De- ale mele: ANUNŢ

Sunt, în ultimul timp asaltată cu întrebarea: " De ce nu lucrezi la Institutul Confucius? " Aşa că m- am hotărât să scriu aceste rânduri. Pentru cine nu ştie, în 26 martie anul acesta la Braşov s- a înfiinţat o Filială a Institutului Confucius. 


Întrebarea aceasta îmi aminteşte de o altă întebare cu care oameni din jurul meu m- au asaltat ani buni după ce terminasem facultatea ( de chineză şi franceză) : " De ce nu lucrezi la ambasadă? " Vizând- o pe cea a Chinei, deşi eu am dublă specialitate. La început întrebarea m- a nedumerit, dar cu timpul am sfârşit prin a mă întreba şi eu: " De ce nu lucrez la amabasadă? " Habar n- aveam de ce nu lucram acolo, chiar nu- mi propusesem să lucrez acolo, dar întrebarea îmi tot era repetată că începusem să mă simt într- un fel vinovată că nu lucram acolo, deşi n- aş putea spune că slujba pe care o aveam era chiar de lepădat. 
Ca să tai nodul gordian, i- am pus întrebarea unui chinez cu care mă mai întâlneam la câţiva ani o dată în relaţiile de muncă. 
Răspunsul a fost simplu: între ambasadele celor două ţări există un acord de reciprocitate de a nu angaja personal din cealaltă ţară. Acord care, de altfel, a fost valabil până nu demult şi care se practică între destule ţări.


Acum, cu întrebarea de actualitate, situaţia e în mare aceeaşi. Îmi vedeam liniştită de munca mea, dar uite că trebuie să- mi bat capul şi cu asta. M- am lăsat şi de data asta prinsă, că uitasem de cealaltă întrebare, pe care n- o mai auzisem de mai bine de 20 de ani.

Când am fost prima dată la institut, profesorul chinez m- a întrebat, dacă vreau să lucrez la institut. În momentul respectiv chiar nu- mi doream acest lucru, eu aveam dstul de lucru, activitatea institutului era foarte la început, nu se făcuse inaugurarea oficială, aşa că am răspuns că de fapt nu, dar dacă se organizează un concurs voi participa. Apoi am discutat despre foarte multe altele, pentru că eram acolo ca să fac cunoştinţă cu dânsul, nu ca să mă angajez, nu mă gândisem la acest lucru, aveam destul de muncă.  
Cum însă cunoştinţele au continuat să mă asalteze cu întrebarea în cauză, am întrebat după câteva luni la institut ( conducerea română, directorul plin numit între timp) , verbal, dacă aş putea lucra acolo. Răspunsul a fost că în principiu nu, pentru că nu se angajează personal român, dar să fac o cerere scrisă. Dacă am fost invitată atât de elegant, cam după vreo două luni de la discuţia cu directorul, am făcut cererea. Au trecut alte vreo 2 luni de când am trimis- o, dar n- am primit răspuns. 


                                                         ANUNŢ


Dacă vrea cineva un răspuns la întrebarea: de ce nu lucrez eu la institut, să întrebe direct la institut, că pe mine nu mă interesează.


Dacă tot mi se pun întrebări, cred că- mi pot permite şi eu una: 


Dragilor ( voi, cei care mă tot întrebaţi de ce nu lucrez la Institutul Confucius) , voi de ce nu lucraţi acolo? Dar la ambasadă? ...