Traducere> Feng Jicai: Meşterul Zhang- statuete- din- lut

Feng Jicai: Meşterul Niren Zhang/ Zhang- statuete- din- lut

Traducere din limba chineză de Maria Bălaşa        

                                  

Meşterul Niren Zhang e pe cel dintâi loc printre artizanii ce modelează din lut figurine.  Aşadar pe primul loc, dar e bine de ştiut că pe cel de- al doilea loc nu se află nimeni, iar cel aflat pe locul al treilea e hăt departe în urma lui.

Numele întreg al lui Niren Zhang este Zhang Mingshan.  Locurile pe care le frecventa prin anii 1850 erau două. Unul -  sala mare de spectacole din colţul de  nord- est al Tianjin- ului, iar celălalt restaurantul Tianqing de la poarta de nord a oraşului. Stătea pe- acolo, se uita la feluriţii oameni din jur şi modela din lut cu degetele diverse personaje. Când mergea la sala de spectacole, modela din lut cu degetele diverse personaje din spectacol, iar la restaurant diverse personalităţi ale lumii mondene. De fiecare dată când ieşea astfel, îşi îmbogăţea galeria de personaje.

            Era într- o zi ploioasă, când, aşezat singur la o masă, mânca şi bea ceva, dar în acelaşi timp se uita şi cu atenţie la cei din jur care erau aşezaţi pe la mese. La un moment dat, au intrat de afară trei bărbaţi. Printre ei era unul îmbrăcat în haine de bogătaş, de statură mijlocie şi cu un cap mare, care mergea ţanţoş cu pântecele împins spre înainte, făcând mare zgomot şi tapaj pe unde trecea ca să- şi dea importanţă. Majordomul de cum i- a zărit s- a grăbit să anunţe cu voce tunătoare: „ Urăm bunvenit domnului Zhang- al- cincilea, oaspete drag şi atât de scump la vedere! Trei locuri aici pentru domnul Zhang- al- cincilea! ” .

Lumea din local s- au oprit din mâncat şi băut când a auzit aşa o prezentare, iar unii chiar şi- au lăsat jos beţişoarele jos ca să aibă răgaz să- l poată studia mai bine pe importantul personaj numit Zhang- al- cincilea. Şi deodată nimic nu mai conta în afara acestui Zhang Jinwen din Jinshan ( district din Shanghai) , cunoscut pentru aroganţa lui nemăsurată şi care făcuse avere din comerţul cu sare. În acel an îşi dăduse silinţa să intre în graţiile generalului Hai Ren, care drept răsplată îl adoptase şi îl numise cel de- al cincilea fiu al său. Tocmai de aceea i se şi spunea Hai- Zhang- al- cincilea. În faţă i se spunea Zhang- al- cincilea, dar pe la spate lumea îi zicea Hai- Zhang- al- cincilea. Pe atunci Tianjin- ul era o lume a comerţului, cine avea bani făcea ce voia şi chiar şi demnitarii se temeau un pic de cei avuţi.

            Pentru meşteşugari însă lucrurile stăteau diferit, căci ei se hrăneau din ceea ce ieşea din mâinile lor, iar în rest, de la cine ce să ceară? De cine să se teamă? Aşa că Niren Zhang îşi vedea de mâncarea şi băutura lui, se uita în jur la oameni şi nici că se gândea să facă din Hai- Zhang- al- cincilea un personaj.

           Însă nu peste prea mult timp se auzi din locul unde era Hai- Zhang- al- cincilea o discuţie despre el. O voce grijulie spunea: „ Cineva lângă scenă urmăreşte spectacolul, dar în mânecă modelează figurine. ” După care s- a auzit vocea groasă a lui Hai- Zhang- al- cincilea: „ Unde modelează? În mânecă zici? Poate în pantaloni! ” După care a urmat o explozie de râs, care l- a înveselit pe Niren Zhang.

            Toţi cei din sala de spectacole auziseră vorbele lui Hai- Zhang- al- cincilea. Aşteptau cu toţii să vadă cum o să i- o întoarcă Niren Zhang. Va arunca oare în el cu un bulgăre de lut?

Au văzut doar că Niren Zhang asculta fără să aibă aerul că ascultă, şi- a băgat mâna stângă sub masă şi a luat de pe talpa pantofilor un boţ de nămol. Cu dreapta continua să- şi ţină paharul, iar ochii îi avea aţintiţi în farfurie, în timp ce degetele mâinii stângi lucrau de zor nămolul, cu abilitatea maestrului magician Liu Tuzi. Hai- Zhang- al- cincilea şi ai lui încă râdeau  în timp ce Niren Zhang îşi pregătea cu siguranţă replica. Mâna i s- a oprit la un moment dat şi „ Zbang! ” a trântit pe masă bucata de nămol. După care bărbatul s- a ridicat şi s- a dus la tejghea să facă plata.

Cei din jur au întins curioşi gâturile spre masa lui să vadă ... o figurină cu adevărat unică! Parcă era Hai- Zhang- al- cincilea cap tăiat! Şi lăsat acolo pe masă! Capul ca un bostan, ochii bulbucaţi pe faţa- i furioasă, era faţa lui Hai- Zhang- al- cincilea mai adevărată decât propria- i faţă!  Numai că tot capul era cât o nucă!

Hai- Zhang- al- cincilea era acolo, la două braţe distanţă, aşa că n- a avut cum să nu vadă că statueta modelată era el. După ce şi- a dat seama, a strigat după Niren Zhang care tocmai ieşea pe uşă: „ Pungaşul ăsta de meşter cică vrea să câştige bani cu aşa ceva! Nimeni n- o să- i cumpere statueta! ” .

Dar Niren Zhang nici măcar n- a întors capul; şi- a deschis umbrela şi- a plecat. La Tianjin însă lucrurile nu se pot încheia aşa.

A doua zi, dincolo de poarta de nord, pe strada Guyi, la o tarabă cu diverse era la vânzare statueta, căreia însă i se adăugase şi corp. Produse de serie, făcute cu şablon. Erau vreo 100- 200 de bucăţi. Pe fiecare era o etichetă albă, pe care era scris cu negru: „Hai- Zhang- al- cincilea, preţ de nimic ” .

Toţi care treceau pe- acolo se uitat şi râdeau. Iar după ce se distrau, îşi chemau şi prietenii şi o luau de la capăt cu distracţia.

            După trei zile, Hai- Zhang- al- cincilea a trimis un om să cumpere cu o sumă însemnată toate statuetele, inclusiv şablonul. Figurinele au dispărut toate de acolo, dar povestea cu „ Hai- Zhang- al- cincilea, preţ de nimic” se povesteşte de mai bine de o sută de ani în continuare.

