De- ale mele: Han Feizi

Mi- a apărut o carte:    

         Sunt șapte parabole, cele mai cunoscute, ale lui Han Feizi, traducere din limba chineză contemporană cu pinyin. Cartea are în prefață un studiu despre parabola în proză, iar pe ultima copertă o scurtă prezentare a lui Han Feizi. Sper eu să fie de folos în primul rând celor care studiază chineza.
        O puteți comanda la mine sau la librăria Șt. O. Iosif din Brașov, iar pe internet la Libris.
        Mulțumiri tuturor celor care au contribuit la apariția cărții și al căror nume apare ori nu în carte.
        Cartea aceasta are o istorie deja și nu mă refer la parabole ori la Han Feizi, ci strict la această carte al cărei text a fost tradus de mine acum vreo douăzeci de ani. Deja apropiații cunosc povestea, o voi spune, poate, la un moment dat și aici.

Veşti bune România- China: Lansare de carte la Gaudeamus, traducere Mugur Zlotea

Romanul lui Yu Hua: " În viaţă" , traducere: Mugur Zlotea. Lansarea a fost în 18 noiembrie 2016
Aveţi în clipul de mai jos un tablou al unuia dintre puţinele momente fericite posibile în viaţa unui traducător:
autorul cărţii s- a întâlnit cu traducătorul şi comunică în direct. Tablou complet, pentru că e şi editorul alături.

https://youtu.be/V0_WSgoKJgk?list=PLsCDT0F0m4rZ_bqYUtk5-HY9UKG93GrNR

Citiţi cartea, sigur merită, din câte se spune în scurtul interviu, dar şi pentru că e literatură chineză contemporană. Cred că nu vă întrebaţi la ce editură e: dacă e Denisa Comănescu, e clar că e Humanitas.

Joburi pentru traducatori

În sfârşit se caută masiv traducători!

http://www.money.ro/cele-mai-bune-joburi-pentru-vorbitorii-de-limbi-straine_920461.html

Târgurile de joburi din ultimele zile confirmă şi ele acest lucru.

Dacă nu eşti într- o asociaţie de profil e bine să intri. Găseşti mai uşor sprijin concret.

Veşti din China:Nankin- Yuanul la coş !

Preluare din presa franceză de la Pekin ( ziarişti francezi în China) .

Nankin- Yuanul la coş !

