am bucurat tare mult să descopăr Brăţara de jad a Iepurelui. Este alcătuită dintr- o bară de jad alb pe care este sculptat un iepure aducător de noroc, 6 bănuţi de jad alb şi 16 perle de jad galben. Brăţara are un şnur de mătase ajustabil, ceea ce face ca ea să poată fi purtată atât de femei cât şi de bărbaţi. Totuşi, punctul de interes maxim al brăţării îl constituie credinţa în Anul Iepurelui şi în puterile pietrei de jad, profund ancorată în tradiţiile chineze.
Semnificaţia Iepurelui şi anului său magic
Ceea ce caracterizează semnul astrologic chinezesc al Iepurelui este faptul că este cel mai vesel dintre cele douăsprezece semne zodiacale. Este totodată şi cel mai rafinat dintre cele douăsprezece animale, iar energia pe care o insuflă acestui an cu totul special este marcată de bunătate şi delicateţe. Anul Iepurelui aduce pace şi satisfacţie, fiind diferit din toate punctele de vedere de Anul Tigrului care îl precede.
Iepurele este rapid, rafinat şi ambiţios, iar anul ce vine se anunţă a fi un an plin de reuşite. Mai mult, Iepurele simbolizează şi aduce cu sine noroc, personificând totodată amabilitatea, rafinamentul şi eleganţa, calităţi pe care vi le puteţi însuşi dacă puteţi profita de şansele pe care le aduce acest an şi care vă vor servi pentru a ajunge la succes şi bunăstare.
Iepurele este viclean şi intuitiv. El prevede apariţia evenimentelor şi favorizează şansa în ce priveşte cele mai bune oportunităţi în afaceri, dar şi în viaţa personală, aducând cu sine astfel securitate şi stabilitate financiară. Puteţi ajunge la toate acestea datorită energiei Anului Iepurelui, favorizată de această brăţară de jad.
Aştept comentarii, întrebări, comenzi. Setul complet conţine în plus faţă de brăţară o piatră albă de jad şi o punguţă din satin roşu.
(va urma)
Bijuterii ancestrale
Bijuterii ancestrale
Ai crezut totdeauna că bijuteriile sunt un moft, unul dintre nimicurile ce ne fac viaţa un pic mai frumoasă …
Totuşi, ele au apărut iniţial ca talismane, dar şi pentru că în timpuri îndepărtate omul avea un simţ al naturii ce azi tinde să dispară.
Bijuteriile valoroase sunt făcute de meşteri dăruiţi cu fantezie şi cu o ştiinţă a utilizării unor materiale. Să fie întâmplător că bijuteriile valoroase se fac din aur, argint, platină ori aliaje ale acestora? Să fie întâmplător că se asociază cu pietre preţioase şi semipreţioase? De ce sunt aceste metale şi pietre preţioase şi semipreţioase? Doar pentru că sunt într- o cantitate mai mică decât altele pe glob? Nicidecum. Există bijutieri ce explică azi pe baza fizicii, spectrografiei, chimiei moderne de ce. Psihologia şi medicina modernă explică şi ele rolul talismanului.
Cel mai interesant pare totuşi faptul că explicaţiile ştiinţelor moderne vin să confirme ceea ce tradiţia populară de la noi şi din alte zone ale lumii ne spune de mii de ani.
Însă nu doar materialele au importanţă la bijuterii, ci şi forma şi simbolistica lor. Există bijuterii pe care oamenii, femei dar şi bărbaţi, le poartă de mii de ani, unii dintre ei nemaicunoscând semnificaţia lor iniţială, dar simţind, înţelegând că atunci când le poartă ceva se schimbă în bine. Alăturat prezentăm câteva astfel de bijuterii.
Preţurile sunt cuprinse între 60 şi 180 de euro, iar cifrele care sunt în titulatura fiecărei bijuterii/ fotografii indică preţul în lei. Fiecare dintre bijuterii se livrează într- un set cuprinzând ( incluse în preţ) alte 3- 5 cadouri interesante. Nelipsită este cărticica în care sunt instrucţiuni de activare a potenţialului bijuteriei pe care o doriţi.
Comenzile se onorează în 2- 4 săptămâni de la efectuarea plăţii. Puţine dintre aceste bijuterii sunt tot timpul disponibile la vânzare. Comandaţi acum!
Ai crezut totdeauna că bijuteriile sunt un moft, unul dintre nimicurile ce ne fac viaţa un pic mai frumoasă …
Totuşi, ele au apărut iniţial ca talismane, dar şi pentru că în timpuri îndepărtate omul avea un simţ al naturii ce azi tinde să dispară.
Bijuteriile valoroase sunt făcute de meşteri dăruiţi cu fantezie şi cu o ştiinţă a utilizării unor materiale. Să fie întâmplător că bijuteriile valoroase se fac din aur, argint, platină ori aliaje ale acestora? Să fie întâmplător că se asociază cu pietre preţioase şi semipreţioase? De ce sunt aceste metale şi pietre preţioase şi semipreţioase? Doar pentru că sunt într- o cantitate mai mică decât altele pe glob? Nicidecum. Există bijutieri ce explică azi pe baza fizicii, spectrografiei, chimiei moderne de ce. Psihologia şi medicina modernă explică şi ele rolul talismanului.
Cel mai interesant pare totuşi faptul că explicaţiile ştiinţelor moderne vin să confirme ceea ce tradiţia populară de la noi şi din alte zone ale lumii ne spune de mii de ani.
Însă nu doar materialele au importanţă la bijuterii, ci şi forma şi simbolistica lor. Există bijuterii pe care oamenii, femei dar şi bărbaţi, le poartă de mii de ani, unii dintre ei nemaicunoscând semnificaţia lor iniţială, dar simţind, înţelegând că atunci când le poartă ceva se schimbă în bine. Alăturat prezentăm câteva astfel de bijuterii.
Preţurile sunt cuprinse între 60 şi 180 de euro, iar cifrele care sunt în titulatura fiecărei bijuterii/ fotografii indică preţul în lei. Fiecare dintre bijuterii se livrează într- un set cuprinzând ( incluse în preţ) alte 3- 5 cadouri interesante. Nelipsită este cărticica în care sunt instrucţiuni de activare a potenţialului bijuteriei pe care o doriţi.
Comenzile se onorează în 2- 4 săptămâni de la efectuarea plăţii. Puţine dintre aceste bijuterii sunt tot timpul disponibile la vânzare. Comandaţi acum!
Veşti din China
Intrarea în Anul Iepurelui, pregătiri din plin şi în România. Tot mai multe bijuterii specifice sunt prezente pe piaţă. Alegeţi în cunoştinţă de cauză:
BRĂŢARA DE JAD A IEPURELUI 179
Brăţara de jad a Iepurelui destinată bărbaţilor şi femeilor care- şi doresc noroc
Va începe în curând Anul Iepurelui ( semnul cel mai vesel din astrologia chineză) şi de aceea m- am gândit să prezint dintre bijuteriile ancestrale un talisman capabil să
atragă întreaga energie pozitivă a acestei perioade.
M- am bucurat tare mult să descopăr Brăţara de jad a Iepurelui. Este alcătuită dintr- o bară de jad alb pe care este sculptat un iepure aducător de noroc, 6 bănuţi de jad alb şi 16 perle de jad galben. Brăţara are un şnur de mătase ajustabil, ceea ce face ca ea să poată fi purtată atât de femei cât şi de bărbaţi. Totuşi, punctul de interes maxim al brăţării îl constituie credinţa în Anul Iepurelui şi în puterile pietrei de jad, profund ancorată în tradiţiile chineze.