泥人张

手艺道上的人，捏泥人的“泥人张”排第一。而且，有第一，没第二，第三差着十万八千里。

　　泥人张大名叫张明山。咸丰年间常去的地方有两处。一是东北城角的戏院大观楼，一是北关口的饭馆天庆馆。坐在那儿，为了瞧各样的人，也为捏各样的人。去大观楼要看戏台上的各种角色，去天庆馆要看人世间的各种角色。这后一种的样儿更多。

　　那天下雨，他一个人坐在天庆馆里饮酒，一边留神四下里吃客们的模样。这当儿，打外边进来三个人。中间一位穿得阔绰，大脑袋，中溜个子，挺着肚子，架式挺牛，横冲直撞往里走。站在迎门桌子上的“撂高的”一瞅，赶紧吆喝着：“益照临的张五爷可是稀客，贵客，张五爷这儿总共三位——里边请！”

一听这喊话，吃饭的人都停住嘴巴，甚至放下筷子瞧瞧这位大名鼎鼎的张五爷。当下，城里城外气最冲的要算这位靠着贩盐赚下金山 的张锦文。他当年由于为盛京将军海仁卖过命，被海大人收为义子，排行老五。所以又有“海张五”一称。但人家当面叫他张五爷，背后叫他海张五。天津卫是做买卖的地界儿，谁有钱谁横，官儿也怵三分。

　　可是手艺人除外，手艺人靠手吃饭，求谁？怵谁？故此，泥人张只管饮酒，吃菜，西瞧东看，全然没有把海张五当个人物。

　　但是不会儿，就听海张五那边议论起他来。有个细嗓门的说：“人家台下一边看戏一边手在袖子里捏泥人。捏完拿出来一瞧，台上的嘛样，他捏的嘛样。”跟着就是海张五的大粗嗓门说：“在哪儿捏？在袖子里捏？在裤裆里捏吧！”随后一阵笑，拿泥人张找乐子。

　　这些话天庆馆里的人全都听见了。人们等着瞧艺高胆大的泥人张怎么“回报”海张五。一个泥团儿砍过去？

　　只见人家泥人张听赛没听，左手伸到桌子下边，打鞋底抠下一块泥巴。右手依然端杯饮酒，眼睛也只瞅着桌上的酒菜，这左手便摆弄起这团泥巴来，几个手指飞快捏弄，比变戏法的刘秃子还灵巧。海张五那边还在不停地找乐子，泥人张这边肯定把那些话在他手里这团泥上全找回来了。随后手一停，他把这泥团往桌上“叭”地一截，起身去柜台结账。

　　吃饭的人伸脖一瞧，这泥人张真捏绝了！就赛把海张五的脑袋割下来放在桌上一般。瓢似的脑袋，小鼓眼，一脸狂气，比海张五还像海张五。只是只有核桃大小。

　　海张五在那边，隔着两丈远就看出捏的是他。他朝着正走出门的泥人张的背影叫道：“这破手艺也想赚钱，贱卖都没人要。”

　　泥人张头都没回，撑开伞走了。但天津卫的事没有这样完的——

　　第二天，北门外估衣街的几个小杂货摊上，摆出来一排排海张五这个泥像，还加了个身子，大模大样坐在那里。而且是翻模子扣的，成批生产，足有一二百个。摊上还都贴着个白纸条，上边使墨笔写着：

　　贱卖海张五

　　估衣街上来来往往的人，谁看谁乐。乐完找熟人来看，再一块乐。

　　三天后，海张五派人花了大价钱，才把这些泥人全买走，据说连泥模子也买走了。泥人是没了，可“贱卖海张五”这事却传了一百多年，直到今儿个。

Vesti din China: Salonul cartii la Pekin

Vineri si- a deschis portile la Pekin salonul cartii, care dureaza trei zile. Sunt expuse 500. 000 de tipuri de carte.

Vesti din China: Inaugurarea celei mai lungi cai ferate din lume pentru TGV

Miercuri, 26 decembrie 2012 s- a inaugurat calea ferata pentru trenuri de mare viteza, care leaga Pekin/ Beijing - ul de Canton/ Guangzhou.

pasageri care se indreapta spre primul tren de mare viteza Pekin- Canton in 26 decembrie 2012 la Pekin

Primele trenuri au pornit in cursa la ora 9.00 din Beijing si respectiv la ora 10.00 din Canton. Viteza medie a acestor trenuri este de 300 km/ h, iar distanta pe care o parcurg este de 2.298 km. Cu noul tren durata unei calatorii Pekin- Canton s- a redus de la circa 20 de ore la circa 8 ore.

mecanicul care a condus primul tren de mare viteza Pekin- Canton in 26 decembrie, plecat la ora 9.00 din Pekin

Zilnic vor circula 155 de perechi de trenuri pe aceasta ruta. Conform comunicarii facute de Ministerul Cailor ferate, se vor stabili orare speciale pentru mersul acestor trenuri in perioadele de sarbatori si week- end.

unul dintre pasageri se fotografiaza cu o insotitoare de bord pentru trenul de mare viteza Pekin- Canton

Odata cu punerea in functiune a acestei linii de cale ferata, lungimea cailor ferate pentru trenuri de mare viteza in China este de 9.300 km.
Pana in 2020, China va avea, conform unui plan prezentat de guvern, 120.000 de km pentru liniile de mare viteza in cadrul unei retele ce va cuprinde patru axe nord- sud si est- vest.

Vesti din China: Mo Yan la festivitatea de remitere a Premiului Nobel pentru literartura 2012

Scriitorul Mo Yan aratând premiul primit în ziua de 10 decembrie

Mo Yan alături de soţia sa, Du Qinlan ( prima din stânga) , şi ambasadorul Chinei la Stockholm, Lan Lijun, şi soţia acestuia, Gu Lanlin, la o receptie după decernarea premiului

Recepţia ocazionată de înmânarea premiilor Nobel 2012

Mo Yan rostind un discurs după primirea premiului

Despre limba chineza

Cele de mai jos fac parte din prima lecţie pentru începătorii de la orele de chineză pe care le ţin, aşa după cum deja ştiu elevii mei din ultimii 4- 5 ani.

              Despre limba chineză înainte de a începe s- o învăţăm

E ciudată limba chineză?

Orice vorbitor de limbă română, la primul său contact cu limba chineză îşi spune „ Ce limbă ciudată!”.

Să vedem de ce e „ ciudată” limba chineză. În primul rând ne spunem aşa în sinea noastră pentru că de regulă primul contact cu această limbă îl avem prin intermediul scrierii.

Despre scriere

Este o scriere „ desenată” ne spunem văzând de pildă banala inscripţie „ Fabricat în China” de pe orice produs.