La Pekin în 30/03 preşedintele Nicolas Sarkozy a fost mustrat de omologul său Hu Jintao pentru faptul de a fi sugerat alcătuirea coaliţiei antiaeriene împotriva colonelului Kadhafi. Un astfel de afront faţă de un oaspete în trecere e rar în China. Cu atât mai mult cu cât Pekinul a lăsat deja Consiliul de securitate să voteze textul ce autorizează aceste atacuri.
Cu două ore mai devreme, la inaugurarea viitoarei ambasade a Franţei, toată în verdeaţă şi sticlă Alain Sarfati, care se va deschide în octombrie, Sarkozy a încercat să- şi îmbuneze gazdele, preaslăvindu- le „ drumul parcurs” şi „ excepţionalele reuşite” … Dar n- a mers. N. Sarkozy suportă aceste reproşuri, care în parte sunt sincere: Pekinul este sensibil la orice punere în discuţie a suveranităţii unui regim în numele dreptului popoarelor.
Dojana chinezească are însă o doză de şiretenie. Căci faţă de Franţa, Pekinul are o altă reţinere. Preşedinte, anul acesta, al „ G20” , Sarkozy încearcă o puternică reformă a sistemului monetar mondial. Dezamorsând gâlceava sino- americană sterilă ( acuzaţii că „ yuanul este manipulat şi la un curs prea mic pe de o parte” , iar de cealaltă parte „ un curs iresponsabil al bancnotelor verzi” ) , pretinde că întăreşte FMI- ul ( Fondul monetar Internaţional) în poziţia sa de arbitru precum şi unul dintre instrumentele sale ca „ monedă de rezervă” , făcând lumea să scape de fluctuaţiile incerte ale dolarului. Pentru a asocia China la acest proces, a invitat- o … la ea acasă, la Nankin ( 31/ 03) , la un seminar „ de reflecţie” : ofertă pe care Hu n- a putut să o refuze, dar care nu i- a plăcut şi a făcut tot ce a putut pentru a o minimaliza.
În acest context, pentru Partidul comunist chinez, afacerea libiană a fost un dar ceresc: obiectivul întâlnirii la nivel înalt a putut fi astfel uşor deturnat datorită diatribei împotriva coaliţiei anti- Kadhafi … A doua zi la Nankin, N. Sarkozy a adunat 20 de miniştri de finanţe, 20 de guvernatori de bănci centrale şi experţi precum R. Mundell, câştigător de Premiu Nobel pentru economie. A fost în aparenţă aşteptatul dialog al surzilor între SUA şi China. Wang Qishan, prim vice- preşedinte şi- a exprimat cuvântarea gândită pe 不 ( bu= nu) repetând la nesfârşit că „ orice reformă trebuie făcută treptat” şi că încă nu e momentul. Chiar dacă nu admite acest lucru, Pekinul vede în vechiul mecanism, care leagă yuanul şi dolarul, garanţia sa de supravieţuire pe termen lung şi a economiei sale orientate spre export.
T. Geithner, mare finanţist american a punctat „ în afara subiectului” ofertele lui N. Sarkozy: adevărata problemă este manipularea yuanului, joc în pierdere pentru întreaga lume, sursă de inflaţie la intern şi de protecţionism la extern.
Sarkozy a propus integrarea yuanului în „ drepturile speciale de tragere” ( DST) , coşul valutar având în prezent o valoare de 1,5855$, alimentat cu patru valute ($, €, yen japonez, £), care permite FMI să intervină pe piaţa schimburilor monetare. Din 1990 încoace fluxurile monetare au fost întrerupte de 42 de ori, prin tezaurizare de credite ale băncilor centrale în scopul protejării pieţelor lor monetare.
Cea mai mare speranţă întru îmblânzirea acestei no-man’s land a finanţelor şi schimburilor valutare ar fi FMI- ul cu al său DST, doar dacă yuanul s- ar alătura acestuia din urmă pentru a- l întări. Sigur că nu pe degeaba: acesta ar trebui, în schimb, să treacă la convertibilitate liberă.
Surpriză: lăsând de- o parte unele poziţii de dezacord, cele 20 de ţări au convenit „ în linii mari” să integreze yuanul în coşul valutar al Drepturilor speciale de tragere/ DST, sub rezerva convertibilităţii totale şi a liberei circulaţii. Zhou Xiaochuan, guvernatorul băncii centrale admite eventualitatea acestei integrări. Li Daokui, consilier, a mers până la a estima că fără yuan, DST ar fi „ ridicol” de nereprezentativ, explicitând astfel o veche prăpastie între politicienii şi finanţiştii chinezi, DAR şi o discretă, dar ardentă recunoaştere a rolului mondial al yuanului.
Masa e întinsă: China realizează că poate lăsa deoparte întunecata ei suveranitate monetară pentru un sistem mondial care va înscăuna ca rege yuanul său. Dar când se va întâmpla în fapt acest lucru?
Nu a fost stabilit vreun calendar şi e greu de crezut că se va face un acord în acest sens la G20 de la Cannes din toamnă. Ce este însă sigur este că bobul însămânţat la Nankin va încolţi. Poate că nu la timp pentru a- l scoate din impas pe Sarkozy la realegerea lui din 2012. Dar nu aceasta era miza, preşedintele francez când s- a lansat în acest pariu era foarte conştient de acest lucru şi gata să- şi asume riscurile!

Veşti din China: Sâcâiala libiană

Preluare din presa franceză de la Pekin ( ziarişti francezi în China) . Trebuie să fac menţiunea că postez aceste articole/ traduceri nu neapărat pentru că aş fi de acord cu conţinutul lor, ci în primul rând pentru că oferă un unghi de vedere inedit.

Sâcâiala libiană

Dosarul libian impune Chinei o bătaie de cap şi o paralizie foarte vizibilă. Votul său la Rezoluţia 1970 a Consiliului de Securitate, abţinerea sa la votarea Rezoluţiei 1973, au fost acte curajoase care au făcut- o să- l părăsească pe Colonelul Moummar Kadhafi, protejatul său de ieri.

Dar vânătorii occidentali odată decolaţi, ea revine asupra hotărârii, în consens cu ţările BRIC ( Brazilia, Rusia, India, China) , acuzând coaliţia că îşi depăşeşte mandatul- făcându- se a crede că în acesta nu se vorbea decât de „ zonă de excluziune aeriană” .