Semnificaţia Iepurelui şi anului său magic
Ceea ce caracterizează semnul astrologic chinezesc al Iepurelui este faptul că este cel mai vesel dintre cele douăsprezece semne zodiacale. Este totodată şi cel mai rafinat dintre cele douăsprezece animale, iar energia pe care o insuflă acestui an cu totul special este marcată de bunătate şi delicateţe. Anul Iepurelui aduce pace şi satisfacţie, fiind diferit din toate punctele de vedere de Anul Tigrului care îl precede.
Iepurele este rapid, rafinat şi ambiţios, iar anul ce vine se anunţă a fi un an plin de reuşite. Mai mult, Iepurele simbolizează şi aduce cu sine noroc, personificând totodată amabilitatea, rafinamentul şi eleganţa, calităţi pe care vi le puteţi însuşi dacă puteţi profita de şansele pe care le aduce acest an şi care vă vor servi pentru a ajunge la succes şi bunăstare.
Iepurele este viclean şi intuitiv. El prevede apariţia evenimentelor şi favorizează şansa în ce priveşte cele mai bune oportunităţi în afaceri, dar şi în viaţa personală, aducând cu sine astfel securitate şi stabilitate financiară. Puteţi ajunge la toate acestea datorită energiei Anului Iepurelui, favorizată de această brăţară de jad.
Aştept comentarii, întrebări, comenzi. Setul complet conţine în plus faţă de brăţară o piatră albă de jad şi o punguţă din satin roşu.
BRĂŢARA DE JAD A IEPURELUI 179
Brăţara de jad a Iepurelui destinată bărbaţilor şi femeilor care- şi doresc noroc
Va începe în curând Anul Iepurelui ( semnul cel mai vesel din astrologia chineză) şi de aceea m- am gândit să prezint dintre bijuteriile ancestrale un talisman capabil să
atragă întreaga energie pozitivă a acestei perioade.
M- am bucurat tare mult să descopăr Brăţara de jad a Iepurelui. Este alcătuită dintr- o bară de jad alb pe care este sculptat un iepure aducător de noroc, 6 bănuţi de jad alb şi 16 perle de jad galben. Brăţara are un şnur de mătase ajustabil, ceea ce face ca ea să poată fi purtată atât de femei cât şi de bărbaţi. Totuşi, punctul de interes maxim al brăţării îl constituie credinţa în Anul Iepurelui şi în puterile pietrei de jad, profund ancorată în tradiţiile chineze.
Semnificaţia Iepurelui şi anului său magic
Ceea ce caracterizează semnul astrologic chinezesc al Iepurelui este faptul că este cel mai vesel dintre cele douăsprezece semne zodiacale. Este totodată şi cel mai rafinat dintre cele douăsprezece animale, iar energia pe care o insuflă acestui an cu totul special este marcată de bunătate şi delicateţe. Anul Iepurelui aduce pace şi satisfacţie, fiind diferit din toate punctele de vedere de Anul Tigrului care îl precede.
Iepurele este rapid, rafinat şi ambiţios, iar anul ce vine se anunţă a fi un an plin de reuşite. Mai mult, Iepurele simbolizează şi aduce cu sine noroc, personificând totodată amabilitatea, rafinamentul şi eleganţa, calităţi pe care vi le puteţi însuşi dacă puteţi profita de şansele pe care le aduce acest an şi care vă vor servi pentru a ajunge la succes şi bunăstare.
Iepurele este viclean şi intuitiv. El prevede apariţia evenimentelor şi favorizează şansa în ce priveşte cele mai bune oportunităţi în afaceri, dar şi în viaţa personală, aducând cu sine astfel securitate şi stabilitate financiară. Puteţi ajunge la toate acestea datorită energiei Anului Iepurelui, favorizată de această brăţară de jad.
Aştept comentarii, întrebări, comenzi. Setul complet conţine în plus faţă de brăţară o piatră albă de jad şi o punguţă din satin roşu.
Poate vă interesează
Ultimul clasament, din 28 decembrie 2010 arată că este foarte probabil ca în nici cinci ani chineza să devină limba cea mai utilizată pe internet.
Morala: învăţaţi chineză!
Statisticile actuale privitoare la primele 10 limbi cele mai utilizate pe internet arată astfel:
Loc în
clasament Limba Număr de utilizatori
1 engleza: 536 564 837
2 chineza: 444 948 013
3 spaniola: 153 309 074
4 japoneza: 99 143 700
5 portugheza: 82 548 200
6 germana: 75 158 584
7 araba: 65 365 400
8 franceza: 59 779 525
9 rusa: 59 700 000
10 coreana: 39 440 000
http://www.chinadaily.com.cn/fr/chine/2010-12/28/content_11764678.htm
Morala: învăţaţi chineză!
Statisticile actuale privitoare la primele 10 limbi cele mai utilizate pe internet arată astfel:
Loc în
clasament Limba Număr de utilizatori
1 engleza: 536 564 837
2 chineza: 444 948 013
3 spaniola: 153 309 074
4 japoneza: 99 143 700
5 portugheza: 82 548 200
6 germana: 75 158 584
7 araba: 65 365 400
8 franceza: 59 779 525
9 rusa: 59 700 000
10 coreana: 39 440 000
http://www.chinadaily.com.cn/fr/chine/2010-12/28/content_11764678.htm
miercuri, 29 decembrie 2010
Poate vă interesează
INTERVIU LA RRI
Ambasadorul României în RP Chineză, Viorel Isticioaia-Budura: Cele două ţări au parcurs etape noi în consolidarea statului regional şi internaţional
Actualitate
Făcând o mică sinteză a celor opt ani petrecuţi în RP Chineză ca ambasador al României, Viorel Isticioaia-Budura a declarat, într-un interviu acordat postului Radio România Internaţional, că cele două societăţi au continuat relaţiile tradiţionale, şi-au sporit ariile de interes reciproc, complexitatea acţiunilor în care pot să exploreze şi să identifice posibilităţile de parteneriat şi au deschis platforme regionale şi multilaterale.
"În această privinţă aş spune că România a fost unul dintre partenerii care au ştiut să asigure continuitate, relaţionarea pe acele domenii pe care deceniile precedente au produs cunoaştere reciprocă, expertiză şi un anume fundament instituţional pentru domenii de cooperare semnificativă atât la nivel economic, cât şi social. Au fost opt ani semnificativi pentru două aspecte pe care încerc să le sintetizez personal, cu o doză de subiectivitate, pentru că a fost momentul trăirii directe. Şi România, şi China au parcurs etape noi în consolidarea statului regional şi internaţional. China a intrat în Organizaţia Mondială a Comerţului, a început să devină unul dintre protagoniştii importanţi ai scenei regionale prin consolidarea Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai, prin rolul său din ce în ce mai vizibil în Consiliul de Securitate, ca membru permanent şi în egală măsură ca unul dintre protagoniştii importanţi, în anii recenţi, după declanşarea crizei internaţionale, pentru reconfigurarea, reforma instituţiilor internaţionale în plan financiar, economic ş.a.m.d. Totodată, pentru prietenii chinezi a devenit din ce în ce mai interesant şi mai important modul în care România s-a prezentat ca membru NATO şi al Uniunii Europene, cu rol regional, cu un profil distinct, ca o platformă pe care să se desfăşoare acţiunile de parteneriat ale Chinei cu Uniunea Europeană, cu statele membre, cu alţi parteneri din zonă, de interes pentru China, pentru că în continuare Europa rămâne un partener important pentru reconfigurarea ordinii internaţionale. România a rămas unul dintre cei vizibili, ca prieten vechi, pe radarul acţiunilor internaţionale ale Chinei", a declarat ambasadorul pentru postul de radio.
