Veşti din China: Congresul XVIII: o naştere cu forceps

( din presa de limbă franceză/ ziarişti străini acreditaţi la Pekin) 

Congresul XVIII: o naştere cu forceps

Clasa politică are trei luni pentru a opta şi are a face nişte opţiuni la fel de complexe precum căldurile toride ale anotimpului.

Trebuie să prezinte la al XVIII- lea Congres din octombrie pe cei 9 ce vor fi viitori lideri supremi de acum şi până în 2017, precum şi soluţii la instabilitatea socială, corupţia galopantă, derapajele ecologice detestate de toţi ( a se vedea afacerea Shifang, pag 2) . Poate cel mai dur, va trebui să fixeze pentru cadrele de bază un slogan coerent pentru gestionarea tensiunilor, ceea ce înseamnă tăierea nodului gordian între două viziuni incompatibile asupra lumii: 

- Aceea a conservatorilor istorici implantată în 2003 prin Jiang Zeming în Comitetul Permanent de către succesorul său Hu Jintao, care este în continuare dominant după zece ani ( Jia Qinglin, Li Changchun, Zhou Yongkang ... ) . Ei se străduiesc să nu cadă niciodată la învoială în ce priveşte monopolul puterii, nici să comunice, ci să guverneze singuri în numele creşterii, cu riscul de a reduce divergenţa la tăcere prin forţă.

 – Cea a unui Li Yuanchao, şeful Departamentului de Organizare ( apropiat al lui Hu) care propovăduieşte o „ mai bună identificare a nemulţumirii înainte ca aceasta să explodeze  [...],  aprofundarea reformei cadrelor  [...] prin selectarea democratică a candidaţilor, transparenţă, concurenţă ” . Acest grup este cel apărut din Liga Tineretului (Tuanpai), pe care a condus- o Hu la început de carieră.

Aceste tabere sunt opuse şi în ce priveşte obiectivul: 

pentru unii, menţinerea prin toate mijloacele a rolului conducător al partidului; 

iar pentru ceilalţi, înaintarea către lege şi statul de drept. 

În fond, aceşti lideri nu sunt de acord decât asupra unui punct: senzaţia că acum China se află la o cotitură şi că regulile jocului din trecut nu mai sunt valabile – nici politic ( din unghiul repartiţiei PIB) , nici economic ( din unghiul proprietăţii absolute până în prezent a marilor consorţii de stat) .

Procesul lui Bo Xilai, ex „ Regele” Chongqing- ului şi ex- liderul grupului „ Micilor prinţi”  este în pregătire. Căderea lui în martie a tulburat profund societatea, prin imaginea unui grup de cadre aflate deasupra legii, îmbogăţite în miliarde prin fraudă şi care pot chiar să tortureze şi să ucidă fără a fi pedepsite. Statul este şi el divizat, trebuind să aleagă între imaginea sa şi solidarităţile între marile familii ( unul dintre principiile absolute ale regimului) .

De pildă, Zhou Yongkang, deşi implicat în mod notoriu, îşi permite să- l acuze indirect pe Bo, ex- aliatul său, pledând ( într- un discurs reprodus în presă) contra utilizării torturii: ceea ce pare a indica un vot, un consens pentru a limita la maxim numărul inculpaţilor. Dilema aici, este, de a face o mare curăţenie ( cum pretinde că face în aceste luni la Canton Wang Yang) , dar şi de a evita să se agite şi mai tare barca brutal şi în viteză condusă de Partid: deci să se înmormânteze nefericitul incident!

Altă enigmă a momentului : de la căderea lui Bo, Xi Jinping, succesorul presimţit de Hu, tace şi nu mai călătoreşte, spre deosebire de toţi ceilalţi lideri. În 01/07, o agenţie media străină ( Bloomberg) a publicat situaţia averii familiei sale, 376 de milioane de $, exclusivitate ce i- a fost divulgată din interior şi care l- a slăbit. Cine este în spatele acestui lucru şi în ce scop? În principiu vorbind, în acest moment, Xi nu poate pierde locul său de nr 1 în stat. Ar putea însă să acceadă la această funcţie într- o stare de slăbiciune care să- l împiedice să se lanseze în reformele fundamentale aşteptate.

Rămâne, în cele din urmă, seria de apeluri de luni de zile, la fidelitatea armatei, avertizată să se abţină în „ a părăsi partidul, pentru a se pune în slujba naţiunii” . Conform Peter Mattis, fin analist, demersul vine dinspre tabăra reformatoare şi vizează crearea, prin această loialitate a militarilor, soclul necesar pentru impunerea reformelor dureroase, abolirea statutului de castă conducătoare, aflată deasupra legii.

Cu astfel de arme, în mod indirect, partizani şi adversari a reformei se luptă în prezent. La patru luni până la Congres, trebuie recunoscut că nimic nu este jucat- nenorocirea poate veni încă dinspre oricare dintre părţi. Cel mai rău fiind, lucru căutat de către conservatori, că nu se mişcă nimic, iar in prezent este glaciation de facto.