O problemă a străzii reflectă confuzia liderilor: „ Ce a apucat- o pe Franţa? ” . Problemă falsă- ONU şi nu Parisul autorizează loviturile aeriene. Însă pentru Pekin, acest război ar fi fost mult mai uşor de condamnat dacă instigatorul ar fi fost Washington- ul. Pekinul este luat prin surprindere, căci n- a prevăzut iritarea maximă a capitalelor europene după masacrul dizidenţilor lui Kadhafi şi nici dorinţa acestora de ispăşire a păcatelor după decenii de complicitate pasivă la violenţa surdă a dictaturilor arabe asupra societăţilor lor.

Privită din unghi diplomatic, această criză indică două contradicţii în raporturile dintre China şi lume, una teoretică şi alta financiară.
Moştenire a trecutului, neingerinţa sa îi serveşte la a justifica preferinţa sa pentru „ dreptul la a- ţi alege regimul” faţă de cel al „ popoarelor” şi la a- şi comercializa protecţia dictaturilor corupte contra sancţiunilor internaţionale, în schimbul unui acces „ special” la petrolul lor: „ a friend in need, is a friend with oil” ne spune de altfel o butadă.

Această concepţie este apărată prin necesitatea geostrategică: istoric vorbind, ţările bogate au acaparat resursele imediate de petrol. Pentru a- şi potoli setea de nestins pentru acest produs, China trebuie să meargă să ia ceea ce a mai rămas, de acolo de unde mai este.

Un alt argument al Pekinului este sensibilitatea sa de ţară ex- colonizată: se zbârleşte la orice acţiune militară în afara frontierei, mai ales din partea jandarmului american al lumii, care a purtat 5 războaie în forţă în 25 de ani, 2 în Irak, 1 în Afganistan, 2 în Libia ( punându- l la socoteală şi pe cel de acum) , având ca pretext democraţia, dar lipsite de rezultate în ce priveşte pacea în regiune. Pentru a regla conflicte vechi şi complexe, Pekinul se simte mai la largul său într- o strategie de persuasiune pe termen lung.

În secolul XXI însă, rigidităţile ideologice slăbesc, iar China evoluează. Întrepătrunderea şi implicarea ei în economia mondială, conştientizarea responsabilităţilor ei de putere şi a unei imagini proaste, datorate susţinerii de către ea a unor regimuri dubioase- iată tot atâtea argumente care o incită să coopereze mai mult cu Vestul.

Privit din unghi financiar, războiul libian a dus cursul petrolului la 115$/baril, iar din acesta China trebuie să importe 50% din necesar. Pe de altă parte, corporaţiile sale sunt angajate în şantiere de 20MM$, în prezent abandonate. Ca să- şi salveze ce a rămas din ele, precum şi părţile ei din piaţa viitoarei reconstrucţii, China nu- şi poate permite să „ mizeze pe calul slab” – ea este condamnată la neutralitate.

Dar uite că, abia purtate primele atacuri, o parte a populaţiei de la Tripoli manifestă o susţinere înflăcărată faţă de dictator, contrar a ceea ce se întâmplă la Benghazi, unde aliaţii sunt aplaudaţi. Pekinul vede prea bine că în acest război civil, a alege este la fel de periculos ca a te abţine- de unde şi tergiversarea sa.

În sfârşit, în 23/03, la reuniunea la cel mai înalt nivel a aparatului de stat, pendula porneşte în celălalt sens. „ Pentru Vest, a- şi păstra dominaţia ( …) rămâne strategia majoră … Aceste puteri ale Vestului continuă să fie judecătorul şi jandarmul lumii … ” etc. se pronunţă răspicat şi accentuat presa chineză.
„ La urma urmelor” comentează Li Datong, redactor disponibilizat anul trecut pentru modul deschis de a vorbi, „ Partidul comunist chinez este bulversat de ameninţarea unei idei care se răspândeştecu mare repeziciune şi conform căreia presiunea democratică poate avea câştig de cauză asupra suveranităţii statelor. ”
Pentru Pekin ultima dintre priorităţi pare a fi contrazicerea acestei idei iconoclaste. Chiar dacă această recădere ideologică pare că va trebui să aducă după sine dispariţia oricărui consens la ONU în acest dosar în lunile care urmează. Dar să fie bine înţeles: nu salvarea lui Kadhafi este vizată de Pekin, ci suveranitatea absolută a statelor!