În ceea ce priveşte ţara noastră, ambasadorul a afirmat că multiplicarea partenerilor noştri este reală, pentru că România a intrat în Uniunea Europeană şi s-a integrat într-un ansamblu care conţine 58 de mecanisme de dialog şi cooperare între China şi Uniunea Europeană. "Şi încă nu suntem parteneri în toate, nu suntem vizibili, românii, ca ministere, ca agenţii, ca instituţii, ca parteneri din mediul privat în toate aceste mecanisme în care ar trebui să vedem, din ce în ce mai mult, că ne oferă oportunităţi şi resurse financiare pentru a fi parteneri în anumite domenii şi a produce beneficii, rezultate necesare fiecăruia dintre compatrioţii noştri. Pe de altă parte, aş spune că aceasta ne-a ajutat să înţelegem mai mult multiplicarea contactelor în toate mediile, de la cele universitare la administraţiile locale, în cercetare ş.a.m.d, ne-a ajutat să înţelegem mai bine care este mentalitatea actuală a chinezului, care sunt aşteptările sale faţă de parteneriat. Avem încă foarte multe lucruri de făcut şi, după opt ani în China, simt că sunt în pragul unei iniţieri în profunzimea mecanismului de cooperare pe care în ansamblul tuturor domeniilor de interes reciproc le putem explora, valorifica noi, ca ţară, parteneri români în relaţiile cu China, dar şi ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene", a spus ambasadorul.
Recunoscând că, în perioada celor opt ani, a "încercat şi momente de frustrare", Viorel Isticioaia-Budura a afirmat că în Asia, şi în primul rând în China, există o nouă dinamică ce ne invită să participăm şi să o fructificăm prin cooperare. "Aş spune că în această privinţă am putea, împreună cu ceilalţi membri ai comunităţii europene, să venim către China. Deja de mulţi ani comunităţile de afaceri germane, franceze, engleze, italiene, spaniole şi-au consolidat poziţiile în China continentală, au deschis în cooperare zone de producţie, după aceea de desfacere atât în plan intern aici, în China, cât şi regiune sau în lume, au deschis acum zone de cercetare, dezvoltare, modernizare care să le permită creşterea capacităţilor tehnologice şi de proiectare de noi capacităţi de producţie către viitor", a conchis ambasadorul, susţinând că s-ar bucura ca în toate aceste elemente să se regăsească şi parteneri români.
Viorel Isticioaia-Budura a amintit că începând din toamna acestui an Catherine Ashton reprezintă UE la nivelul unui mecanism strategic împreună cu consilierul de stat Dai Pingguo. "Este ceea ce nu exista până în prezent în relaţia cu China, exista în primul rând în relaţia cu Statele Unite, şi continuă în aceste zile, 20-22 decembrie, în China, mecanismul de dialog strategic economic şi comercial", a mai declarat ambasadorul.
Ambasadorul României în RP Chineză, Viorel Isticioaia-Budura: Cele două ţări au parcurs etape noi în consolidarea statului regional şi internaţional
Actualitate
Făcând o mică sinteză a celor opt ani petrecuţi în RP Chineză ca ambasador al României, Viorel Isticioaia-Budura a declarat, într-un interviu acordat postului Radio România Internaţional, că cele două societăţi au continuat relaţiile tradiţionale, şi-au sporit ariile de interes reciproc, complexitatea acţiunilor în care pot să exploreze şi să identifice posibilităţile de parteneriat şi au deschis platforme regionale şi multilaterale.
"În această privinţă aş spune că România a fost unul dintre partenerii care au ştiut să asigure continuitate, relaţionarea pe acele domenii pe care deceniile precedente au produs cunoaştere reciprocă, expertiză şi un anume fundament instituţional pentru domenii de cooperare semnificativă atât la nivel economic, cât şi social. Au fost opt ani semnificativi pentru două aspecte pe care încerc să le sintetizez personal, cu o doză de subiectivitate, pentru că a fost momentul trăirii directe. Şi România, şi China au parcurs etape noi în consolidarea statului regional şi internaţional. China a intrat în Organizaţia Mondială a Comerţului, a început să devină unul dintre protagoniştii importanţi ai scenei regionale prin consolidarea Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai, prin rolul său din ce în ce mai vizibil în Consiliul de Securitate, ca membru permanent şi în egală măsură ca unul dintre protagoniştii importanţi, în anii recenţi, după declanşarea crizei internaţionale, pentru reconfigurarea, reforma instituţiilor internaţionale în plan financiar, economic ş.a.m.d. Totodată, pentru prietenii chinezi a devenit din ce în ce mai interesant şi mai important modul în care România s-a prezentat ca membru NATO şi al Uniunii Europene, cu rol regional, cu un profil distinct, ca o platformă pe care să se desfăşoare acţiunile de parteneriat ale Chinei cu Uniunea Europeană, cu statele membre, cu alţi parteneri din zonă, de interes pentru China, pentru că în continuare Europa rămâne un partener important pentru reconfigurarea ordinii internaţionale. România a rămas unul dintre cei vizibili, ca prieten vechi, pe radarul acţiunilor internaţionale ale Chinei", a declarat ambasadorul pentru postul de radio.
În ceea ce priveşte ţara noastră, ambasadorul a afirmat că multiplicarea partenerilor noştri este reală, pentru că România a intrat în Uniunea Europeană şi s-a integrat într-un ansamblu care conţine 58 de mecanisme de dialog şi cooperare între China şi Uniunea Europeană. "Şi încă nu suntem parteneri în toate, nu suntem vizibili, românii, ca ministere, ca agenţii, ca instituţii, ca parteneri din mediul privat în toate aceste mecanisme în care ar trebui să vedem, din ce în ce mai mult, că ne oferă oportunităţi şi resurse financiare pentru a fi parteneri în anumite domenii şi a produce beneficii, rezultate necesare fiecăruia dintre compatrioţii noştri. Pe de altă parte, aş spune că aceasta ne-a ajutat să înţelegem mai mult multiplicarea contactelor în toate mediile, de la cele universitare la administraţiile locale, în cercetare ş.a.m.d, ne-a ajutat să înţelegem mai bine care este mentalitatea actuală a chinezului, care sunt aşteptările sale faţă de parteneriat. Avem încă foarte multe lucruri de făcut şi, după opt ani în China, simt că sunt în pragul unei iniţieri în profunzimea mecanismului de cooperare pe care în ansamblul tuturor domeniilor de interes reciproc le putem explora, valorifica noi, ca ţară, parteneri români în relaţiile cu China, dar şi ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene", a spus ambasadorul.
Recunoscând că, în perioada celor opt ani, a "încercat şi momente de frustrare", Viorel Isticioaia-Budura a afirmat că în Asia, şi în primul rând în China, există o nouă dinamică ce ne invită să participăm şi să o fructificăm prin cooperare. "Aş spune că în această privinţă am putea, împreună cu ceilalţi membri ai comunităţii europene, să venim către China. Deja de mulţi ani comunităţile de afaceri germane, franceze, engleze, italiene, spaniole şi-au consolidat poziţiile în China continentală, au deschis în cooperare zone de producţie, după aceea de desfacere atât în plan intern aici, în China, cât şi regiune sau în lume, au deschis acum zone de cercetare, dezvoltare, modernizare care să le permită creşterea capacităţilor tehnologice şi de proiectare de noi capacităţi de producţie către viitor", a conchis ambasadorul, susţinând că s-ar bucura ca în toate aceste elemente să se regăsească şi parteneri români.
Viorel Isticioaia-Budura a amintit că începând din toamna acestui an Catherine Ashton reprezintă UE la nivelul unui mecanism strategic împreună cu consilierul de stat Dai Pingguo. "Este ceea ce nu exista până în prezent în relaţia cu China, exista în primul rând în relaţia cu Statele Unite, şi continuă în aceste zile, 20-22 decembrie, în China, mecanismul de dialog strategic economic şi comercial", a mai declarat ambasadorul.
