Dacă e noiembrie- decembrie sunt discuţii la Nobel

Anul acesta şi premiile Nobel ne- au arătat că e tot mai greu să fii român... Ce să faci într- o confruntare făţişă ca aceasta a Occidentului cu Orientul? Faci ce poţi, că geografic vorbind tot eşti la mijloc. N- ar fi mai bine ca ei să nu se mai confrunte?
Mesajul de mai jos a fost remis mai multor ziare româneşti

,,Câinii latră, caravana trece" - Mesajul trimis de Liu Zengwen, Ambasadorul Republicii Populare Chineze în România ziarului „Adevărul“

Ambasadorul Chinei la Bucureşti, Liu Zengwen Foto: Adevărul

Vreţi să ştiţi de ce Comitetul Nobel a decernat în acest an Premiul pentru Pace infractorului Liu Xiaobo, cel ce a încălcat legile Chinei şi în prezent îşi ispăşeşte pedeapsa în închisoare? Este foarte simplu. Revedeţi în ,,Fabulele lui Esop" povestea vulpii la struguri. De fapt, ceea ce le preocupă pe unele ţări occidentale nu sunt, în realitate, democraţia şi drepturile omului din China, ceea ce le îngrijorează cu adevărat  sunt continua ascensiune a forţei Chinei de 30 de ani încoace şi declinul relativ al forţei Occidentului în ansamblu: acesta este faptul pe care pentru moment nu-l pot accepta unele ţări occidentale, mai ales că această situaţie se petrece în China condusă de Partidul Comunist. Adevărul adevărat este că ele nu mai găsesc ceva cu ce să se poată făli şi atunci nu le rămâne decât să peroreze pe tema drepturilor omului. Aceasta mă face să-mi amintesc de un proverb românesc: ,,Nu se aruncă cu pietre decât în pomul cu fructe".

Unele ţări occidentale au sperat dintotdeauna ca în interiorul Chinei să se petreacă o prefacere, să păşească pe urmele fostei Uniuni Sovietice sau ale fostei Iugoslavii. Aceasta spre a le fi la îndemână să o destrame şi să o stăpânească. Ele au sperat ca China să se occidentalizeze completamente, să preia tel quel  sistemul democratic occidental spre a o aduce mai uşor sub controlul lor.

Însă socotelile lor pe placul inimii au eşuat una după alta. Toate drumurile duc la Roma, însă în lume nu este posibil să existe doar un singur sistem politic, doar un singur model de dezvoltare. În aprecierea sistemului politic dintr-o ţară, dacă este bun sau nu este bun, criteriul fundamental se cuvine a fi evaluarea realităţii dacă el stimulează, asigură dezvoltarea şi progresul economiei şi societăţii, dacă de roadele acestora se bucură într-adevăr masele largi populare. Sistemul şi calea care corespund acestui criteriu este un sistem bun, este o cale bună, ce se cer a fi apreciate pozitiv în întregul lor. În China antică circula o asemenea zicală: ,,Portocalul ce creşte la sud de Râul Huai este ju, cel ce creşte la nord de Râul Huai este zhi ". Ceea ce spune zicala este că pomul - portocal ce creşte la sud de Râul Huai este portocal, dar o dată transplantat la nord de Râul Huai se transformă în chitru. Cum este posibil să apară un asemenea fenomen? Acesta se datorează deosebirilor dintre pământul şi apă din cele două zone.  Fenomenul ne spune că ceea ce este potrivit unui anume timp, unui anume loc, dacă este transferat într-un alt timp, într-un alt loc fără să se ţină seama de deosebirile dintre condiţiile obiective, foarte adesea poate conduce la rezultate contrare celor dorite. La drept vorbind, eu unul aş dori dimpotrivă ca ţările occidentale să nu se grăbească cu promovarea sistemului lor democratic în China. Privindu-i pe liderii unor ţări europene ce în prezent s-au prăvălit în adâncurile crizei şi văzându-le figurile încruntate de îngrijorare, eu unul, dimpotrivă, am mari îndoieli în legătură cu eficacitatea aşa-zisului lor sistem democratic.

În istoria Chinei nu lipsesc cărturari care şi-au demonstrat îndrăzneala şi dârzenia, care nu au ezitat să-şi sacrifice propria viaţă pentru cauzele măreţe ale naţiunii, însă Liu Xiaobo realmente nu se numără printre aceştia. Cu 21 de ani în urmă, după ce a participat la tulburări sociale şi a fost arestat de poliţie, în cursul anchetei spre surprinderea celor din jur, a îngenuncheat, a cuprins în braţe picioarele anchetatorului şi, cu lacrimi în ochi, a implorat iertare. Decernarea  Premiului pentru Pace unui măscărici care încearcă să câştige simpatia publicului prin vorbe ispititoare, trâmbiţând că ,,China ar trebui colonizată 300 de ani", că ,,China ar trebui dezmembrată în 18 bucăţi" pur şi simplu echivalează cu autodescalificarea Comitetului Nobel.

Eu adesea invoc relaţiile dintre oameni spre a califica relaţiile dintre state. În concepţia chinezilor, cel care pe de o parte îţi pune piedici, iar pe de altă parte se gândeşte să tragă foloase de pe urma ta este un om imoral, nicicum nu poate fi ,,un gentilhomme integru". Premiul Nobel constă în 1.400.000 de dolari, dar în realitate acest premiu în sine deja nu mai valorează niciun ban. Cu atât mai mult, speranţa că prin acest premiu vor reprima China nu este nimic altceva decât o distracţie pe seama propriului spectacol. Bine zice un proverb egiptean: ,,Câinii latră, caravana trece".