Veşti din China: Plenul ANP, studiu de atmosferă

( preluare din presa de limbă franceză - jurnalişti francezi- de la Pekin)


În atmosfera instabilă şi capricioasă a acestei primăveri 2011, plenul ANP ( 5/03) se anunţă pasionant, bogat în evenimente neprevăzute suscitate de maturizarea intelectuală şi morală a societăţii, de progresele sale în lume, de schimbarea echipei aflate la putere şi, desigur, filigranul arab „ primăvara iasomiei” .
În ajunul plenului, se vede mai întâi un vals al conducătorilor principalelor organe de supraveghere. Vice- guvernatorul provinciei Anhui, Sun Zhigang ( 57 de ani) devine nr 2 al NDRC ( Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi Reformă) şi şeful Biroului pentru reforma în sănătate. La 54 de ani, fostul vice- primar al oraşului Chongqing, Zhou Mubin este făcut Vice Preşedinte al CBRC, organismul de supraveghere a băncilor, la şefia căruia va putea candida odată cu pensionarea actualului şef Liu Mingkang. Nr 2 al NDRC, inginerul economist Liu Tienan ( 56 de ani) va conduce biroul naţional pentru energie. Miao Wei ( 56 de ani) , fostul şef al automobilelor Dongfeng este numit ministru al MIIT ( Ministerul Industriilor şi Tehnologiilor Informaţiei) . Iar la 56 de ani Li Cigui, vice- primarul oraşului Xiamen, devine directorul Biroului naţional pentru oceane.
Aceste promovări de tehnocraţi tineri trebuie să permită relansarea reformelor, în prezent letargice. Astfel, în domeniul energiei, tarifarea şi taxarea trebuie revăzute în întregime, pentru a impune economiile şi alegerile filierelor, fără însă a arunca în stradă beneficiarii. În ce priveşte oceanele, desfăşurarea ( militară, tehnologică) aflată în curs, trebuie însoţită de comunicarea cu ţările riverane, o împărtăşire a alianţelor: o întreagă paletă de acţiuni diplomatice care încă lipsesc, pentru a limita riscurile auto- izolării.
Aceste promovări pot fi puse pe seama Preşedintelui Hu Jintao, care impune succesorului său, Xi Jinping, o administraţie viitoare având ca nucleu oamenii lui, aşa cum a făcut acum 10 ani şi Jiang Zemin.
Se observă chiar o serie de numiri „ tinere” în sfera kaki. Zhang Jianping ( 54 de ani) devine comandor al regiunii militare aeriene ( RMA) din Jinan, Yi Xiaoguang ( 52) al celei din Nankin, Jiang Jianzeng al celei din Pekin … Ori, cel puţin Zhang şi Yi nu sunt de origine aristocratică roşie, ci de rang social înalt, cooptaţi în sfera politică drept recunoaştere a calităţilor lor de piloţi.

Acestea traduc voinţa de a se urmări modernizarea APL, armata chineză. Sursa acestor promovări încă nu este clară – „ gang- ul prinţişorilor” lui Xi ori „ Liga tineretului” lui Hu, cele două curente de mişcare ce îşi împart puterea. Ele pun în lumină în orice caz rolul armatei, ca arbitru curtat în actualul război secret de succesiune.

Fapt foarte notabil, această armată chineză, este în mod spontan mai aproape de Xi decât de Hu, de liderul de mâine decât de cel de azi. În sânul său, fiii cadrelor istorice precum Xi sunt o mulţime. Iar Xi şi- a trăit majoritatea carierei pe orbita APL, în regiuni de coastă în anii ’ 70, alături de mici ofiţeri precum Guo Boxiong, Ma Xiaotian sau Xu Qiliang. Au trecut împreună peste vremuri grele, au urcat împreună eşaloanele, creând legături de neclintit. Implicaţiile unor astfel de legături sunt puternice: după 2012, importanţa, respectiv puterea armatei va creşte şi mai mult odată cu primul său port- avion şi un parc de submarine mărit de la 15 la 77.
Totodată, politica viitoare va fi un compromis între cele două curente de mişcare: orice viraj brusc va fi exclus.