Veşti din China
Pregătiri pentru intrarea în noul an chinezesc
Anul Iepurelui de Metal ( 03 februarie 2011- 22 ianuarie 2012)
dansul iepurelui:
http://www.tudou.com/programs/view/k-aiyBGAzpo/
http://www.tudou.com/programs/view/5wwOnu0kMIY/
Anul Iepurelui de Metal ( 03 februarie 2011- 22 ianuarie 2012)
dansul iepurelui:
http://www.tudou.com/programs/view/k-aiyBGAzpo/
http://www.tudou.com/programs/view/5wwOnu0kMIY/
sâmbătă, 25 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
Crăciun în China
Crăciunul nu este o sărbătoare tradiţională în China şi totuşi foarte mulţi chinezi participă la această sărbătoare în mod indirect prin decoraţiunile pe care le creează:
Ren din iarbă ( Shandong)
Pom de iarnă
Ren din iarbă ( Shandong)
Pom de iarnă
Om de zăpadă
De Crăciun cu GreenPeace
Sfaturi ( unele utile) şi ... umor:
http://www.greenpeace.org/romania/getinvolved/10sfaturipentrusarbatoriverzi
http://www.greenpeace.org/romania/getinvolved/10sfaturipentrusarbatoriverzi
vineri, 17 decembrie 2010
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
8. În 21 martie 1972, pe prima copertă: Preşedintele Mao Zedong/ Mao Ţedun şi soţia sa Jiang Qing/ Ţiang Cing. Revista propune publicului un reportaj intitulat „ Soţia Preşedintelui Mao relatează propria poveste”
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
7. Pe 6 februarie 1972, vizita oficială a Preşedintelui american Richard Nixon în China
Sursa: Renmin ribao/ Ziarul Poporului
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
6.
Pe 26 aprilie 1971, pe prima copertă sunt jucători americani de pingpong fotografiaţi pe Marele Zid.
„ Diplomaţia pingpong- ului” vizează schimburile de jucători de pingpong între Statele Unite şi China în anii 1970. Evenimentul a întărit relaţiile sino- americane.
Sursa: Renmin ribao/ Ziarul Poporului
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
5.
La întâi noiembrie 1960 pe coperta revistei apare Hong Kong. Oraşul devenise deja o metropolă modernă.
Sursa: Renmin ribao/ Ziarul Poporului
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
4. Song Meiling, 1 martie 1943
În timpul războiului sino- japonez s- a străduit să facă americanilor cunoscută situaţia evenimentelor din timpul războiului pentru a obţine sprijinul acestora.
Sursa: Renmin ribao/ Ziarul Poporului
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
3.
Bu Yi, al doisprezecelea şi ultimul împărat al dinastiei Qing pe coperta revistei din martie 1934.
Sursa: Renmin ribao/ Ziarul Poporului
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
2.
Cuplul Cian Kaişi/ Jiang Jieshi şi Song Meiling
Ca urmare a incidentului de la Harbin/ Mukden, armata japoneză invadează nordul Chinei unde creează pseudo- statul Manzhuguo în februarie 1932, marcând începutul expansionismului Japoniei.
Sursa: Renmin ribao/ Ziarul Poporului
China şi Time Magazine
Evenimente şi personalităţi chineze pe prima copertă a revistei Time Magazine
Henry Luce亨利·路思义 ( născut la 03 aprilie 1898 la Penglai în Shandong, China şi decedat la 28 februarie 1967 la Phoenix, Arizona, SUA) , a fost un influent editor american. Fiu al unui preot misionar american, a făcut studii în China, Marea Britanie şi SUA ( Yale) . A fondat numeroase publicaţii precum: Fortune ( 1930) , Life pictural ( 1936) , House & Home ( 1952) , Sports Illustrated ( 1954) . Este co- fondator al revistei Time Magazine( fondat 1923) şi rămâne unic proprietar al acesteia în 1929, la decesul asociatului său Briton Hadden. A instituit în paginile Time Magazine un „ Clasament al personalităţilor anului” , devenit repede celebru. Până în prezent 24 dintre coperţile revistei au fost consacrate unor personalităţi şi evenimente din China.
1. Wu Peifu, primul chinez pe prima copertă a Time Magazine Considerat drept cel mai puternic om al Chinei, generalului Wu Peifu « Generalul de Jad » , cel mai bun strateg al epocii, i se publică portretul pe coperta ediţiei din 08 septembrie 1924 Sursa: Renmin ribao/ Ziarul Poporului |
Poate vă interesează
The End of Diplomacy as We Know It?
By WOLFGANG ISCHINGER
Published: December 3, 2010
BERLIN — In 1996, after the conclusion of the Dayton peace talks on Bosnia and Herzegovina, the German Foreign Ministry felt that published accounts did not give enough credit to the German contributions to the peace accord. A decision was made to publish all 53 major diplomatic cables dispatched by the team I had led during the 21-day-negotiating process.However, the documents were carefully edited before publication. For example, most references to the behavior of individual Bosnian or Serb leaders were deleted, as were occasional complaints about differences between ourselves and, say, the U.S. delegation led by Richard Holbrooke.As a result, the public record of the negotiating process was presented as intended, but none of the participants found any reason to be unhappy. Mission accomplished.Fast forward, to the WikiLeaks tsunami: Why is this so different? Why are diplomats so appalled by what the Italian foreign minister has called the 9/11 of diplomacy?First, leaks of secret or confidential diplomatic traffic — whether via pigeon, sealed letter, classic telegram or encrypted e-mail — are as old as diplomacy itself. Leaks happen all the time: They may be caused by interagency strife within a government, by an opposition eager to bring down a government, by a government aiming to threaten or weaken an adversary, by an over-ambitious or hateful individual, or by many other motivations.Some leaks are harmless, some lethal — and some have even led to war. But one thing is certain: Every single leak damages or destroys trust, in one way or another. And trust is the single most precious commodity in diplomacy. That is why the ongoing WikiLeaks publication of hundreds of thousands of U.S. diplomatic cables endangers the entire species. It puts the business of diplomacy at risk.Second, most leaks tend to happen in democracies. It would be a real surprise if the next load that WikiLeaks will dump on the Internet were to contain cable traffic leaked by a Chinese or Iranian government official. Autocratic regimes are less often victims of leaks from within their own government structures. This may be because of severe penalties facing a leaker, but also because of greater internal secrecy and because of the absence of effective opposition or independent media.Thus, open societies tend to be at a relative disadvantage vis-à-vis less-democratic countries as far as the pursuit of foreign policy objectives, unharmed by leaks, is concerned. No doubt: The conduct of American diplomacy has been seriously handicapped by the leaked diplomatic material. The damage would have been even greater if The New York Times, the Guardian, Der Spiegel, and the other publications had not demonstrated a sense of political and moral responsibility by allowing some editing to protect certain individuals.What about transparent government? What about freedom of information as a citizen’s right?Yes, governments in democracies must be held accountable. But the right of the citizen to know applies primarily to the policies of his own government. Whistle-blowing in cases of governmental or business misconduct or criminal behavior may be a legitimate ingredient of a modern society, but the right to know should not be interpreted to include information presented or discussed by foreign countries under rules of confidentiality.Again, this is a question of trust — the very fabric of diplomacy. Once trust has evaporated, it is difficult, sometimes even impossible, to rebuild. This is why most countries have legislation protecting diplomatic documents from publication for several decades.For example, I could not have responsibly signed a large number of cables dispatched by my embassy in Washington during the Iraq crisis years if I had not been able to rely on the promise of secrecy. Of course, my team and I reported in detail about the Rumsfeld-Powell competition for influence. Of course, we provided Berlin with our best analysis of U.S. policy and of who was up and who was down in D.C. — classic and frank embassy reporting that was not always flattering to all, but was of considerable interest and importance to decision-makers in Berlin.Third, building and strengthening international relationships will be made more difficult by WikiLeaks-type information trafficking. This will not be limited to U.S. diplomacy. Sources will dry up, ambassadors will get to hear only what their local interlocutors want to read in the newspaper, and access to information worth protecting will be less readily available to diplomats.Even worse, interagency information sharing within governments will be reduced, embassies may find themselves cut off from certain types of information for fear of leaks via technology, and ambassadors may find themselves excluded from certain meetings of their top leaders.Some heads of government may choose to rely on special envoys rather than on traditional diplomatic machinery, and some may decide not to allow transcripts of their conversations to be made and distributed any more.This is the WikiLeaks paradox: It will lead to less openness and to a lot more secrecy rather than the transparent information universe WikiLeaks idealists may have been dreaming of.Finally, international crisis management and crisis prevention are among the nobler tasks of modern bilateral and multilateral diplomacy. But massive leaks will handicap not only diplomatic business as such, but could undermine current and future peace negotiations and crisis prevention efforts in many regions. Think of the Iranian nuclear issue. Think of the Middle East, or of Afghanistan/Pakistan.This is why this is not just about the hurt egos of some political leaders negatively described in embassy cables. This is more serious: It is about war and peace, and it can be about life or death.