 Ce ar trebui să ştim aşadar despre scriere? În primul rând că această scriere pe care o percepem foarte diferită, aparţine într- adevăr unui sistem cu totul diferit decât al limbii noastre: nu este o scriere alfabetică, ci ideografică.

Semnele pe care le vedem reprezintă cuvinte, respectiv silabe, întrucât limba chineză este o limbă silabică. Adică, o silabă în această limbă coincide cu un cuvânt, respectiv, totdeauna are un înţeles de sine stătător.

Povestea unui cuvânt

De exemplu, China ( denumirea prescurtată, deci nu cea oficială, care este Republica Populară Chineză) se spune în limba chineză: Zhōng guó 中国 ( citit: Djong guo). Cele două silabe, luate separat, înseamnă fiecare câte ceva: zhōng = centru, mijloc, iar guó = ţară, regat. Împreună, înseamnă aşadar China.

Denumirea ţării datează din antichitate ( sec. III î. C.) , din Epoca Statelor Combatante, epocă în care domnea dinastia Zhou ( Djou). Puterea centralizată a acestei dinastii a  slăbit, iar ţara s- a fărâmiţat practic în câteva state care au început să se lupte pentru supremaţie. Din această luptă a ieşit învingător statul Qin ( Cin), care era condus atunci de faimosul Qin Shi Huang Di ( Cin Şî Huang Ti) / Împăratul Qin Shi Huang sau Împăratul Galben.

Statul Qin era amplasat din punct de vedere geografic aproximativ în centrul spaţiului chinez. Aşa s- a ajuns la denumirea de Regatul de Mijloc. Tot de la numele acestei dinastii, Qin ( pronunţat  Cin), provine şi numele China din limba română şi din alte limbi. Se pare că în limba română acest cuvânt, ca şi multe alte toponime chineze, a ajuns prin intermediul limbii engleze. Sunt autori ce consideră că provenienţa ar fi din italiană.

Să revenim însă la scriere!

Despre scriere ideografică şi pictografică. Scrierea chineză este aşadar o scriere nealfabetică, o scriere ideografică. A evoluat de la scriere pictografică la semnele de astăzi. Scriere pictografică înseamnă că se desenează imaginea fizică a unui cuvânt. Cam asta făceau chinezii prin secolele 14- 17 î. C. în ceea ce priveşte scrierea. Unele dintre hieroglife, cele care notează cuvinte ce denumesc obiecte cu o existenţă materială, păstrează mult din caracterul pictografic iniţial al limbii.

Care este diferenţa faţă de română în afară de ceea ce ne apare clar la prima vedere?

Din punct de vedere grafic şi fonetic, orice scriere alfabetică ( inclusiv cea latină/ românească) notează sunete. În scrierea chineză se notează silabe/ cuvinte. 

Din punct de vedere semantic, în română un total de sunete notate în scris prin litere, după ce a apărut scrierea, alcătuiesc un cuvânt. În chineză, o ideogramă/ hieroglifă notează un cuvânt, adică un grup de sunete (o silabă), care au un sens.

Din punct de vedere practic, faptul că limba chineză este o scriere ideografică înseamnă că în această limbă, fiecare silabă are propriul său semn.

Ni se pare, la prima vedere, ca utilizatori ai unei limbi cu scriere alfabetică, a fi un lucru dificil, dacă nu descurajant. Vom vedea că lucrurile nu stau chiar aşa.

Sunt multe semne în limba chineză? Este lipsit de sens să stăm să numărăm câte semne/ ideograme/ hieroglife şi de fapt câte cuvinte există. Într- o viaţă de om, în nici o limbă, nici o persoană nu ajunge să cunoască toate cuvintele limbii materne. De ce? Extrem de simplu: pentru că nu are nevoie. În viaţa de toate zilele folosim un vocabular uimitor de redus: câteva sute de cuvinte. Dacă ne specializăm într- un domeniu, de asemenea nu avem nevoie de un număr enorm de cuvinte. De regulă o persoană se specializează în unul- două domenii, situaţie în care are nevoie de doar câteva mii de cuvinte.

Statistic vorbind, în China, la terminarea unei facultăţi, sunt stăpânite circa şapte mii de ideograme. Statistica se referă la  un nivel mediu de pregătire.

Cel mai bogat dicţionar chinez- chinez ( similar Dicţionarului explicativ al limbii române) are circa şaizeci de mii de ideograme. DEX- ul are de asemenea circa şaizeci de mii de cuvinte. Tot statistic vorbind, o pagină de text tradus din română în chineză ori din chineză în română are în medie aceeaşi întindere, deci tot o pagină.

Orice alte afirmaţii cunoaşteţi referitor la cele de mai sus, trebuie să le priviţi cu îngăduinţă: conţin adevăruri ( cunoştinţe de specialitate) parţiale, deci nu pot oglindi realitatea aşa cum este ea.

Cum citim această limbă?

Avem deci în limba chineză scriere ideografică. Noi având o scriere fonetică în care printr- o convenţie numită alfabet citim fiecare sunet aşa cum îl scriem se pune firesc întrebarea : cum citim această limbă?

Ideograma nu indică nimic referitor la pronunţie. Răspunsul este: învăţăm pronunţia fiecărei ideograme.

De fapt şi în limba maternă, atunci când învăţăm să vorbim, precum şi în orice limbă străină pe care o studiem, facem acest lucru: învăţăm fiecare cuvânt, pornind de la pronunţie.

Există, desigur şi câteva reguli pe care lingviştii le- au creat pe baza faptelor de limbă şi care ne ajută să intuim în unele cazuri pronunţia unei ideograme pe care nu o mai întâlnisem la un moment dat.

Avem aici, când învăţăm chineza, o învăţare specifică? Desigur, dar aşa se întâmplă la oricare dintre limbi.

Despre transcrierea fonetică latină

Pentru a facilita învăţarea scrierii, lingviştii chinezi au creat de- a lungul timpului câteva sisteme de notare fonetică a limbii chineze. În prezent, este în vigoare şi se foloseşte cu mare succes, începând din 1958, un sistem de notare fonetică a limbii bazat pe alfabetul latin. Există deci şi o transcriere fonetică a limbii chineze, aşa cum există transcriere fonetică şi pentru alte limbi, ca de pildă engleza, care nici ea în scriere nu are un sistem fonetic, ca limba română.

Trebuie să reţinem până aici: limba chineză are o scriere ideografică, aşadar nealfabetică spre deosebire de limba română, precum şi o transcriere fonetică (pinyin) bazată pe alfabetul latin.

Un lucru de asemenea specific limbii chineze: deşi în diverse părţi ale Chinei se vorbesc diverse dialecte, toţi chinezii se înţeleg în scris.