În acest Plen, datorită nervozităţii crescânde cauzate de inflaţie, sensibilitatea populistă a ANP va fi exacerbată. La nivelul cel mai înalt în sfera socială apar cu bruscheţe apeluri la mai multă transparenţă şi responsabilitate, în mod special faţă de problemele de securitate alimentară, precum aceea a orezului, din care 10% ar fi contaminat cu cadmiu. Corupţia e şi ea pe eşichier, ca şi explozia bugetului Jocurilor Asiatice 2010 de la Canton, de la 2 MM la 120 MM¥, în legătură cu care Parlamentul local solicită justificări.
În fine, se va vedea o progresie a fibrei rurale: de pildă, promisiunea de suplimentare a creditului acordat ţăranilor, care începând cu 2010 primeau 405MM$ de noi credite, respectiv 33% din total- faţă de un procent de 52% din populaţie.

Veşti din China

Ştire de pe CNTV
Ieri, 12.02.2011, la 15.30 s- a semnalat în zona turnurilor gemene din Shanghai ( staţia Lujiakou, districtul Pudong) un fum gros, în legătură cu care primăria districtului Pudong a comunicat că nu era fum, ci abur provenind de la instalaţia de aer condiţionat a unuia dintre turnuri.
Ştirea mai precizează că în 09.11.2010 s- a semnalat de asemenea că ar fi fost fum în zona celor două turnuri, însă nici atunci nu a fost fum ci abur provenind de la o supapă de răcire de pe acoperişul clădirii.

Veşti din China: vizită la nivel înalt

Îmi propusesem să scriu despre fiecare dintre zilele de vizită, dar n- a fost să fie ... Timpul nu mi- a permis.

Azi am avut ceva mai mult timp să văd o parte din presa internaţională pe această temă. Voi începe cu presa franceză de la Pekin.

Înainte de vizită:


Hu Jintao acasă la Obama- pacea vitejilor?

Hu Jintao va fi în 19.01 în SUA acasă la Barack Obama: cea din urmă tentativă dintr- un lung şir pentru găsirea destinderii între aceste ţări- continent interdependente, dar pe care atâtea lucruri le situează pe poziţii opuse.

D. Lampton, profesor de studii chineze la Washington crede că tensiunea provine din „ aşteptări reciproce nerealiste” . Ca şi cum, fascinaţi de perspectivele unui viitor comun ( de stăpânire a lumii) , aceste imperii ar subestima concesiile pe care le au de făcut pentru a- şi atinge scopurile propuse.

Vizita ( 8- 12.01) lui R. Gates, secretar la apărare, rezumă aceste tensiuni latente. Se presupunea că împreună cu H. Clinton, secretar pentru afaceri externe, ( la Pekin în 06/ 01) , Gates va îndepărta problemele litigioase înaintea plecării lui Hu. Ceea ce el nu a reuşit decât în parte.
Mocnind în propria- i cenuşă, tensiunea a reizbucnit în primăvara lui 2010, odată cu desfăşurarea unei armade chineze în Marea Chinei odată cu declararea de către aceasta a noului său „ interes strategic” şi inspectarea a zeci de şalupe străine. Rezultatul: încă din vară, ţările ASEAN ( Asociaţia Naţiunilor din Asia de sud- est) aduse de Vietnam, se adunau în jurul SUA.
Totodată, incapacitatea Pekinului de a renunţa la Pyongyang/ Phenian după asalturile capricioase ale acestuia asupra Coreei de Sud, consolida alianţa între Washington, Tokyo şi Seul. Pe aceste două linii convergente şi pe recentele vânzări de arme Taiwanului, R. Gates apărea ca un cui de piridoc pentru a stopa China. A provocat o aşa mare furie statului major chinez încât i s- a anulat pur şi simplu invitaţia din iunie 2010…