http://www.nytimes.com/2010/12/04/opinion/04iht-edischinger.html?_r=2
The End of Diplomacy as We Know It?
By WOLFGANG ISCHINGER
Published: December 3, 2010
BERLIN — In 1996, after the conclusion of the Dayton peace talks on Bosnia and Herzegovina, the German Foreign Ministry felt that published accounts did not give enough credit to the German contributions to the peace accord. A decision was made to publish all 53 major diplomatic cables dispatched by the team I had led during the 21-day-negotiating process.
However, the documents were carefully edited before publication. For example, most references to the behavior of individual Bosnian or Serb leaders were deleted, as were occasional complaints about differences between ourselves and, say, the U.S. delegation led by Richard Holbrooke.
As a result, the public record of the negotiating process was presented as intended, but none of the participants found any reason to be unhappy. Mission accomplished.
Fast forward, to the WikiLeaks tsunami: Why is this so different? Why are diplomats so appalled by what the Italian foreign minister has called the 9/11 of diplomacy?
First, leaks of secret or confidential diplomatic traffic — whether via pigeon, sealed letter, classic telegram or encrypted e-mail — are as old as diplomacy itself. Leaks happen all the time: They may be caused by interagency strife within a government, by an opposition eager to bring down a government, by a government aiming to threaten or weaken an adversary, by an over-ambitious or hateful individual, or by many other motivations.
Some leaks are harmless, some lethal — and some have even led to war. But one thing is certain: Every single leak damages or destroys trust, in one way or another. And trust is the single most precious commodity in diplomacy. That is why the ongoing WikiLeaks publication of hundreds of thousands of U.S. diplomatic cables endangers the entire species. It puts the business of diplomacy at risk.
Second, most leaks tend to happen in democracies. It would be a real surprise if the next load that WikiLeaks will dump on the Internet were to contain cable traffic leaked by a Chinese or Iranian government official. Autocratic regimes are less often victims of leaks from within their own government structures. This may be because of severe penalties facing a leaker, but also because of greater internal secrecy and because of the absence of effective opposition or independent media.
Thus, open societies tend to be at a relative disadvantage vis-à-vis less-democratic countries as far as the pursuit of foreign policy objectives, unharmed by leaks, is concerned. No doubt: The conduct of American diplomacy has been seriously handicapped by the leaked diplomatic material. The damage would have been even greater if The New York Times, the Guardian, Der Spiegel, and the other publications had not demonstrated a sense of political and moral responsibility by allowing some editing to protect certain individuals.
What about transparent government? What about freedom of information as a citizen’s right?
Yes, governments in democracies must be held accountable. But the right of the citizen to know applies primarily to the policies of his own government. Whistle-blowing in cases of governmental or business misconduct or criminal behavior may be a legitimate ingredient of a modern society, but the right to know should not be interpreted to include information presented or discussed by foreign countries under rules of confidentiality.
Again, this is a question of trust — the very fabric of diplomacy. Once trust has evaporated, it is difficult, sometimes even impossible, to rebuild. This is why most countries have legislation protecting diplomatic documents from publication for several decades.
For example, I could not have responsibly signed a large number of cables dispatched by my embassy in Washington during the Iraq crisis years if I had not been able to rely on the promise of secrecy. Of course, my team and I reported in detail about the Rumsfeld-Powell competition for influence. Of course, we provided Berlin with our best analysis of U.S. policy and of who was up and who was down in D.C. — classic and frank embassy reporting that was not always flattering to all, but was of considerable interest and importance to decision-makers in Berlin.
Third, building and strengthening international relationships will be made more difficult by WikiLeaks-type information trafficking. This will not be limited to U.S. diplomacy. Sources will dry up, ambassadors will get to hear only what their local interlocutors want to read in the newspaper, and access to information worth protecting will be less readily available to diplomats.
Even worse, interagency information sharing within governments will be reduced, embassies may find themselves cut off from certain types of information for fear of leaks via technology, and ambassadors may find themselves excluded from certain meetings of their top leaders.
Some heads of government may choose to rely on special envoys rather than on traditional diplomatic machinery, and some may decide not to allow transcripts of their conversations to be made and distributed any more.
This is the WikiLeaks paradox: It will lead to less openness and to a lot more secrecy rather than the transparent information universe WikiLeaks idealists may have been dreaming of.
Finally, international crisis management and crisis prevention are among the nobler tasks of modern bilateral and multilateral diplomacy. But massive leaks will handicap not only diplomatic business as such, but could undermine current and future peace negotiations and crisis prevention efforts in many regions. Think of the Iranian nuclear issue. Think of the Middle East, or of Afghanistan/Pakistan.
This is why this is not just about the hurt egos of some political leaders negatively described in embassy cables. This is more serious: It is about war and peace, and it can be about life or death.
http://www.nytimes.com/2010/12/04/opinion/04iht-edischinger.html?_r=2
http://www.nytimes.com/2010/12/04/opinion/04iht-edischinger.html?_r=2
joi, 16 decembrie 2010
Spre economia cunoaşterii
Ce ar trebui sa fie pe prima pagina dar nu e
de Dragos Paul Aligica Contributors.ro
Joi, 16 decembrie 2010, 8:00 Actualitate | Opinii
Ideea ca exista doua Romanii este de mult un loc comun. Avem, pe de o parte, o Romanie a coruptiei, a imposturii, a trandaviei institutionalizate, a stagnarii, a asistatilor social de meserie, a confuziei valorilor. Pe de alta, o Romanie a celor dinamici, a celor ce muncesc si construiesc, a platitorilor de impozite, a creatorilor de valoare adaugata in economie si in viata sociala si intelectuala, a celor ce incearca sa sustina public si privat standarde profesionale si sociale elementare.
Prima este majoritara si o paraziteaza pe a doua. Instrumentele principale: bugetul de stat, o buna parte a clasei politice si o buna parte a mass media. Cea de a doua este minoritara, un arhipelag intr-o mare confuza si turbulenta. Un grup social eterogen ce se afla zilnic intr-o lupta de supravietuire sub presiunea sufocanta a majoritarilor. Printre picaturi, acest grup, mereu in defensiva, tine tara pe linie de plutire, uneori o impinge inainte. Este starea de fapt. Este stiuta. Nu mai e nevoie sa elaboram.
