Veşti din China:Alertă alimentară- China în pragul acceptării organismelor genetic modificate

din presa franceză ( jurnalişti francezi) la Pekin:

Cu cei 12 mm de ploaie începând din 12 septembrie, Shandong- ul n- a mai cunoscut o astfel de încercare de două secole. Pentru alte şapte provincii precum Hebei, Henan, Jiangsu şi Shanxi de cel puţin 50 de ani. Seceta şi frigul ameninţă în diverse grade de severitate 9.5 milioane de hectare din acest „ grânar” al ţării, prost protejate din cauza absenţei zăpezii, care a lipsit la întâlnirea programată în acest an. 2.6 milioane de ţărani şi 2,8 milioane de capete de animal au apa raţionalizată. La sfârşitul lui ianuarie 2011, Wen Jiabao, primul ministru, dădea alarma convocând de urgenţă consiliul de miniştri, în urma unui turneu de inspecţie.
După 15 zile de mobilizare, se pare că a fost evitat ceea ce era mai rău. Pierderile ar trebui să se limiteze la 4 Mt, ceea ce e foarte suportabil, faţă de 65 Mt de stocuri strategice. Mai mult, China va importa 3 Mt de grâu de înaltă calitate, pentru a acoperi nevoile pe care speciile locale de grâu nu le pot acoperi. Sub rezerva unor căderi de ploaie suficiente în următoarele 50 de zile, s- ar evita o adevărată catastrofă, rezultat al unei solide politici agronomice care difuzează seminţe mai rezistente la secetă şi irigarea economică prin pulverizatoare şi dispozitive cu picurător. La preţul aurului, zeci de mii de rachete încărcate cu sare şi emulsie de argint au fost lansate deasupra Pekinului şi zonelor ameninţate, lucru ce a permis nişte modeste căderi de zăpadă, suficiente însă pentru a evita moartea plantelor aflate în stadiul critic al sfârşitului de înspicare ( al formării spicului) . Pekinul a deblocat ( 10/02) 2 MM$ pentru prime de irigare ( 22/27$/ha) şi pentru forarea 1350 de puţuri de urgenţă.
În fond, ministerul agriculturii a declanşat un program decenal de reabilitare a unei reţele rurale de canalizare fisurată şi perimată datând din anii '50, în prezent cauza pierderii la sursă, înainte de a ajunge la culturi, de până la 70% din apă. Din cauza acesteia agricultura constituie de departe primul utilizator de apă din China, care a dus la pierderea în câteva decenii a unor resurse fosile constituite în milioane de ani: 650 MM$ sunt destinaţi pentru o perioadă de 10 ani acestui proiect de salvare.
Rămâne în discuţie foarte reala problemă a speculaţiei chineze şi mondiale, + 71% începând din vară la bursa din Chicago, + 2% nu mai departe de data de 08/02, urmare a anunţului FAO ( Food Agriculture Organization) privitor la o alertă alimentară în China. Pe pieţe are loc o supraveghere strânsă în vederea aprovizionării ( la nevoie chiar scoţând din stocul de rezerve publice) şi o urmărire susţinută a creşterii preţurilor, care a fost de 4,9% în ianuarie.
Alerta a fost totuşi una caldă şi s- a putut simţi neliniştea conducătorilor de origine rurală, foarte sensibilizaţi în probleme de nutriţie. Ce consecinţe ar decurge de aici pentru viitor? Pentru 2011 FAO vede rezervele chineze micşorate cu 6,4%, reducând marja de manevră a statului faţă de alte intemperii viitoare. O vulnerabilitate înrăutăţită de incapacitatea regimului de prevenire a eroziunii „ centurilor verzi” din jurul oraşelor, precum uzina BYD construită „ în plin câmp” la Xian- proiect blocat în 2010, dar pentru câtă vreme? Au fost pierdute în total 8 milioane de hectare începând din 1996, într- o ţară ce nu dispune decât de 7% din pământul arabil al lumii, faţă de 23% populaţie. O soluţie ar fi trecerea la OGM ( organism modificat genetic) , vechi subiect de cercetare coordonată în toate universităţile din ţară: specii de grâu şi porumb care să valorifice mai bine apa, dar şi mai tolerante în ce priveşte seceta şi căldurile mari în perioada fecundaţiei şi a umplerii boabelor, orez şi porumb mai tolerante faţă de insecte, care se înmulţesc sub impactul încălzirii climatice.
O altă soluţie ar putea fi găsită în afara graniţei, în special în Africa, continent unde Pekinul susţine din ce în ce mai mult agronomia atât tehnic cât şi financiar. În 2010 livrările africane de fructe şi legume, ulei şi cereale către Imperiului de Mijloc, rămâneau limitate la 3% din exporturile continentului african faţă de China, dar în creştere puternică - în Africa de Sud, cifra tinzând să atingă 90 M$, dublu faţă de 2009. Or, agricultura este unul dintre puţinele lucruri pe care Africa ştie să le exporte în prezent: în mod clar, între aceste două universuri se anunţă inevitabil o nouă sinergie planetară!