                                                                Puţină caligrafie. Cum era firesc, scrierea ideografică a generat o caligrafie specifică limbii chineze. În China, într- o măsură mult mai mare decât în alte părţi, caligrafia este o artă. Există câteva stiluri principale de caligrafiere a hieroglifelor, au existat stiluri caracteristice pentru diverse epoci istorice. Tradiţional, hieroglifele se scriu cu tuş ( negru sau roşu cel mai adesea, dar şi de alte culori), cu pensulă, pe hârtie absorbantă.

Despre pronunţie

Primul contact pe care îl are un vorbitor nativ de limbă română cu limba chineză vorbită, îi lasă impresia unei limbi „ ciudate”, dar care de regulă inspiră o anume simpatie, ori, depinde, ceva ce pare sacadat, deci mai puţin plăcut.

Din punct de vedere fonetic, limba chineză conţine aceleaşi sunete, aceleaşi vocale şi consoane, ca şi limba română. Unele sunete au în cadrul cuvintelor din cele două limbi o importanţă diferită. Notarea lor în scris ( în transcrierea fonetică) conţine unele deosebiri, fireşti, faţă de română.

De ce ne pare chineza o limbă „ simpatică” ? „ Simpatia” aceasta este creată în fonetică, din existenţa unui număr mare de vocale per cuvânt. Ce înseamnă acest lucru? În chineză nu există niciodată în cadrul silabei două consoane alăturate; orice silabă conţine neapărat vocale ( sunt şi cuvinte monovocalice: a, e, u, i, o), dar nu există practic cuvânt alcătuit doar dintr- o consoană. De asemenea, consoanele pot ocupa doar poziţia iniţială în cadrul silabei, cu o singură excepţie. În limba chineză există, în aceste condiţii, un număr limitat de silabe - câteva sute- din combinarea cărora se creează aşadar comunicarea.

Despre tonuri

Impresia de „ limbă melodioasă” mai poate proveni din faptul că în limba chineză, în pronunţie, în afară de intonaţie şi accentuare mai există ceva specific: tonul. Tonul pe care îl are fiecare cuvânt ( aşadar silabă) este o caracteristică fonetică a silabei, nu a frazei cum este de pildă intonaţia. În limba chineză există patru tonuri. Ce este până la urmă tonul în fonetică, în redarea sonoră a cuvântului? Este vorba de variaţia de înălţime a vocii în interiorul silabei. Există teoretic şi practic tonuri standard şi există şi o interacţiune naturală, firească între tonuri: în dinamica frazei, tonurile suferă unele modificări. Este, repet, un proces firesc, deci nimic complicat de învăţat.

Unii percep chineza ca o limbă sacadată. Este credem impresia celor care au primul contact cu această limbă ascultând poezie ori operă cântată, specific chinezească. Impresia aceasta nu are aşadar o prea mare legătură cu limba chineză care se vorbeşte zi de zi.

Punem punctul pe „ i”!

Cum stăm însă din punct de vedere gramatical? Gramatica limbii chineze pare la prima vedere pentru un vorbitor nativ de limbă română imposibil de simplă. Limba chineză face parte dintre limbile neflexionare: nu are declinare, nu are conjugare, prin urmare nu avem terminaţii, modificări ale formei cuvântului. Unele categorii gramaticale existente în română, în chineză nu sunt regăsite, de exemplu articolul. Rezonabil, vor spune cei care ştiu franceză şi câtă bătaie de cap îţi dă diferenţa de gen a substantivelor în română şi franceză şi deci în utilizarea corectă a articolului.

Chineza are însă privitor la gramatică şi lucruri, câteva, specifice. Cel mai clar este importanţa covârşitoare a topicii cuvintelor în frază: cuvintele au nişte structuri destul de fixe după care se înşiruie pentru a alcătui fraze. Modificarea ordinii cuvintelor în frază implică adesea o modificare de sens a frazei.

                                                                                        ※※※

Ni se pare necesar să adăugam aici că limba chineză despre care vorbim este limba chineză oficială în prezent în Republica Populară Chineză, o limbă naturală, limba care se predă în şcoli, limba folosită în documentele oficiale, ziare, publicaţii, denumită putonghua, adică limba ( supradialectală) comună, denumită foarte adesea, în ultimii ani, limba mandarină, înţeleasă de chinezii din întreaga lume.

Vom încheia cu o observaţie necesară: apreciem drept o falsă problemă ideea „ limba X este uşoară, iar limba Y (chineză) este grea”. Experienţa personală ne arată că oricine este interesat/ motivat să înveţe ceva învaţă, fie că e vorba de o limbă străină ori altceva. Pe de altă parte, a face comparaţii între limbi în acest mod este  total neavenit. Tot experienţa personală ne- a indicat în nenumărate rânduri că foarte adesea întâlnim în limbi diferite situaţii lingvistice pe care nu le putem compara.

Totodată, este foarte simplu de constatat că pentru un român a învăţa limba italiană ori spaniolă ori franceză nu este chiar un efort deosebit. „ Este uşoară!  ” se spune frecvent despre italiană şi nu putem nega că un român ajunge să susţină conversaţii cotidiane absolut necesare ( de tipul: Unde este strada X? Cât costă asta? Vreau să mănânc. Mi- e sete. ) infinit mai simplu decât atunci când învaţă engleza ori chineza. Din punct de vedere lingvistic este foarte firesc, pentru că româna şi italiana sunt înrudite, lucru ce înseamnă că au o parte din vocabular comun şi numeroase structuri gramaticale comune, iar scrierea este foarte clar că utlizează acelaşi alfabet. Statistic vorbind, un român care nu a studiat niciodată limba italiană înţelege circa 80% dintr- un enunţ. La fel se petrec lucrurile cu celelalte limbi din familia limbilor romanice din care face parte româna, dar cu procente diferite de înţelegere a unui enunţ, în funcţie de mai mulţi factori.

La învăţarea chinezei lucrurile stau complet diferit, fiindcă româna şi chineza sunt două limbi total diferite, fără un fond de cuvinte comun şi cu puţine structuri gramaticale comune, ca să nu mai vorbim de scriere. Credem însă că tocmai acest lucru, faptul că sunt atât de diferite cele două limbi, face învăţarea limbii chineze foarte interesantă.

Foarte interesant este şi că mulţi chinezi spun că limba lor este grea. Este pe de o parte opinia celor care din clasa întâi ştiu foarte bine ce înseamnă să înveţi scrierea chineză, dar şi exprimarea admiraţiei şi respectului faţă de limbă a celor care au ajuns să exceleze în studiul ei. Pentru că a stăpâni o limbă nu înseamnă, desigur, exclusiv posibilitatea de a sta de vorbă cu vecinul, ci mai ales comunicare în prezent: exprimare de gânduri, de sentimente, de descoperiri ştiinţifice etc. , dar şi comunicare între generaţii.