Sa incercam azi sa ne rupem macar pentru cinci minute de atmosfera si de universul mental pe care ni le impun concetatenii nostri majoritari. Sa discutam azi despre un lucru intamplat in arhipelagul minoritatii creative, constructive si modernizatoare. Sa vorbim despre viitor. Caci daca e sa avem un viitor ca popor, cheia lui e in mana acestei minoritati.
Sa discutam deci ceva care a trecut neobservat sub mormanul de stiri si comentarii despre politicieni, manelisti, modeliste si „distractie”. Este ceva absolut remarcabil care va dainui si va marca Romania peste decenii, cand zicerile si faptele unui Victor, Crin, Mircea, Mitica &co vor ajunge acolo unde le e locul: la cosul de gunoi al istoriei. Sa vorbim deci despre viitorul Romaniei. Sa vorbim despre ce se intampla atunci cand evadam din balcanism si trecem de la a astepta ca viitorul sa se intample, la a-l construi.
Cel mai mare proiect de cercetare stiintifica din istoria Romaniei
Saptamana trecuta, joi, 9 decembrie 2010, presa a scris (evident doar in trecere), ca „Guvernul a aprobat o nota pentru construirea celui mai puternic laser din lume in Romania”. Ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, citat de Hotnews, a anunat ca "s-a aprobat o nota privind construirea la Magurele, in judetul Ilfov, a facilitatii Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics pentru cercetari in domeniul laserelor si a fizicii nucleare din cadrul infrastructurii europene de cercetare dedicata luminii extreme. Este cel mai mare proiect de cercetare stiintifica realizat vreodata in Romania".
Funeriu a precizat ca Romania a fost desemnata sa gazduiasca cel mai puternic laser construit vreodata in lume, dupa o decizie a Consiliul celor 27 de ministri ai cercetarii din Uniunea Europeana. "Prin hotararea de Guvern de astazi vom putea … sa mergem la Comisia Europeana pentru evaluarea acestui proiect ce se cifreaza la o suma de 280 de milioane de euro, care vor fi din fonduri europene", a mai spus Ministrul Educatiei.
In sine, cele de mai sus ar fi suficiente sa faca prima pagina si ample comentarii. Nu a fost usor sa se ajunga aici. Autorul acestor randuri stie cat de greu s-au legat lucrurile in hatisul de birocratie, politicianism si iresponsabilitate tipic Romaniei majoritare. Dar iata ca s-a putut! Este o veste fabuloasa pentru stiinta romaneasca, si evident pentru legendara “imagine a Romaniei”. Fie si pentru atat si ar fi ceva remarcabil. Dar e mai mult decat atat.
Nici Daniel Funeriu, nici echipa care a pus pe picioare acest proiect - Adrian Curaj, Dragos Ciuparu si Nicolae Zamfir – nu spun intreaga poveste. Si nici presa n-a fost interesata sa afle mai mult de la ei. Ar fi avut ce. De fapt, chestia cu laserul este parte a unei strategii si mai mari; si mai indraznete; si mai spectaculoase. Pe scurt, este prima piesa, prima mutare, intr-unul din cele mai ambitioase proiecte economice din istoria Romaniei.
Intreaga poveste
Despre ce e vorba? Sa aruncam o privire la viziunea din spatele intiativei anuntate saptamana trecuta. Sa vedem si care sunt mizele si implicatiei ei, asa cum nu o sa le auzim de la presa. Pentru ca presa nu e interesata. Romania despre care si la care se raporteaza ea este alta.
Laserul va fi, asa cum am spus, o prima mutare. Trebuie vazut ca o ancora. Planul este ca in jurul sau vor fi construite si comasate alte facilitati de cercetare de varf. Este un sistem cu mai multe cercuri concentrice. In primul cerc, la mijloc, laserul. Profitand de siajul masiv creat de o mega-investitie de aproape 300 de milioane de euro, sunt trase imediat in jurul sau alte cateva unitati de cercetare avansata in fizica, chimie, biologie etc. Toate in domenii cu un potential aplicat bine determinat. In planul strategic, institutiile de cercetare fundamentala si centre majore de cercetare aplicata isi creaza reciproc culuare. Cum ar fi de pilda, nanotehnologie, biotehnologie etc.
Vedem deja cum incepe sa se formeze un asa nunit “cluster”. Imediat, in cercul urmator, unitati si facilitati de invatamant superior. Apoi, ca in toate cazurile din lume de acest fel, industria informatica devine o prezenta importanta, vrei, nu vrei. Ea se adauga peisajului automat: clusterul incepe sa capete contur si sa respire.
Totul presupune bineinteles constructia unei infrastructuri – drumuri, comunicatii, locuinte etc. Infrastructura moderna devine un element suplimentar de atractie pentru alte organizatii si intiative ce graviteza in jurul externalitatilor produse de nucleul clusterului. Sa observam asadar ca avem aici aplicarea de manual a unui caz de strategie studiata si implementata in mai multe locuri in lume.
Odata ce o masa critica de entitati stiintifice si o infrastructura solida sunt create, este anticipabil, pe baza a tot ceea ce cunoastem din studii de caz similare, ca potentialul zonei incepe sa capete o dinamica proprie. Treptat se creaza premisele ca zona sa devina un nucleu nu doar de cercetare ci si de dezvoltare. Tot ceea ce stim despre clusterele de acest fel ne spune ca firmele ce lucreaza cu centerele si institutele din zona sau vor sa lucreze in fluxul lor (fie pe partea de input, fie pe cea de output) incep sa se regrupeze si aglomereze in jurul nucleului.
Pe scurt, aria devine un obiectiv de interes economic major. Implicatiile sunt in continuare usor de dedus: Dezvoltarea presupune o buna cunoastere a realitatilor sociale, economice, demografice, institutionale relevante. Vorbim deci de baze de expertiza in stiinte sociale si ale administratiei publice si private. Avem apoi (dincolo de colaborarile stiintifice internationale - sa nu uitam, va fi un centru international!) marketing, aliante si contracte in Europa si in lume. Toate vor extinde sfera nevoilor de cunoastere si expertiza in tot mai multe domenii. Nevoia de training si de resurse umane necesare functionarii complexului devine si ea un factor.
Treptat, elementul economic, sub forma productiei, serviciilor sau finantelor, devine motorul sistemului. Este o comunitate, un oras in sine, este o economie in sine, este un focar de crestere economica si de dezvoltare pentru tara si regiunea mai larga.
Inceputul reconstructiei economiei nationale pentru mileniul trei
Imaginea este clara de acum. Vorbim de constructia unui cluster de dezvoltare economica, in cei mai precisi, reali si ambitiosi termeni cu putinta. Vorbim despre o constructie facuta posibila si necesara de noua economie globala a cunoasterii; o constructie care va opera competitive in arena noii economii globale a cunoasterii. Vorbim de ceva planuit sa fie cea mai mare entitate de acest fel din Europa de Est, poate din Europa. Am prins nisa libera in regiune si ne-am miscat rapid. Pana sa se prinda ceilalti, avem un cap avans.
Vorbim de gandire strategica de mare calibru, nu de mizilicurile romanesti traditionale. Vorbim despre mii si mii de locuri de munca. Vorbim de un masiv potential efect de multiplicare in economia nationala. Vorbim de un sector economic cu potential de miliarde. Vorbim despre inceputul constructiei coloanei vertebrale a economiei nationale pentru urmatoarea suta de ani. Altfel spus, vorbim de niste oameni care au curaj sa iasa din tiparul mentalitatii Romaniei majoritare si sa construiasca in stil mare.
