Veşti din China: China- SUA: un braţ de fier ... pentru a evita ce e mai rău

( preluat din presa franceză/ ziarişti francezi aflaţi la Pekin)

China- SUA: un braţ de fier ... pentru a evita ce e mai rău

Barack Obama tocmai a aruncat mânuşa Chinei: curioasă sfidare, la sfârşit de mandat. Înaintea lui, multe nume grele din Vest ( B. Clinton, G.W. Bush, N. Sarkozy, A. Merkel, D. Cameron ...) au riscat şi ele, dar la intrarea în job, aflaţi încă în beţia succesului. Din partea preşedinţilor SUA este aşadar un gest greu, îndelung gândit, care conform unui ambasador, are potenţialul de a reinstaura anii războiului rece.

Pregătită cu grijă, ofensiva s- a desfăşurat în trei locuri diferite şi pe parcursul a opt zile, în zona Pacificului:

- La reuniunea la nivel înalt a APEC ( Cooperare economică în Pacific ) la Honolulu ( Hawai) , prezenţa lui Hu Jintao nu îl împiedică pe Obama să arunce câteva vorbe privitoare la un Parteneriat Transpacific ( TPP) , în care SUA să dea piaţa sa agricolă la schimb cu accesul la proprietatea intelectuală şi pieţele publice din ţările emergente, în baza unui respect sporit al proprietăţii intelectuale. Ori, din această primă zonă mondială de liber schimb, uzina lumii ar fi exclusă, fiind vremea ca aceasta să înveţe „ să joace conform regulilor” : pentru Pekin o atare excludere este din punct de vedere politic şi comercial imposibil de trăit.

- La Canberra ( Australia) , Obama inaugurează un tratat de apărare şi va deschide la Darwin în 2012 o bază de 2500 de militari marinari, la o aruncătură de băţ de Marea Chinei de Sud revedincată de Pekin. Este alegerea strategică de a reveni în zonă, ca să protejeze libertatea de navigare, cu trupe eliberate din Irak şi Afganistan.

- În Bali, la întrunirea la nivel înalt a EAS, ( East Asia Summit) , fără a ţine cont de atenţionarea lui Wen Jiabao, un Obama aplaudat, declară că vrea să regleze multilateral împărţirea acestei mări multrâvnite.

Pentru Pekin, marginalizat, afrontul e mare. Totuşi, el s-ar putea să fi fost planificat pentru a preveni un derapaj încă şi mai mare. Căci prin această dublă ofensivă, Obama vizeză diverse scopuri, în planuri diferite: ① să stopeze înaintarea în Marea Chinei a unei armate chineze ( APL) care, de 10 ani ia literal o veche revendicare a Guomindang- ului de dinainte de 1949 , ② să fie reales în 2012 într- un al doilea mandat şi ③ să evite materializarea în cele din urmă în Congres a uneia dintre mai vechile fantasme, aceea a unei taxe pentru exporturile Chinei, pentru a o obliga să- şi reevalueze yuan- ul care creşte sigur ( 4% din ianuarie) , dar nu destul de repede. De asemenea, o avansare, pe timp de criză, a lupilor tineri republicani şi democraţi este inevitabilă. Va fi accelerată de al XII- lea Plan chinez de relansare a industriilor «high tech» , rivale ale celor din SUA ( cf p.2) .

Vicepremierul Wang Qishan avertizează că ţara lui va acţiona în funcţie de propriile interese: „ o convalescenţă dezechilibrată este de preferat unei recesiuni împărtăşite de toţi” . Astfel, deficitul comercial al Statelor Unite, la valoarea de 30 MM$, a pornit să bată recordul din 2010 ( 273 MM$) . De aceea, braţul de fier pus în mişcare de Obama are rolul de „ barieră de încetare a focului” faţă de agresivitatea Congresului, pentru a- l descuraja să voteze ireparabilul.

Dacă privim lucrurile din faţă însă, adică din China, va avea alte consecinţe: ① Pekin- ul vede cum revine vechiul său spectru al încercuirii. Neliniştea sa se ghiceşte din tonul moderat din presă: prudenţă, înainte de a- şi fi definit propria atitudine. Şi credem că deja se vede, în spatele înaltelor ziduri ale aparatului de stat, o căutare a responsabililor ce au declanşat toată această îngrijorare. Oare nu pentru a preveni critica APL îşi creează ( 22/11) un departament de planificare strategică, menit să „ recâştige încrederea” ( sic) şi să „ îmbunătăţească administrarea strategică” ? ② Celelalte continente vor fi ţinta unei curtări asidue din partea Pekin- ului: subvenţii pentru ţări emergente, deschideri către asiatici, africani, în Brazilia, conciliere cu Europa ...

În fine, răul ( care ar fi, între China şi restul lumii, o ruptură în ce priveşte încrederea) este necesar? J. Huntsman, fost ambasador la Pekin, candidat la investitură republicană, nu crede aşa ceva. O nouă creştere a yuan- ului este în curs, prefigurând sfârşitul litigiului. În plus, concesiile chineze din cadrul comisiei mixte sino- americane ( Chengdu 21/ 11, cf p 3) par a spune că în China a fost simţită creşterea îngrijorării SUA. Tardive însă, fiindcă aceste oferte nu au putut evita dezvăluirea bombei: ele însă ar putea preveni detonarea acesteia.