Veşti din China: Primăvara de la Pekin, care este bilanţul la 25 de ani după?

( din presa francofonă, ziarişti străini acreditaţi la Pekin. Un punct de vedere.)

În noaptea de 3 spre 4 iunie 1989, tancurile armatei chineze pătrundeau în Piaţa Tian'anmen punând capăt celor şase săptămâni ale " Primăverii de la Pekin" , a tinerilor chinezi, care au somat puterea şi zdruncinat regimul din temelii. Au urmat 25 de ani de administrare autoritară în care orice reflecţie asupra altor moduri de guvernare, orice experiment politic au fost date deoparte.

Astăzi, la această aniversare a dramei, este ora bilanţului. Este unul contrastant, cu succese de netăgăduit, dar şi preţuri plătite pentru absenţa dialogului.

La capitolul succeselor, China s- a modernizat, îmbogăţit. În 25 de ani, a ajuns nr 1 mondial în reţelele de TGV ( trenuri de mare viteză) , autostrăzi şi în ce priveşte numărul de internauţi …

A devenit uzina lumii în domeniul PC- urilor, automobilelor, dar şi a scannerelor şi imprimantelor 3D. S- au construit mii de spitale, pentru lărgirea ofertei sale în domeniul sănătăţii. Secretul acestui avânt a fost dereglementarea: autonomia acordată oraşelor, pieţei, întreprinderilor mici şi mijlocii. Iar aici trebuie admis că, conservatorii au aplicat programul economic al adversarilor învinşi, adică al reformiştilor.  

Susţinute de o manoperă la preţ scăzut, toate aceste eforturi au făcut din China o ţară puternică şi respectată. Strategii săi formaţi în stil american pregătesc viitorul: o forţă chineză pe piaţa mondială a echipamentelor cu emisii scăzute de carbon, un yuan convertibil şi pilon al schimburilor …

Această guvernare n- a putut însă evita şi nişte eşecuri. Stilul de a lăsa lucrurile să meargă de la sine, absenţa presei şi justiţiei libere au favorizat poluarea şi corupţia. Bazată pe o concurenţă nereglementată de lege, creşterea devine ne-sustenabilă. Investiţia publică în infrastructuri este din ce în ce mai redundantă. Ruinate de aceste şantiere prestigioase şi cu fonduri pierdute, provinciile trebuie să plătească în plus şi mai multe pensii, şcoli şi locuinţe sociale pentru muncitorii migranţi de la sat la oraş, investiţii pentru depoluare … În acelaşi timp în care statul se pregăteşte să le oblige să renunţe la cea dintâi resursă de venit, prin expropriere abuzivă. Fiscalitatea ar trebui deci reexaminată…
Ţăranii se îmbogăţesc cu siguranţă, dar prea încet, iar actualul drept asupra solului, în lipsa unei garanţii a proprietăţii inalienabile asupra peticelor lor de pământ, constituie un obstacol în constituirea fermelor de 5 ha, visul prim- ministrului, Li Keqiang.

Dinspre partea religiei, bisericile, private de libertatea de a-şi asigura ele- însele formarea precum şi controlul riturilor lor, în parte forţate să funcţioneze în umbră, n- au putut împiedica apariţia sectelor. Şi şi aici, ingerinţa statului în funcţionarea cultelor şi viaţa religioasă, constituie unul dintre ingredientele problemei în Tibet şi Xinjiang, ce necesită o revizuire urgentă din partea guvernării locale.

Tentată de crearea unilaterală a unui hinterland petrolier, China cunoaşte de 15 ani un naţionalism militant şi militar, având drept efect îndepărtarea încrederii vecinilor săi. În fine, abia recent au ieşit la iveală probleme sociale şi strategice, ce impun noi abordări. În ultimele 18 luni, Xi Jinping şi Li Keqiang au facut eforturi pentru a rectifica prin diverse campanii cursul acestor probleme- chiar acum este în desfăşurare o astfel de cursă contra- cronometru.