Pornind de la un asemenea nivel scăzut, vizita lui Gates apare ca un semi- succes. Emisarul lui Obama se poate lăuda că a fost primit la Qinghe, postul de comandă al Bombei nucleare chineze şi de a i se fi acceptat invitaţia în SUA în cursul anului 2011 de către Chen Bingde şi Qing Ziyuan, cei mai înalţi gradaţi ai armatei chineze, APE ( Armata Populară de Eliberare) . Ei au validat de asemenea o reluare a dialogului între forţele armate, fără a fixa o dată şi fără prea mare convingere, reiterând cerinţele lor de respectare a „ intereselor vitale” ale Chinei ( asupra vânzărilor de arme către Taiwan, asupra suveranităţii lor maritime etc. ) . Ca o explozie subterană vizibilă, testul de zbor a bombardierului invizibil J20 a avut loc în timpul vizitei lui Gates, anunţând iminenta vulnerabilitate a port- avioanelor americane în zonă.
Hu Jintao a susţinut faţă de oaspetele său că nu trebuie văzut un anume mesaj în acest lucru şi că e vorba doar de o simplă lipsă de coordonare, el însuşi nefiind la curent cu acest lucru mai înainte: orice interpretare ar fi făcut la acestea Gates, faptul în mod incontestabil ar fi creat dezordine!

Printre celelalte interese în litigiu de reglementat figurează eternul subiect al cursului de schimb al yuanului chinezesc, pe care SUA îl acuză ca sub- evaluat cu 20- 40%. Nici aici lucrurile nu sunt clare. Banca centrală promite pentru viitor „ mai multă flexibilitate” . În şase luni, yuanul a crescut cu 3,4%, respectiv, incluzând şi inflaţia, cu 10%, conform Tim Geithner, screctar la finanţe. În decembrie, excedentul comercial s- a micşorat aproape la jumătate, de la 23 la 13 MM $, iar pronosticurile sunt în continuare de scădere pentru 2011, datorită închiderii a mii de uzine poluante şi/ sau non- viabile. Am putea spune că lui B. Obama îi va fi foarte greu să obţină de la Hu Jintao o promisiune de reevaluare… Rămâne în plus şi dezacordul în privinţa Coreei de Nord, fiindcă Pekinul încearcă să obţină o redeschidere a „ Negocierilor în şase” „ uitând” recentele agresiuni ale Nordului contra Sudului şi fără niciun efort de a fi de partea Nordului. Conflict comercial de asemenea, faţă de protecţionismul chinez în privinţa energiilor regenerabile ( cf. p.2) . Washington- ul a depus o plângere la OMC, Organizaţia Mondială a Comerţului. Hu Jintao va încerca aici să deturneze tirul propunând o alianţă industrială …
În bagaje, Hu are la sfârşit şi cadouri. Cel mai notabil va fi o etapă la Chicago, fieful lui Obama, respectiv vizita unei uzine chineze de echipamente solare sau eoliene. Ca pentru a sugera că în SUA sunt create locuri de muncă de către China, şi pentru a da un suflu unei metropole lovite de criză, salutând tranziţia sa rapidă spre o redusă concetraţie de carbon. Fără a da impresia că se atinge acest subiect, totul ar viza şi susţinerea realegerii preşedintelui Obama anul viitor- şi a- şi face, în sfârşit, din el un aliat!

Eminescu în franceză şi chineză

traduction : D. I. SUCHIANU

Fleur bleue

" Te voilà encore tout flamme,
Haut perché dans ton ciel gris !
Pour un peu, et tu m'oublies,
Source douce de mon âme !
Des ruisseaux dans le soleil
Et toute la plaine assyre
En ta tête en vain se mirent;
Imaginaires merveilles !

Le bonheur est là, plus près...
Au sommet des pyramides
Vainement, o, mon candide
Nien Aimé, le chercherais..."

Ainsi jadis parlait-elle,
La si douce, si petite;
Mots charmants qui ressuscitent
Notre histoire bleue et belle.

"Viens mon bien-aimé, là-bas,
Là où cette immense roche
Au-dessus du gouffre accroche,
Prête à choir, et ne choit pas.

Près ce frais sous-bois tout deux
Resterons assis sur des
Vertes feuilles de mûrier
Sous la claire voûte bleue.

Tu m'expliqueras des mythes,
Contes bleues et aventures !
Moi, tout près dans la verdure,
Compterai la marguerite.

Le soleil, docteur ès feux,
Saura m'embraser tout comme
Il a su rougir les pommes
Et dorer mes longs cheveux.

Avec eux je boucherai
Ta bouche pour la punir
De trop bien savoir venir
sur la mienne se poser.

Un baiser si tu prendras
Lorsque passe entre les branches
Un filet de lune blanche
Qui nous voit ? Et qui saura ?

Nous aurons de longs baisers,
Aussi longs que notre route
De feuillage arqué en voûte,
Aussi doux que fleurs cachées.