E naiv sa credem ca lucrurile vor iesi cum sunt planuite? Poate ca da. Dar care e alternativa!? Sa vegetam pe ogoarele si uzinele patriei asteptand ca viitorul sa se intample si apoi sa ne anunte si noi?! Sa cultivam gogosari organic si ecologici pentru piata chineza?
Cat costa
Odata ce am realizat care este miza si magnitudinea, intrebarea imediata este: Cat costa si de unde bani? Raspuns: pragul critic de consolidare a clusterului este estimat ca fiind undeva intre 600 de milioane de euro si un milliard, in functie de compozitia specifica a mixului unitatilor intiale care se constituie in nucleul de baza. Din totalul estimat, suma de 280 de milioane de euro, fonduri europene, este deja in proces de a fi obtinuta prin demararea proiectului laserului mai sus discutat. De unde si importanta datei de joi, 9 decembrie 2010. Profitam de fereastra deschisa de aderare si fondurile europene. Luam banii, ii investim repede si ocupam nisa.
Se pare ca o suma asemanatoare poate fi mobilizata in anii imediat urmatori tot din fonduri europene. Estimarile elementare spun ca simpla insumare (printr-o oarecare abilitate si imaginatie a combinatiilor in parametrii finantarilor europene) a unui mix de proiecte de dimensiuni moderate, poate de fapt aduce chiar mai mult. Dincolo de asta, mai este, bineinteles, bugetul de stat. Cu putin noroc si cativa ministri luminati, acolo unde anual se duce mia pentru Romania asistatilor, manelistilor si cronofagilor, poate ca se va putea duce si suta pentru Romania viitorului.
In loc de concluzii
Cei ce cred ca cele de mai sus sunt o fantezie, sa fie pregatiti sa le dam o veste proasta. Vorbim aici despre piatra de rezistenta economica a Romaniei mileniului trei. Vorbim de pilonul economic fara de care, in mai putin de doua decenii nu se va mai putea vorbi nicaieri de o economie nationala competitiva si viabila. Vorbim despre echivalentul industrializarii din secolul 19.
Sa nu ne amagim: Lumea trece sub ochii nostri un prag similar celui trecerii de la economia agrara la cea industriala. Traversam, la nivel global, drumul de la economia industriala la economia cunoasterii. Stim ce s-a intamplat in trecut cu cei ce nu au putut sau nu au vrut sa treaca de la agricultura la industrie. Daca cineva isi inchipuie ca o tara va putea supravietui ca proiect politic si national in mileniul trei fara un sector de economie a cunoasterii puternic, bazat pe o educatie, cercetare si inovatie competitive global, inseamna ca populeaza mental un alt secol si un alt univers decat acela in care generatiile urmatoare de romani vor trebui sa-si castige existenta.
Sa uitam deci doar pentru un minut de zgomotul si agitatia sterile si stupide produse de Romania politicienilor, plutocratilor, manelistilor si celor nascuti, crescuti si traiti cu vocatia de asistati social. Si sa salutam - fie si numai pentru o clipa - pe Daniel Funeriu, Adrian Curaj, Dragos Ciuparu si Nicolae Zamfir: Reprezentantii celeilalte Romanii. Nu stim daca proiectul lor –care este de fapt al nostru - va reusi. Ce stim este ca ei incearca. Fara inhibitii si fara ezitari. Si mai stim un lucru: Ca nu vor reusi fara sustinerea noastra, cei care – in tara sau in diaspora – suntem conlocuitori ai arhipelagului romanesc din care se va naste, cu mult efort si putin noroc, Romania viitorului.
Daniel, Adrian, Dragos, Nicolae: Chapeau!
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
Prima este majoritara si o paraziteaza pe a doua. Instrumentele principale: bugetul de stat, o buna parte a clasei politice si o buna parte a mass media. Cea de a doua este minoritara, un arhipelag intr-o mare confuza si turbulenta. Un grup social eterogen ce se afla zilnic intr-o lupta de supravietuire sub presiunea sufocanta a majoritarilor. Printre picaturi, acest grup, mereu in defensiva, tine tara pe linie de plutire, uneori o impinge inainte. Este starea de fapt. Este stiuta. Nu mai e nevoie sa elaboram.
Sa incercam azi sa ne rupem macar pentru cinci minute de atmosfera si de universul mental pe care ni le impun concetatenii nostri majoritari. Sa discutam azi despre un lucru intamplat in arhipelagul minoritatii creative, constructive si modernizatoare. Sa vorbim despre viitor. Caci daca e sa avem un viitor ca popor, cheia lui e in mana acestei minoritati.
Sa discutam deci ceva care a trecut neobservat sub mormanul de stiri si comentarii despre politicieni, manelisti, modeliste si „distractie”. Este ceva absolut remarcabil care va dainui si va marca Romania peste decenii, cand zicerile si faptele unui Victor, Crin, Mircea, Mitica &co vor ajunge acolo unde le e locul: la cosul de gunoi al istoriei. Sa vorbim deci despre viitorul Romaniei. Sa vorbim despre ce se intampla atunci cand evadam din balcanism si trecem de la a astepta ca viitorul sa se intample, la a-l construi.
Cel mai mare proiect de cercetare stiintifica din istoria Romaniei
Saptamana trecuta, joi, 9 decembrie 2010, presa a scris (evident doar in trecere), ca „Guvernul a aprobat o nota pentru construirea celui mai puternic laser din lume in Romania”. Ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, citat de Hotnews, a anunat ca "s-a aprobat o nota privind construirea la Magurele, in judetul Ilfov, a facilitatii Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics pentru cercetari in domeniul laserelor si a fizicii nucleare din cadrul infrastructurii europene de cercetare dedicata luminii extreme. Este cel mai mare proiect de cercetare stiintifica realizat vreodata in Romania".
Funeriu a precizat ca Romania a fost desemnata sa gazduiasca cel mai puternic laser construit vreodata in lume, dupa o decizie a Consiliul celor 27 de ministri ai cercetarii din Uniunea Europeana. "Prin hotararea de Guvern de astazi vom putea … sa mergem la Comisia Europeana pentru evaluarea acestui proiect ce se cifreaza la o suma de 280 de milioane de euro, care vor fi din fonduri europene", a mai spus Ministrul Educatiei.
In sine, cele de mai sus ar fi suficiente sa faca prima pagina si ample comentarii. Nu a fost usor sa se ajunga aici. Autorul acestor randuri stie cat de greu s-au legat lucrurile in hatisul de birocratie, politicianism si iresponsabilitate tipic Romaniei majoritare. Dar iata ca s-a putut! Este o veste fabuloasa pentru stiinta romaneasca, si evident pentru legendara “imagine a Romaniei”. Fie si pentru atat si ar fi ceva remarcabil. Dar e mai mult decat atat.
Nici Daniel Funeriu, nici echipa care a pus pe picioare acest proiect - Adrian Curaj, Dragos Ciuparu si Nicolae Zamfir – nu spun intreaga poveste. Si nici presa n-a fost interesata sa afle mai mult de la ei. Ar fi avut ce. De fapt, chestia cu laserul este parte a unei strategii si mai mari; si mai indraznete; si mai spectaculoase. Pe scurt, este prima piesa, prima mutare, intr-unul din cele mai ambitioase proiecte economice din istoria Romaniei.
Intreaga poveste
Despre ce e vorba? Sa aruncam o privire la viziunea din spatele intiativei anuntate saptamana trecuta. Sa vedem si care sunt mizele si implicatiei ei, asa cum nu o sa le auzim de la presa. Pentru ca presa nu e interesata. Romania despre care si la care se raporteaza ea este alta.
