Traducere> Feng Jicai: Meşterul Zhang- statuete- din- lut

Feng Jicai: Meşterul Niren Zhang/ Zhang- statuete- din- lut

Traducere din limba chineză de Maria Bălaşa        

                                  

Meşterul Niren Zhang e pe cel dintâi loc printre artizanii ce modelează din lut figurine.  Aşadar pe primul loc, dar e bine de ştiut că pe cel de- al doilea loc nu se află nimeni, iar cel aflat pe locul al treilea e hăt departe în urma lui.

Numele întreg al lui Niren Zhang este Zhang Mingshan.  Locurile pe care le frecventa prin anii 1850 erau două. Unul -  sala mare de spectacole din colţul de  nord- est al Tianjin- ului, iar celălalt restaurantul Tianqing de la poarta de nord a oraşului. Stătea pe- acolo, se uita la feluriţii oameni din jur şi modela din lut cu degetele diverse personaje. Când mergea la sala de spectacole, modela din lut cu degetele diverse personaje din spectacol, iar la restaurant diverse personalităţi ale lumii mondene. De fiecare dată când ieşea astfel, îşi îmbogăţea galeria de personaje.

            Era într- o zi ploioasă, când, aşezat singur la o masă, mânca şi bea ceva, dar în acelaşi timp se uita şi cu atenţie la cei din jur care erau aşezaţi pe la mese. La un moment dat, au intrat de afară trei bărbaţi. Printre ei era unul îmbrăcat în haine de bogătaş, de statură mijlocie şi cu un cap mare, care mergea ţanţoş cu pântecele împins spre înainte, făcând mare zgomot şi tapaj pe unde trecea ca să- şi dea importanţă. Majordomul de cum i- a zărit s- a grăbit să anunţe cu voce tunătoare: „ Urăm bunvenit domnului Zhang- al- cincilea, oaspete drag şi atât de scump la vedere! Trei locuri aici pentru domnul Zhang- al- cincilea! ” .

Lumea din local s- au oprit din mâncat şi băut când a auzit aşa o prezentare, iar unii chiar şi- au lăsat jos beţişoarele jos ca să aibă răgaz să- l poată studia mai bine pe importantul personaj numit Zhang- al- cincilea. Şi deodată nimic nu mai conta în afara acestui Zhang Jinwen din Jinshan ( district din Shanghai) , cunoscut pentru aroganţa lui nemăsurată şi care făcuse avere din comerţul cu sare. În acel an îşi dăduse silinţa să intre în graţiile generalului Hai Ren, care drept răsplată îl adoptase şi îl numise cel de- al cincilea fiu al său. Tocmai de aceea i se şi spunea Hai- Zhang- al- cincilea. În faţă i se spunea Zhang- al- cincilea, dar pe la spate lumea îi zicea Hai- Zhang- al- cincilea. Pe atunci Tianjin- ul era o lume a comerţului, cine avea bani făcea ce voia şi chiar şi demnitarii se temeau un pic de cei avuţi.

            Pentru meşteşugari însă lucrurile stăteau diferit, căci ei se hrăneau din ceea ce ieşea din mâinile lor, iar în rest, de la cine ce să ceară? De cine să se teamă? Aşa că Niren Zhang îşi vedea de mâncarea şi băutura lui, se uita în jur la oameni şi nici că se gândea să facă din Hai- Zhang- al- cincilea un personaj.

           Însă nu peste prea mult timp se auzi din locul unde era Hai- Zhang- al- cincilea o discuţie despre el. O voce grijulie spunea: „ Cineva lângă scenă urmăreşte spectacolul, dar în mânecă modelează figurine. ” După care s- a auzit vocea groasă a lui Hai- Zhang- al- cincilea: „ Unde modelează? În mânecă zici? Poate în pantaloni! ” După care a urmat o explozie de râs, care l- a înveselit pe Niren Zhang.

            Toţi cei din sala de spectacole auziseră vorbele lui Hai- Zhang- al- cincilea. Aşteptau cu toţii să vadă cum o să i- o întoarcă Niren Zhang. Va arunca oare în el cu un bulgăre de lut?

Au văzut doar că Niren Zhang asculta fără să aibă aerul că ascultă, şi- a băgat mâna stângă sub masă şi a luat de pe talpa pantofilor un boţ de nămol. Cu dreapta continua să- şi ţină paharul, iar ochii îi avea aţintiţi în farfurie, în timp ce degetele mâinii stângi lucrau de zor nămolul, cu abilitatea maestrului magician Liu Tuzi. Hai- Zhang- al- cincilea şi ai lui încă râdeau  în timp ce Niren Zhang îşi pregătea cu siguranţă replica. Mâna i s- a oprit la un moment dat şi „ Zbang! ” a trântit pe masă bucata de nămol. După care bărbatul s- a ridicat şi s- a dus la tejghea să facă plata.

Cei din jur au întins curioşi gâturile spre masa lui să vadă ... o figurină cu adevărat unică! Parcă era Hai- Zhang- al- cincilea cap tăiat! Şi lăsat acolo pe masă! Capul ca un bostan, ochii bulbucaţi pe faţa- i furioasă, era faţa lui Hai- Zhang- al- cincilea mai adevărată decât propria- i faţă!  Numai că tot capul era cât o nucă!

