Chineza în România

Chineza se studiază în România de la mijlocul secolului trecut. Ca şi în alte multe domenii, românii au fost printre primii din Europa care au introdus ca obiect de studiu această limbă la universitate. Iniţial, şi pentru o lungă perioadă, s- a predat la Universitatea din Bucureşti. Nevoia de specialişti cunoscători de chineză a României a fost acoperită o bună perioadă de cei cinci absolvenţi pe care secţia de chineză îi dădea la iveală la fiecare doi ani. Chineza a fost apoi introdusă în anii '80 şi la un liceu din capitală. După 1989 şi mai ales după ce au apărut în România institutele Confucius numărul celor care studiază chineza a crescut simţitor, ca de altfel şi cererea de cunoscători de chineză.

În Braşov au existat cunoscători de limbă chineză încă de la primele serii de absolvenţi ai facultăţii din Bucureşti. Au lucrat ca traducători în industrie şi comerţ exterior, dar şi la secţia de chineză din Bucureşti ca profesori. În perioada 1996- 2000 limba chineză s- a predat la Universitatea Transilvania în regim de curs opţional.

Interesul pentru China şi limba chineză este clar în creştere în România, ca în toată lumea de altfel. 

Românii se pregătesc pentru „lumea nouă”: învaţă chineza

Autor:  Oana Crăciun,  Vlad Odobescu

De la începutul lunii martie, zece cursanţi români studiază limba cu cei mai mulţi vorbitori din lume, într-un laborator modern, donat de statul chinez.

Pe tablă sunt desenate trei linii orizontale, de lungimi diferite, o linie verticală care le taie la mijloc şi o linie oblică, uşor curbată, care pleacă din stânga. Le-a trasat o mână sigură, subţiindu-le către capete. Un bărbat echipat într-o uniformă militară, perfectă, arată acum spre semn şi scoate un sunet scurt.

Zece „elevi” repetă stângaci, prea apăsat, apoi tot mai curat, şi sunetul începe să plutească. Semnul şi sunetul înseamnă în chineză „vehicul”, orice fel de vehicul. 

Ca să începi să înţelegi chineza, trebuie să vezi cum s-au transformat semnele primitive în ideograme stilizate, să înţelegi că limba înseamnă bucăţi de viaţă, redate cu linii mai mult sau mai puţin ascuţite.

De la începutul lui februarie, într-o sală a Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, zece români se ocupă cu dezlegarea enigmelor limbii chineze, semn cu semn. Îi ajută un profesor trimis special de Armata chineză. E primul laborator militar deschis în urma unei cooperări dintre Republica Populară Chineză şi un stat membru al Uniunii Europene.

„Au învăţat 50 de caractere în două săptămâni. E uimitor!” 

„Mai întâi ne ocupăm de fonetică, de pronunţia corectă a caracterelor”, explică maiorul-profesor chinez Chen Chao, care a ajuns în România la sfârşitul lunii februarie. Se declară uimit de talentul şi de hărnicia celor cu care lucrează. „Au învăţat deja 50 de caractere în două săptămâni. E uimitor”, spune Chen Chao.

Va fi aici până aproape de sfârşitul anului, are timp pentru a le explica înţelesul ascuns al altor succesiuni de linii. Cele nouă luni nu sunt însă de ajuns pentru a spune că ştii cu adevărat chineza.

„Ca să fim sinceri, un asemenea interval nu poate fi de ajuns. Dar încercăm să facem în aşa fel încât un an să fie de ajuns. După această perioadă vor şti un număr de caractere chinezeşti, suficiente pentru a se descurca în viaţa de zi cu zi”, explică profesorul. Poate spune, cel puţin, că le deschide pofta românilor pentru o limbă şi o cultură din celălalt capăt al lumii.

Cu toată depărtarea, relaţiile dintre România şi China au fost mai întotdeauna bune. Apogeul a fost atins, bineînţeles, în perioada comunistă şi nu s-au răcit foarte mult după aceea. Colaborarea militară, cel puţin, a mers brici. Iar asta explică pasul făcut recent.

„România este prima ţară europeană în care deschidem un astfel de laborator militar. Avem centre de învăţare a limbii chineze în sudul şi în centrul Asiei. În rest trimitem doar instructori. N-avem un laborator”, explică Chen Chao.

Maiorul Laurenţiu Truia, de la Statul Major al Forţelor Aeriene, a primit într-o zi un e-mail pe reţeaua de calculatoare a unităţii. A zis „de ce nu?” şi s-a înscris.

„Cred că, în viitor, China va deveni o mare putere a lumii şi mă interesează să cunosc cât mai multe despre această ţară”, explică Truia. El, unul, vrea să ajungă la un nivel conversaţional, nu mai mult. Până atunci, se luptă să asocieze caractere şi cuvinte. E o limbă care se bazează foarte mult pe memorie. Cel mai greu e că n-ai de ce să te agăţi, n-ai niciun fel de reper. El insistă: învaţă, citeşte, lucrează şi acasă. 

CIFRE

Sunt 80 de cunoscători doar în Capitală 

• În România există aproximativ 450 de persoane care studiază limba chineză. Numai în Bucureşti sunt 80 de studenţi cu cunoştinţe avansate de limba chineză, precizează reprezentanţii ambasadei acestei ţări la Bucureşti.
• În afară de noul laborator, mai funcţionează câteva centre pentru învăţarea limbii chineze: Departamentul de Limbă Chineză din cadrul Universităţii Bucureşti, cel de la „Spiru Haret”, de la Institutul Confucius din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, şi cele de la Universitatea „Babeş- Bolyai” din Cluj-Napoca şi la Iaşi. 

DONAŢIE DE 200.000 DE EURO 

Cursuri gratuite doar pentru primii zece  

Oana Crăciun 
Născut dintr-o donaţie de aproape 200.000 de euro din partea Republicii Populare Chineze, laboratorul de limbă chineză de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” (UNAP) găzduieşte, timp de nouă luni, primii 10 cursanţi, toţi bugetari. Asta, în baza unui parteneriat încheiat în 1999.

• Participanţii provin din Ministerul Apărării (MAP), de la Interne, Externe, dar şi din Serviciul Român de Informaţii, potrivit Ministerului Apărării. 
• Cursurile sunt gratuite, cel puţin pentru primii 10 cursanţi, din programul-pilot, şi se vor încheia oficial pe 26 noiembrie. Programul este unul intensiv, de şase ore pe zi, cu teme pentru acasă, ceea ce înseamnă că participanţii sunt scutiţi de la serviciu.
• Pe viitor, cursurile ar putea fi deschise publicului, dar contra cost.

„Cursul e gratuit pentru cei din sistemul de apărare. E cursul-pilot. După încheierea sa, se va face o evaluare în funcţie de performanţă. Ulterior, cursul va continua cu mai mulţi cursanţi, fie că - pe baza acordurilor României cu alte state membre - putem aduce cursanţi străini aici. Dar ideea de a fi cu taxă este ceva pe termen lung”, explică locţiitorul comandantului UNAP, generalul de flotilă aeriană Florian Răpan.

Cât despre utilitatea acestui curs, Răpan spune că, „pentru aplicaţiile comune militare, e bine să se vorbească limba celuilalt” şi, în plus, o parte dintre cursanţi „ar vrea să meargă în China, să înţeleagă cultura acestui popor”.