Arrivés au seuil des portes
Nous nous dirons dans le noir
Les exquis secrets du soir;
Quand au monde, bah ! qu'importe."

Puis elle s'enfuit muette,
Me laissant seul dans la brume,
Seul, debout contre la lune,
Avec ma fleur bleue en miettes.

Tu partis, douce merveille !
Et partirent nos amours !
Fleur bleue, ma fleur d'amour,
Tout s'éteint sous le soleil...


湖/ Lacul
( traducere autor necunoscut)
在林间蔚蓝的湖面上
漂浮着朵朵黄色的睡莲；
湖水泛起阵阵白色的细浪，
把一叶扁舟轻轻摇晃。
我沿着湖边徘徊，
仿佛在倾听，仿佛在期待。
她从芦苇丛中升起，
温柔地倒在我的怀里；
让我们纵身跳进小舟，
在湖水的激荡声中，
让我放开手中的舵，
丢下那划船的浆。
在柔和的月光下，
让我们心灵沉醉，随波飘荡，
任轻风在芦苇中沙沙作响，
任潺潺的湖水碧波荡漾！
但是她没有来临......我独自
在这满是睡莲的
蔚蓝色湖旁，
白白地悲叹、忧伤。

Chineza în România

Chineza se studiază în România de la mijlocul secolului trecut. Ca şi în alte multe domenii, românii au fost printre primii din Europa care au introdus ca obiect de studiu această limbă la universitate. Iniţial, şi pentru o lungă perioadă, s- a predat la Universitatea din Bucureşti. Nevoia de specialişti cunoscători de chineză a României a fost acoperită o bună perioadă de cei cinci absolvenţi pe care secţia de chineză îi dădea la iveală la fiecare doi ani. Chineza a fost apoi introdusă în anii '80 şi la un liceu din capitală. După 1989 şi mai ales după ce au apărut în România institutele Confucius numărul celor care studiază chineza a crescut simţitor, ca de altfel şi cererea de cunoscători de chineză.

În Braşov au existat cunoscători de limbă chineză încă de la primele serii de absolvenţi ai facultăţii din Bucureşti. Au lucrat ca traducători în industrie şi comerţ exterior, dar şi la secţia de chineză din Bucureşti ca profesori. În perioada 1996- 2000 limba chineză s- a predat la Universitatea Transilvania în regim de curs opţional.

Interesul pentru China şi limba chineză este clar în creştere în România, ca în toată lumea de altfel. 

Românii se pregătesc pentru „lumea nouă”: învaţă chineza

Autor:  Oana Crăciun,  Vlad Odobescu

De la începutul lunii martie, zece cursanţi români studiază limba cu cei mai mulţi vorbitori din lume, într-un laborator modern, donat de statul chinez.

Pe tablă sunt desenate trei linii orizontale, de lungimi diferite, o linie verticală care le taie la mijloc şi o linie oblică, uşor curbată, care pleacă din stânga. Le-a trasat o mână sigură, subţiindu-le către capete. Un bărbat echipat într-o uniformă militară, perfectă, arată acum spre semn şi scoate un sunet scurt.

Zece „elevi” repetă stângaci, prea apăsat, apoi tot mai curat, şi sunetul începe să plutească. Semnul şi sunetul înseamnă în chineză „vehicul”, orice fel de vehicul. 

Ca să începi să înţelegi chineza, trebuie să vezi cum s-au transformat semnele primitive în ideograme stilizate, să înţelegi că limba înseamnă bucăţi de viaţă, redate cu linii mai mult sau mai puţin ascuţite.

De la începutul lui februarie, într-o sală a Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, zece români se ocupă cu dezlegarea enigmelor limbii chineze, semn cu semn. Îi ajută un profesor trimis special de Armata chineză. E primul laborator militar deschis în urma unei cooperări dintre Republica Populară Chineză şi un stat membru al Uniunii Europene.

„Au învăţat 50 de caractere în două săptămâni. E uimitor!” 

„Mai întâi ne ocupăm de fonetică, de pronunţia corectă a caracterelor”, explică maiorul-profesor chinez Chen Chao, care a ajuns în România la sfârşitul lunii februarie. Se declară uimit de talentul şi de hărnicia celor cu care lucrează. „Au învăţat deja 50 de caractere în două săptămâni. E uimitor”, spune Chen Chao.