Hai- Zhang- al- cincilea era acolo, la două braţe distanţă, aşa că n- a avut cum să nu vadă că statueta modelată era el. După ce şi- a dat seama, a strigat după Niren Zhang care tocmai ieşea pe uşă: „ Pungaşul ăsta de meşter cică vrea să câştige bani cu aşa ceva! Nimeni n- o să- i cumpere statueta! ” .

Dar Niren Zhang nici măcar n- a întors capul; şi- a deschis umbrela şi- a plecat. La Tianjin însă lucrurile nu se pot încheia aşa.

A doua zi, dincolo de poarta de nord, pe strada Guyi, la o tarabă cu diverse era la vânzare statueta, căreia însă i se adăugase şi corp. Produse de serie, făcute cu şablon. Erau vreo 100- 200 de bucăţi. Pe fiecare era o etichetă albă, pe care era scris cu negru: „Hai- Zhang- al- cincilea, preţ de nimic ” .

Toţi care treceau pe- acolo se uitat şi râdeau. Iar după ce se distrau, îşi chemau şi prietenii şi o luau de la capăt cu distracţia.

            După trei zile, Hai- Zhang- al- cincilea a trimis un om să cumpere cu o sumă însemnată toate statuetele, inclusiv şablonul. Figurinele au dispărut toate de acolo, dar povestea cu „ Hai- Zhang- al- cincilea, preţ de nimic” se povesteşte de mai bine de o sută de ani în continuare.

泥人张

手艺道上的人，捏泥人的“泥人张”排第一。而且，有第一，没第二，第三差着十万八千里。

　　泥人张大名叫张明山。咸丰年间常去的地方有两处。一是东北城角的戏院大观楼，一是北关口的饭馆天庆馆。坐在那儿，为了瞧各样的人，也为捏各样的人。去大观楼要看戏台上的各种角色，去天庆馆要看人世间的各种角色。这后一种的样儿更多。

　　那天下雨，他一个人坐在天庆馆里饮酒，一边留神四下里吃客们的模样。这当儿，打外边进来三个人。中间一位穿得阔绰，大脑袋，中溜个子，挺着肚子，架式挺牛，横冲直撞往里走。站在迎门桌子上的“撂高的”一瞅，赶紧吆喝着：“益照临的张五爷可是稀客，贵客，张五爷这儿总共三位——里边请！”

一听这喊话，吃饭的人都停住嘴巴，甚至放下筷子瞧瞧这位大名鼎鼎的张五爷。当下，城里城外气最冲的要算这位靠着贩盐赚下金山 的张锦文。他当年由于为盛京将军海仁卖过命，被海大人收为义子，排行老五。所以又有“海张五”一称。但人家当面叫他张五爷，背后叫他海张五。天津卫是做买卖的地界儿，谁有钱谁横，官儿也怵三分。

　　可是手艺人除外，手艺人靠手吃饭，求谁？怵谁？故此，泥人张只管饮酒，吃菜，西瞧东看，全然没有把海张五当个人物。

　　但是不会儿，就听海张五那边议论起他来。有个细嗓门的说：“人家台下一边看戏一边手在袖子里捏泥人。捏完拿出来一瞧，台上的嘛样，他捏的嘛样。”跟着就是海张五的大粗嗓门说：“在哪儿捏？在袖子里捏？在裤裆里捏吧！”随后一阵笑，拿泥人张找乐子。

　　这些话天庆馆里的人全都听见了。人们等着瞧艺高胆大的泥人张怎么“回报”海张五。一个泥团儿砍过去？

　　只见人家泥人张听赛没听，左手伸到桌子下边，打鞋底抠下一块泥巴。右手依然端杯饮酒，眼睛也只瞅着桌上的酒菜，这左手便摆弄起这团泥巴来，几个手指飞快捏弄，比变戏法的刘秃子还灵巧。海张五那边还在不停地找乐子，泥人张这边肯定把那些话在他手里这团泥上全找回来了。随后手一停，他把这泥团往桌上“叭”地一截，起身去柜台结账。

　　吃饭的人伸脖一瞧，这泥人张真捏绝了！就赛把海张五的脑袋割下来放在桌上一般。瓢似的脑袋，小鼓眼，一脸狂气，比海张五还像海张五。只是只有核桃大小。

　　海张五在那边，隔着两丈远就看出捏的是他。他朝着正走出门的泥人张的背影叫道：“这破手艺也想赚钱，贱卖都没人要。”

　　泥人张头都没回，撑开伞走了。但天津卫的事没有这样完的——

　　第二天，北门外估衣街的几个小杂货摊上，摆出来一排排海张五这个泥像，还加了个身子，大模大样坐在那里。而且是翻模子扣的，成批生产，足有一二百个。摊上还都贴着个白纸条，上边使墨笔写着：

　　贱卖海张五

　　估衣街上来来往往的人，谁看谁乐。乐完找熟人来看，再一块乐。

　　三天后，海张五派人花了大价钱，才把这些泥人全买走，据说连泥模子也买走了。泥人是没了，可“贱卖海张五”这事却传了一百多年，直到今儿个。