Laserul va fi, asa cum am spus, o prima mutare. Trebuie vazut ca o ancora. Planul este ca in jurul sau vor fi construite si comasate alte facilitati de cercetare de varf. Este un sistem cu mai multe cercuri concentrice. In primul cerc, la mijloc, laserul. Profitand de siajul masiv creat de o mega-investitie de aproape 300 de milioane de euro, sunt trase imediat in jurul sau alte cateva unitati de cercetare avansata in fizica, chimie, biologie etc. Toate in domenii cu un potential aplicat bine determinat. In planul strategic, institutiile de cercetare fundamentala si centre majore de cercetare aplicata isi creaza reciproc culuare. Cum ar fi de pilda, nanotehnologie, biotehnologie etc.
Vedem deja cum incepe sa se formeze un asa nunit “cluster”. Imediat, in cercul urmator, unitati si facilitati de invatamant superior. Apoi, ca in toate cazurile din lume de acest fel, industria informatica devine o prezenta importanta, vrei, nu vrei. Ea se adauga peisajului automat: clusterul incepe sa capete contur si sa respire.
Totul presupune bineinteles constructia unei infrastructuri – drumuri, comunicatii, locuinte etc. Infrastructura moderna devine un element suplimentar de atractie pentru alte organizatii si intiative ce graviteza in jurul externalitatilor produse de nucleul clusterului. Sa observam asadar ca avem aici aplicarea de manual a unui caz de strategie studiata si implementata in mai multe locuri in lume.
Odata ce o masa critica de entitati stiintifice si o infrastructura solida sunt create, este anticipabil, pe baza a tot ceea ce cunoastem din studii de caz similare, ca potentialul zonei incepe sa capete o dinamica proprie. Treptat se creaza premisele ca zona sa devina un nucleu nu doar de cercetare ci si de dezvoltare. Tot ceea ce stim despre clusterele de acest fel ne spune ca firmele ce lucreaza cu centerele si institutele din zona sau vor sa lucreze in fluxul lor (fie pe partea de input, fie pe cea de output) incep sa se regrupeze si aglomereze in jurul nucleului.
Pe scurt, aria devine un obiectiv de interes economic major. Implicatiile sunt in continuare usor de dedus: Dezvoltarea presupune o buna cunoastere a realitatilor sociale, economice, demografice, institutionale relevante. Vorbim deci de baze de expertiza in stiinte sociale si ale administratiei publice si private. Avem apoi (dincolo de colaborarile stiintifice internationale - sa nu uitam, va fi un centru international!) marketing, aliante si contracte in Europa si in lume. Toate vor extinde sfera nevoilor de cunoastere si expertiza in tot mai multe domenii. Nevoia de training si de resurse umane necesare functionarii complexului devine si ea un factor.
Treptat, elementul economic, sub forma productiei, serviciilor sau finantelor, devine motorul sistemului. Este o comunitate, un oras in sine, este o economie in sine, este un focar de crestere economica si de dezvoltare pentru tara si regiunea mai larga.
Inceputul reconstructiei economiei nationale pentru mileniul trei
Imaginea este clara de acum. Vorbim de constructia unui cluster de dezvoltare economica, in cei mai precisi, reali si ambitiosi termeni cu putinta. Vorbim despre o constructie facuta posibila si necesara de noua economie globala a cunoasterii; o constructie care va opera competitive in arena noii economii globale a cunoasterii. Vorbim de ceva planuit sa fie cea mai mare entitate de acest fel din Europa de Est, poate din Europa. Am prins nisa libera in regiune si ne-am miscat rapid. Pana sa se prinda ceilalti, avem un cap avans.
Vorbim de gandire strategica de mare calibru, nu de mizilicurile romanesti traditionale. Vorbim despre mii si mii de locuri de munca. Vorbim de un masiv potential efect de multiplicare in economia nationala. Vorbim de un sector economic cu potential de miliarde. Vorbim despre inceputul constructiei coloanei vertebrale a economiei nationale pentru urmatoarea suta de ani. Altfel spus, vorbim de niste oameni care au curaj sa iasa din tiparul mentalitatii Romaniei majoritare si sa construiasca in stil mare.
E naiv sa credem ca lucrurile vor iesi cum sunt planuite? Poate ca da. Dar care e alternativa!? Sa vegetam pe ogoarele si uzinele patriei asteptand ca viitorul sa se intample si apoi sa ne anunte si noi?! Sa cultivam gogosari organic si ecologici pentru piata chineza?
Cat costa
Odata ce am realizat care este miza si magnitudinea, intrebarea imediata este: Cat costa si de unde bani? Raspuns: pragul critic de consolidare a clusterului este estimat ca fiind undeva intre 600 de milioane de euro si un milliard, in functie de compozitia specifica a mixului unitatilor intiale care se constituie in nucleul de baza. Din totalul estimat, suma de 280 de milioane de euro, fonduri europene, este deja in proces de a fi obtinuta prin demararea proiectului laserului mai sus discutat. De unde si importanta datei de joi, 9 decembrie 2010. Profitam de fereastra deschisa de aderare si fondurile europene. Luam banii, ii investim repede si ocupam nisa.
Se pare ca o suma asemanatoare poate fi mobilizata in anii imediat urmatori tot din fonduri europene. Estimarile elementare spun ca simpla insumare (printr-o oarecare abilitate si imaginatie a combinatiilor in parametrii finantarilor europene) a unui mix de proiecte de dimensiuni moderate, poate de fapt aduce chiar mai mult. Dincolo de asta, mai este, bineinteles, bugetul de stat. Cu putin noroc si cativa ministri luminati, acolo unde anual se duce mia pentru Romania asistatilor, manelistilor si cronofagilor, poate ca se va putea duce si suta pentru Romania viitorului.
In loc de concluzii
Cei ce cred ca cele de mai sus sunt o fantezie, sa fie pregatiti sa le dam o veste proasta. Vorbim aici despre piatra de rezistenta economica a Romaniei mileniului trei. Vorbim de pilonul economic fara de care, in mai putin de doua decenii nu se va mai putea vorbi nicaieri de o economie nationala competitiva si viabila. Vorbim despre echivalentul industrializarii din secolul 19.
Sa nu ne amagim: Lumea trece sub ochii nostri un prag similar celui trecerii de la economia agrara la cea industriala. Traversam, la nivel global, drumul de la economia industriala la economia cunoasterii. Stim ce s-a intamplat in trecut cu cei ce nu au putut sau nu au vrut sa treaca de la agricultura la industrie. Daca cineva isi inchipuie ca o tara va putea supravietui ca proiect politic si national in mileniul trei fara un sector de economie a cunoasterii puternic, bazat pe o educatie, cercetare si inovatie competitive global, inseamna ca populeaza mental un alt secol si un alt univers decat acela in care generatiile urmatoare de romani vor trebui sa-si castige existenta.
Sa uitam deci doar pentru un minut de zgomotul si agitatia sterile si stupide produse de Romania politicienilor, plutocratilor, manelistilor si celor nascuti, crescuti si traiti cu vocatia de asistati social. Si sa salutam - fie si numai pentru o clipa - pe Daniel Funeriu, Adrian Curaj, Dragos Ciuparu si Nicolae Zamfir: Reprezentantii celeilalte Romanii. Nu stim daca proiectul lor –care este de fapt al nostru - va reusi. Ce stim este ca ei incearca. Fara inhibitii si fara ezitari. Si mai stim un lucru: Ca nu vor reusi fara sustinerea noastra, cei care – in tara sau in diaspora – suntem conlocuitori ai arhipelagului romanesc din care se va naste, cu mult efort si putin noroc, Romania viitorului.
Daniel, Adrian, Dragos, Nicolae: Chapeau!
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
ttp://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8133076-trebui-fie-prima-pagina-dar-nu.htm
Abonați-vă la:
Postări (Atom)