Va fi aici până aproape de sfârşitul anului, are timp pentru a le explica înţelesul ascuns al altor succesiuni de linii. Cele nouă luni nu sunt însă de ajuns pentru a spune că ştii cu adevărat chineza.

„Ca să fim sinceri, un asemenea interval nu poate fi de ajuns. Dar încercăm să facem în aşa fel încât un an să fie de ajuns. După această perioadă vor şti un număr de caractere chinezeşti, suficiente pentru a se descurca în viaţa de zi cu zi”, explică profesorul. Poate spune, cel puţin, că le deschide pofta românilor pentru o limbă şi o cultură din celălalt capăt al lumii.

Cu toată depărtarea, relaţiile dintre România şi China au fost mai întotdeauna bune. Apogeul a fost atins, bineînţeles, în perioada comunistă şi nu s-au răcit foarte mult după aceea. Colaborarea militară, cel puţin, a mers brici. Iar asta explică pasul făcut recent.

„România este prima ţară europeană în care deschidem un astfel de laborator militar. Avem centre de învăţare a limbii chineze în sudul şi în centrul Asiei. În rest trimitem doar instructori. N-avem un laborator”, explică Chen Chao.

Maiorul Laurenţiu Truia, de la Statul Major al Forţelor Aeriene, a primit într-o zi un e-mail pe reţeaua de calculatoare a unităţii. A zis „de ce nu?” şi s-a înscris.

„Cred că, în viitor, China va deveni o mare putere a lumii şi mă interesează să cunosc cât mai multe despre această ţară”, explică Truia. El, unul, vrea să ajungă la un nivel conversaţional, nu mai mult. Până atunci, se luptă să asocieze caractere şi cuvinte. E o limbă care se bazează foarte mult pe memorie. Cel mai greu e că n-ai de ce să te agăţi, n-ai niciun fel de reper. El insistă: învaţă, citeşte, lucrează şi acasă. 

CIFRE

Sunt 80 de cunoscători doar în Capitală 

• În România există aproximativ 450 de persoane care studiază limba chineză. Numai în Bucureşti sunt 80 de studenţi cu cunoştinţe avansate de limba chineză, precizează reprezentanţii ambasadei acestei ţări la Bucureşti.
• În afară de noul laborator, mai funcţionează câteva centre pentru învăţarea limbii chineze: Departamentul de Limbă Chineză din cadrul Universităţii Bucureşti, cel de la „Spiru Haret”, de la Institutul Confucius din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, şi cele de la Universitatea „Babeş- Bolyai” din Cluj-Napoca şi la Iaşi. 

DONAŢIE DE 200.000 DE EURO 

Cursuri gratuite doar pentru primii zece  

Oana Crăciun 
Născut dintr-o donaţie de aproape 200.000 de euro din partea Republicii Populare Chineze, laboratorul de limbă chineză de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” (UNAP) găzduieşte, timp de nouă luni, primii 10 cursanţi, toţi bugetari. Asta, în baza unui parteneriat încheiat în 1999.

• Participanţii provin din Ministerul Apărării (MAP), de la Interne, Externe, dar şi din Serviciul Român de Informaţii, potrivit Ministerului Apărării. 
• Cursurile sunt gratuite, cel puţin pentru primii 10 cursanţi, din programul-pilot, şi se vor încheia oficial pe 26 noiembrie. Programul este unul intensiv, de şase ore pe zi, cu teme pentru acasă, ceea ce înseamnă că participanţii sunt scutiţi de la serviciu.
• Pe viitor, cursurile ar putea fi deschise publicului, dar contra cost.

„Cursul e gratuit pentru cei din sistemul de apărare. E cursul-pilot. După încheierea sa, se va face o evaluare în funcţie de performanţă. Ulterior, cursul va continua cu mai mulţi cursanţi, fie că - pe baza acordurilor României cu alte state membre - putem aduce cursanţi străini aici. Dar ideea de a fi cu taxă este ceva pe termen lung”, explică locţiitorul comandantului UNAP, generalul de flotilă aeriană Florian Răpan.

Cât despre utilitatea acestui curs, Răpan spune că, „pentru aplicaţiile comune militare, e bine să se vorbească limba celuilalt” şi, în plus, o parte dintre cursanţi „ar vrea să meargă în China, să înţeleagă cultura acestui popor”.