Este însă bine să lăsăm pe seama cercetătorilor asemenea probleme, iar dacă vrem să învăţăm limba chineză, să începem cu primul capitol.

                                      Locul limbii chineze între limbile lumii

Raporturi genealogice ale limbii chineze cu alte limbi

Limbile înrudite ( care alcătuiesc o familie) au o limbă ca bază comună. Limba chineză face parte din familia limbilor sino- tibetane. Principalele limbi ale acestui mare grup de limbi sunt: chineza ( cu o scriere atestată de texte din sec. al XIII- lea î.Ch.) şi tibetana ( cu o scriere atestată din sec. IX î.Ch.). Din acest grup mai fac parte alte câteva zeci de limbi mai puţin cunoscute şi care sunt vorbite în sudul Chinei şi în peninsula Indochina. Astfel este grupul limbilor yi, limbi vorbite de circa 15 milioane de persoane. Majoritatea acestor limbi nu au scriere ori au scrieri de dată relativ recentă.

Raporturile tipologice ale limbii chineze cu alte limbi

                Chineza are particularităţi care o deosebesc radical de tipul de limbi cunoscute în Europa. În lume există patru mari tipuri de limbi, clasificate în funcţie de modul în care se exprimă raporturile gramaticale între cuvinte:

1. Flexionare : în care raporturile gramaticale se exprimă prin modificarea formei cuvântului. Adică limbile care au declinare şi conjugare. Limbile indo- europene sunt în general limbi flexionare. Exemple: româna, franceza, engleza, rusa etc.

2. Aglutinante : limbi în care raporturile gramaticale se exprimă prin particule cu sens gramatical bine determinat, care se alipesc la rădăcina cuvântului. Astfel de limbi sunt limbile ugro- finice, japoneza, coreeana etc.

3. Izolante: în care raporturile gramaticale între cuvinte se exprimă nu prin modificarea formei cuvântului ci prin topică şi prin anumite auxiliare. Cuvintele nu se modifică niciodată. Limba chineză este o astfel de limbă. Alte exemple: toate limbile sino- tibetane, limbile thai, limbile africane, limbile bantu etc.

4. Incorporante: în aceste limbi, propoziţii întregi sunt exprimate printr- un „ cuvânt”. Exemple: limbile indienilor din America, limbile eschimose etc.

China- Romania: Vesti bune

Întâlnirile ZV. Liviu Mureşan: „Patru idei utile în relaţia cu China”

http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/intalnirile-zv/intalnirile-zv-liviu-muresan-%E2%80%9Epatru-idei-utile-in-relatia-cu-china%E2%80%9D-130358.html

INTERVIU – „Trebuie să angajăm cooperarea cu China cât mai profund"

Domnule eurodeputat Victor Boştinaru, bine aţi venit în China. Sunteţi la Beijing în preajma unui eveniment important, Congresul XVIII al PC Chinez, fapt semnalat şi în mesajul care a precedat vizita delegaţiei Parlamentului European din care faceţi parte. Care sunt temele pe care le-ţi abordat în cadrul întâlnirilor programate la Beijing şi Chongqing?

Vizita este, înainte de toate, extrem de importantă pentru că este ultima delegaţie la nivel înalt a unei instituţii europene, la Beijing, înainte de Congres, ceea ce arată importanţa pe care Uniunea şi statele membre o acordă relaţiei cu China. Apoi, este important pentru că acest Congres urmează să definitiveze strategia de dezvoltare a Chinei pe următorii cinci ani şi nu numai, chinezii negândind pentru perioade atât de scurte de timp, şi nu în ultimul rând am discutat despre mecanismele de cooperare din cadrul Parteneriatului strategic dintre Uniunea Europeană şi China, în contextul în care China este un jucător global, iar Uniunea Europeană întâi trebuie să ţină seama de acest lucru, doi trebuie să angajeze China într-un dialog extrem de pragmatic, care este până la urmă benefic pentru propriile sale interese.

continuarea aici:

http://romanian.cri.cn/221/2012/11/02/1s131389.htm

Vesti din China: Saptamana modei la Pekin

Intre 25 octombrie si 03 noiembrie este la Pekin saptamana modei. Sunt prezente circa cincizeci de mari nume ale modei chineze si internationale. Mi- a fost foarte greu sa aleg din cate imagini am avut la dispozitie.

Veşti din China: Înainte de Congres: climat tensionat

( traducere din presa francofona la Pekin)

Privită din unghiul pregătirilor pentru cel de- al XVIII- lea Congres din 08/11, săptămâna care tocmai s- a scurs are două feţe contradictorii:

-La suprafaţă, un calm fals, indus de cenzură şi de o extremă prudenţă a actorilor politici

-În umbra PCC, o hiperactivitate în flecăreli, compromisuri asupra alcătuirii Comitetului Permanent, a luptei împotriva părerii ferme de a frâna reformele de piaţă. O grea concesie s- ar fi făcut deja acestei aripi de stânga prin troika celor „ 3 Preşedinţi” Jiang Zemin ( fotul) , Hu Jintao ( actualul) Xi Jinping ( iminent) : abandonarea lui Wang Yang ( Secretar al  provinciei Canton/ Guangdong) , cel mai progresist dintre membrii avuţi în vedere pentru Comitetul Permanent, rival al lui Bo Xilai, în contrapartidă cu căderea ex- liderului din Chongqing.

Chiar în perioada 23- 26/10, Biroul Parlamentului ( ANP) îşi ţinea ultima sesiune înainte de Congres : a fost mai ales pentru a închide dosarul Bo, a- l exclude din sânul său, a- i ridica imunitatea şi a permite condamnarea sa judiciară, într- o cursă contra- cronometru de acum şi până în 08/11. O campania a străzii şi a Partidului, ar fi încercat până la capăt să stopeze coborârea lui în infern- leadership- ul ar fi rezistat cu bine.

Consecinţa căderii lui Bo şi a „ modelului din Chongqing” ( o efemeră şi anacronică tentativă de a reînvia valorile stângiste) este că Partidul pare gata să opereze un început de de- maoizare. Adoptat ( 22/10) în Biroul Politic, proiectul de amendament la Constituţie reia sloganele moştenite de la Deng ( „ socialismul în culorile Chinei” ) , lui Jiang ( „ cele trei reprezentativităţi” ) şi Hu ( „ concepţia ştiinţifică a creşterii” ) , dar se trage oblonul peste orice referinţă la „ gândirea lui Mao” .

Această reconstrucţie ideologică şi procesul lui Bo nu s- ar fi putut face fără asentimentul  lui Jiang. Ori, acesta din urmă, este văzut, la 86 de ani, cum îşi înmulţeşte apariţiile mediatizate: patru în 15 zile. Printre acestea, în 9/10 la Pekin, el primea membri ai Universităţii „ Ocean” din Shanghai ( fieful său) . În 19/10 făcea să fie amintit în Cotidianul Poporului statutul său de lider „ calificat” acordat de către Deng. Ori, cu 20 de ani în urmă, pregătind epoca după- Jiang, Deng îl numise pe Hu Jintao, împiedicând astfel împăratul en titre să se menţină la nesfârşit.  

Pentru Jiang, în prezent în 2012, faptul de a revendica pentru sine „ binecuvântarea” patriarhului, arată tuturor că el este „ făcătorul de regi” – în schimbul unor concesii dureroase, de pildă în ce- l priveşte pe Bo Xilai ...

După ultimele zvonuri, se consideră că Hu Jintao ar fi reuşit să- l plaseze pe aliatul său Liu Qibao, 59 de ani, secretar de Partid în Sichuan ( un conservator moderat) , ca viitor ministru al Propagandei la Consiliul de Stat.

Şi Xi Jinping? Războindu- se să- şi impună oamenii în organele conducătoare, pare a întreprinde pregătiri pentru un şir de reforme: cele ale Căilor ferate, ale Poştei şi producţiei de sare, în avanpremiera unei re- faceri a cadrului reglementar şi a privilegiilor firmelor publice. Alte mari reforme anunţate, cu parcimonie de detalii, privesc finanţele ( rata dobânzii şi a yuanului) şi taxele.

În tot acest timp, presa evocă drept cadru de fond nervozitatea  crescândă într- un climat social lovit deopotrivă de micşorarea pieţei muncii, creşterea preţurilor alimentare şi seria de scandaluri ce ţin de viaţa privată, de averea liderilor. Astfel au izbucnit revoltele ecologice a mii de riverani la Yinggehai (Hainan, 22/10) şi Ningbo (Zhejiang, 24/10). La Shanghai, un pacient tânăr este condamnat pentru că şi- a asasinat medicul. Iar grupul Regus constată în rezultatele anchetei sale agravarea stresului la aproape 80% dintre muncitori în cursul anului trecut.  

Toate acestea par a spune într- o şoaptă ce urcă de la bază, un mesaj unic: „ Reformaţi, acum, înainte de a fi prea târziu! ” Dar, cufundate în războiul lor de succesiune, sferele superioare se află ele în starea de a auzi?

Vesti din China: Mo Yan despre premiul Nobel obţinut

Proaspătul laureat al Premiului Nobel pentru literatură din 2012, Mo Yan, consideră că a cîştigat premiul din cauza calităţii literare a operelor sale. În cadrul unei conferinţe de presă organizată joi seara în satul Gaomi din provincia Shandong, estul Chinei, răzpunzând la întrebarea pusă de jurnalişti "Ce anume şi care dintre operele tale au mişcat juriul?", scriitorul a spus: "Operele mele fac parte din literatura chineză şi sunt o parte din literatura universală, cărţile mele descriu viaţa poporului chinez, cultura şi modul de viaţă din China. Totodată, romanele mele descriu omul în sens larg, cel care a depăşit limitele regiunii, rasei şi ale naţiunii."

Potrivit Comitetului Nobel, premiul pentru literatură i s-a acordat scriitorului chinez Mo Yan, care "cu un realism halucinant a îmbinat poveştile populare, istoria şi contemporaneitatea''.

http://romanian.cri.cn/341/2012/10/12/1s130832.htm

Veşti din China: Huawei, ZTE plătesc pentru alţii

( traducere din presa francofona la Pekin)

Lupta nu putea fi câştigată. Dar China pierde pe nedrept în acest caz, iar resentimentele sale faţă de Occident sunt puternice.

În 08/10, după 11 luni de anchetă, o comisie «  bipartită » a Congresului american statuează că Huawei şi ZTE, prin echipamentele ei de telecomunicaţii, comportă un risc major de spionaj în special în domeniul economic, prin deturnarea fluxurilor de conţinuturi.  Cele două companii, nr 2 şi nr 5 mondiale de ruteri şi comutatori neputând să risipească „ bănuielile de legături cu autorităţile chineze” , acest raport de 52 de pagini sfătuieşte sectorul privat să nu utilizeze echipamentele lor şi cheamă Washington- ul să blocheze fuziunile şi achiziţiile cu şi de la cele două grupuri, pentru a le împiedica să se implanteze. Ceea ce de fapt a şi făcut începând din 2007, interzicând companiei Huawei să răscumpere stert- up- urile 3Com şi 3Leaf.

Pentru aceste companii din Shenzhen consecinţele sunt devastatoare:

Huawei îşi vede compromise cei 1,3 milliarde de $ din vânzările de anul trecut în SUA şi fără îndoială mult mai mult. Compania realizează 70% din cifra sa (32 milliarde de $) din export, în 150 de ţări, piaţă cucerită în cursul ultimilor zece ani.  Urmare a publicării raportului, Canada exclude Huawei de pe piaţa publică din reţeaua sa guvernamentală securizată ( 09/10) , cu toate că grupul este deja încorporat în compania canadiană şi dispune la Otawa de un centru R/D de 130 de tehnicieni. În marzie 2012, Australia făcuse la fel, închizând pentru Huawei piaţa reţelei sale naţionale de bandă- largă de 38 de miliarde de $. La rândul său, gigantul american CISCO, rupe şapte ani de cooperare cu ZTE, acuzându- l că a livrat Iranului produse supuse embargoului.  Uniunea Europeană pregăteşte o anchetă anti- dumping, blocată pentru moment din lipsă de plângeri din partea grupurilor sale precum Alcatel-Lucent sau Ericsson care, implantate fiind în China, se tem de reacţii ale partenerilor chinezi. Trebuie să ne amintim că în urmă cu zece ani, echipamentele străine se implantau în China, crezând că vor putea să cucerească piaţa, respectiv să producă aici pentru celelalte pieţe mondiale. Însă MII, Ministerul Industriei şi al Informaţiilor, dejoacă această strategie, impunând depozitul codurilor- sursă. Acest lucru a implicat pentru străinătate două consecinţe dezastruoase: copierea secretelor lor industriale şi latitudinea serviciilor secrete chineze în privinţa implntării în fiecare aparat a unui sistem de ascultare şi de relee a datelor controlabile la distanţă. Aceasta a frânat dezvoltarea industriei străine în China şi a stat la baza saltului înainte al companiei Huawei ( fondată d către un fost ofiţer al APL)  şi a companiei ZTE cu tehnologie copiată.

La drept vorbind, raportul Congresului nu aduce dovada deturnării masive de date americane de către Huawei şi ZTE. Ceea ce nu- l împiedică să pună China la stâlpul infamiei drept „ prima sursă de spionaj economic împotriva SUA ” .

China se apără cum poate, acuzând SUA de proces incorect şi de încercarea de a- i bloca urcarea pe scara valorilor. Ceea ce fără îndoială nu este pe deplin fals, mai ales în perioadă electorală şi de criză mondială. Dar conform expertului Sun Lin, mijloacele sale de ripostă sunt limitate, întrucât nu poate renunţa la Occident pentru serverele de gamă înaltă pe care încă nu le produce şi nu poate să- şi permită să le blocheze la frontieră. În fond, problema echipamentelor de telecomunicaţii chineze este „ returul de elice” al anilor de însuşire masivă a tehnologiilor din vest şi ed cucerire a pieţelor. China a câştigat acest război, dar în prezent, are nevoie să ajungă la pace. Alte mari bătălii se profilează pe alte pieţe- TGV, nuclear, solar, eolian ... Acest litigiu readuce în discuţie problema de a acorda Chinei statutul de economie de piaţă şi pune problema unei cooperări chineze industriale, legală şi pe termen lung. Aşadar, aceea a unei schimbări de cultură industrială, în sens de co- participant şi de a deveni „ ctăţean al lumii” . China începe să plătească pentru decenii de ambiguitate. Să nu schimbi nimic comportă riscul unui preţ îngreunat, cu consecinţe incalculabile.ile. 

Veşti din China: Mo Yan- Premiu Nobel pentru Literatură

( traducere din presa francofonă de la Pekin)

Personalitate discretă, scriitorul Mo Yan aprecia în 2011 că „ în China nu există încă un autor de talie mondială ” . Acest lucru denotă o remarcabilă smerenie. De 30 de ani, acest fiu de ţărani săraci născut n 1955 la Gaomi (Shandong) , se face remarcat prin romane sclipitoare, precum „ Familia Sorg” , adus pe ecrane de către Zhang Yimou, cu actriţa Gong Li ( Ursul de Aur de la Berlin în 1988) .

Mo Yan se ocupă în scrieri de vremurile sale, sfâşierile Marelui Salt Înainte, Revoluţia Culturală. Este un fiu al regimului, scăpat de mizerie datorită APL în care s- a înrolat şi care îi permite să obţină un Masterat în literatură la Universitatea Normală ( Pedagogică) din Pekin.

Pe de altă parte, în străinătate China până în prezent nu a avut presa de partea sa în domeniul literar, fiindcă a reprimat adesea autorii îndrăzneţi, privându- i de posibilităţi de editare, viză de ieşire, respectiv chiar de libertate.

Ultimele două Nobel- uri acordate unor chinezi „ au avut parte de critica regimului: cel de literatură al lui Gao Xingjian în 2000, în exil în Franţa şi naturalizat francez, cel pentru pace, în 2010, al lui Liu Xiaobo, întemniţat pentru proiectul său „ Carta 2008” ” .

Şi iată că în acest 11 octombrie 2012, Academia din Stockholm a decernat premiul său pentru literatură lui Mo Yan, salutând „ realismul halucinant” ce asociază „ imaginaţie şi realitate, perspectivă istorică şi socială” . Oficialii regimului salută această distincţie, pe care o aşteptau de atâta timp şi care conferă în sfârşit un loc Chinei ( o ţară literară până în vârful unghiilor) în clubul naţiunilor literare.   

Care este secretul lui Mo Yan? Poate o furie convertită în răbdare, respectiv în umor, „ politeţea disperării” . Mo Yan, pseudonim literar, înseamnă „ a- ţi ţine gura” şi e asemenea unei priviri pişichere aruncată asupra propriei libertăţi creatoare, rizibil ţinută în frâu de autoritarismul regimului şi foamea din jur.

În romanul „ Ţara alcoolului” de pildă, îşi dezlănţuie verva satirică, visul irumpe în realitate. În alte scrieri, zugrăveşte cu un umor acid monstruozitatea naturală a cadrelor de partid, singurătatea fiinţei umane şi inventivitatea universală în situaţie de criză. Totdeauna, ajunge să combine critica acerbă, furia de a povesti şi inventarea unei lumi fantomatice care îi permite să evite cenzura- protejat de entuziasmul cititorilor.

Problemă, în 2012: afirmând că „ nu mai crede în comunism din 1989” ( sic) , în timpul unei comemorări a celei de- a 70- a aniversări a discursului de la Yanan ( 1942) , Mo Yan acceptă să caligarfieze fraza lui Mao care reduce orice artă la funcţia de instrument de propagandă a partidului. Prin aceasta, el se situează printre linguşitorii postumi ai Timonierului şi fidelii regimului, cea ce, astăzi, întunecă bucuria unora în China, faţă de onoarea făcută de juriul de la Stockholm. Ca pentru a- şi corecta imaginea, Mo Yan, a doua zi după primirea Nobel- ului, face ceea ce s- a ferit să facă până atunci: cere eliberarea lui Liu Xiaobo: colegul lui de acum înainte!

Vesti din China: Scriitorul chinez Mo Yan a obţinut premiul Nobel 2012

Scriitorul chinez Mo Yan a obţinut premiul Nobel 2012 pentru Literatură, a anunţat joi secretarul permanent al academiei din Stockholm din Suedia, Peter Englund.

Se decernează premiul Nobel pentru Literatură 2012 scriitorului chinez Mo Yan, „ care cu un realism halucinant împleteşte povestea populară, povestirea istorică şi contemporană” a declarat Dl. Englund în cadrul unei conferinţe de presă.

Autorul Guan Moye 管谟业/ Guǎn Móyè, cu pseudonimul Mo Yan莫言/ Mò Yán, s- a născut din părinţi ţărani în 1955 şi a crescut la Gaomi în provincia Şantung din estul Chinei. 

La vârsta de 12 ani, în timpul Revoluiei Culturale, a părăsit şcoala pentru a merge să muncească în sectorul agricol şi apoi într- o uzină. În 1976 s- a alăturat Armatei populare de eliberare şi în această perioadă a început să studieze literatura şi să scrie. A publicat prima sa nuvelă într- un ziar de literatură în 1981.

„ În scrierile sale, Mo Yan se inspiră din experienţele sale de tinereţe şi din cadrul provinciei natale. Acest lucru transpare foarte clar în romanul său 红高粱家族 Hóng gāoliang jiāzú (1987, în română: Sorgul roşu ) , arată academia în biografia domnului Mo.

Cartea această grupează cinci povestiri a căror acţiune se petrece şi se întretaie la Gaomi pe parcursul a câteva decenii agitate din sec XX, descriind banditismul, ocupaţia japoneză şi condiţiile grele ale ţăranilor săraci, conform acestei biografii. Sorgul roşu a constituit subiectul unei adaptări cinematografice reuşite aparţinând celebrului regizor chinez Zhang Yimou în 1987.

Împletind fantasticul şi realitatea, perspectivele sociale şi istorice, Mo Yan creează o lume a cărei complexitate aminteşte de cea din scrierile lui William Faulkner şi Gabriel Garcia Marquez, găsindu- şi totodată punctul de plecare în lunga tradiţie orală literară chineză, comentează academia în comentariul său biografic.

În afara romanelor sale, Mo Yan a publicat numeroase nuvele şi eseuri pe diverse subiecte. În ciuda criticii sociale pe care o face, el este considerat în patria sa drept unul dintre cei mai eminenţi autori, adaugă comentariul.

Zeci de opere ale sale au fost traduse în engleză, franceză şi în japoneză, printre alte limbi.

Anul trecut, premiul Nobel pentru literatură a fost decernat poetului suedez Tomas Transtromer.

Alfred Nobel, industriaşul suedez inventator al dinamitei, a fondat premiul Nobel prin testament în 1895. Primele premii au fost atribuite şase ani mai târziu.

Anul acesta ceremonia remiterii premiilor va avea loc în 10 decembrie.

Fiecare dintre premii cuprinde o medalie, o diplomă personală şi suma de 8 milioane de coroane suedeze, respectiv circa un milion de dolari.

Vesti din China: O noapte la Operă ( sau întoarcerea lui Jiang Zeming)

( traducere din presa francofona la Pekin)

În 29/09 la Pekin, reprezentaţia de la Opera Naţională mişuna de agenţi în civil: în loja prezidenţială, invizibil din sală, era în trecere un cuplu exclusiv, Jiang Zeming şi doamna. Pentru ex- liderul naţional, la 86 de ani, prezenţa sa acolo era mi puţin pentru a revedea acest complex cultural al cărui „ tată” este ( a pus să fie construit) cât pentru a- şi confirma influenţa ca politician decisiv.

În ajun, cu încălcarea constituţiei, Jiang a asistat la şedinţa Biroului Politic care l- a expulzat pe Bo Xilai din partid şi l- a deferit justiţiei. Cotitură istorică: după 10 luni de zile, Jiang a încetat să l protejeze pe Bo ( aşa cum o făcuse pe parcursul întregii cariere a acestuia, din datorie faţă de tatăl său) . Retragere misterioasă: Jiang are puteri clare asupra lui Hu Jintao, lipsindu- l în 2002 de majoritate în Comitetul Permanent şi blocând de atunci orice veleitate de reformă politică.

De ce acest reviriment? Dintre cele trei explicaţii care circulă, două par a fi slabe: una care evocă supărarea bătrânului maestru faţă de un protejat în curs de a compromite un scenariu de succesiune; cealaltă punând înainte grija „ responsabilă” de a restaura o imagine a regimului umbrită de afacere. Rămâne cea de- a 3- a grilă de lectură: un compromis în cursul tratativelor furioase între cele două blocuri aflate faţă- n faţă, Liga Tineretului ( Tuanpai) pentru Hu, „ Banda prinţişorilor” ( Taizibang) pentru Jiang. Rămâne de tranşat un număr de dosare, între cei doi bărbaţi care n- au văzut niciodată scăzând între ei rivalitatea:

-Ce număr de membri pentru Comitetul Permanent, 7 sau 9 ( hotărâre luată la Beidaihe în această vară, dar dezisă după aceea) ?

-Hu va păstra pentru doi ani postul său de Preşedinte al Comisiei Militare Centrale şi şef al Armatei Populare de Eliberare ( APL) ? Dar cu ce condiţie?

-Ce sancţiune să i se dea lui Bo Xilai, înţelegând că adevărata sa „ crimă” imputată, deşi gravă, rămâne în umbră ( de a fi intenţionat să preia puterea cu ajutorul poliţiei armate şi/ sau ex- regiunea militară a tatălui său, Yunnan) . Soarta lui Bo se va stabili într- un proces fără îndoială fulger, ca şi acelea ale lui Gu Kailai şi de Wang Lijun, înainte de Congresul care va începe pe 8 noiembrie 2012.      

-Şi ce „ trupe” pentru Hu, pentru Jiang, în sânul organelor de conducere?

Sunt deschise orice scenarii ne- am putea imagina: De pildă, cei doi ani de prelungire pe care- i revendică Hu în fruntea APL, ar putea fi mijlociţi printr- un vot în Comitetul Permanent.

Jiang ar fi asigurat prin Wang Qishan, Zhang Dejiang (vicepremieri) şi Yu Zhensheng, boss- ul Shanghai- ului. 

Hu îi plasează pe Li Keqiang ( viitor prim- ministru) , Li Yuanchao, şeful departamentului organizării şi Wang Yang ( cf pct. 3) . Astfel, într- un Comitet Permanent de 7, Xi Jinping, viitorul lider, care e mai degrabă de partea lui Jiang, nu va avea nicio persoană de partea lui, dar va avea „ prietenii” de ambele părţi. În acest climat de negocieri tensionate, se văd aparând nume şi CV- uri de cadre, mai ales din Tuanpai, în căutarea de a urca în Politbiuro:

- Wang Min, secretar al provinciei Liaoning, candidează trăgând sforile vechimii ( 62 de ani) şi ca urmare a multiplicării de patru ori în 10 ani a PIB- ului provinciei sale, la 2200 de miliarde de yuani.

- Liu Qibao, secretar în Sichuan visează aceeaşi poziţie în numele unui PIB local egal (2000 de miliarde de yuani) şi al gloriei de a fi fost consfinţit drept cel mai bun scriitor dintre secretarii de provincii. Seismul din 2008 a fost pentru el un „ dar al cerului” , ce i- a asigurat partea leului din cele 600 de miliarde $ ce au urmat în 2008. Dar în pur stil chinez, Liu, dacă trece în Politbiuro ( ca şef al propagandei) , va rămâne în umbră, sub protectorul său Liu Yunshan, deţinătorul titlului ( care va urca în Comitetul Permanent) .

-În sfârşit şi mai ales, Sun Zhengcai, veşnicul puternic al temei, îşi aşteaptă ceasul, la 52 de ani. Doctor în agronomie la 37 de ani, a fost ministru ( al Agriculturii) la 46 de ani şi secretar al provinciei Jilin la 49 de ani. I se spune „ domnul 14%” , după cifra cu care acrescut PIB- ul local anul trecut. Anglofon perfect ( un an în Anglia) , aparent supradotat în reglarea problemelor, ar fi la locul potrivit în a succeda ca prim- ministru lui Li Keqiang în 2022. Un om de marcat pe tăbliţe!