Veşti din China: SUA/ China către o locomotivă bicefală?

Preluare din presa franceză ( jurnalişti francezi) de la Pekin.

SUA/ China către o locomotivă bicefală?

La Washington ( 9- 10/5) , China şi SUA şi- au ţinut Dialogul lor anual de cooperare strategică. Aşa au putut Wang Qishan ( ţar economic, stea în ascensiune a regimului) , T. Geithner, H. Clinton şi vicepreşedintele J. Biden să evoce după aceea cu toţii un succes, fără a fi renunţat însă la vreo exigenţă din trecut şi fără să facă vreo concesie dură, în afara uneia de cosmetizare. Prin ce minune?

Ceea ce s- a schimbat este tonul discuţiei. Voinţa reciprocă de înfrumuseţare a permis să se treacă uşor peste subiectele supărătoare, drepturile omului, deficitul comercial al SUA, excedentul chinez ( 11,4MM$,+ 30% export în aprilie) şi creşterea yuanului, în legătură cu care Wang a pretins menţinerea „ apărării intereselor naţionale” - deşi yuanul a urcat cu 10,6% într- un an, din care 7,2% în martie: alegere deliberată şi nu hazard! Toate acestea au permis semnarea cadrului relaţiilor viitoare ( macro- economie, finanţe, comerţ, diplomaţie) şi reluarea dialogului militar, îngheţat începând din 2010. Au fost schimbate promisiuni:

- Partea chineză: de a întări lupta împotriva piratajului intelectual; încetarea blamării străinilor din pieţele publice, contra cesionării tehnologiei acestora; şi permisiunea de vânzare pentru anumite produse financiare ( asigurări auto, fonduri mutuale) .
- Partea SUA: se va avea în vedere o mai mare flexibilizare a regulilor de vânzare în China a produselor americane de înaltă tehnologie ... Şi una şi cealaltă dintre părţi au promis de asemenea să îşi explice subvenţiile la export, respectiv de a stabili reguli în această privinţă. Se face în acest fel o apropiere de controlul fluxurilor financiare şi prevenirea crash- urilor, pe care G20 încearcă să le reglementeze sub preşedinţia lui Nicolas Sarkozy ...
La Washington cinismul lipsit de iluzii a fost de rigoare – analistul D. Scissors, pariind că China îşi va renega promisiunile. Iar Cui Tiankai, vice ministrul afacerilor străine a replicat printr- un proverb sibilin din ţara sa: „ orice lucru spiritual poate sfârşi prin a se materializa” .. .
Între două ţări care de mult timp se uită urât una la alta, acest atipic zefir campestru s- ar putea explica prin prisma agendelor lor politice: două guverne aflate la final de mandat, care încheie reciproc o pace a vitejilor. Pekinul l- ar susţine pe Obama în realegerea sa din 2012- în schimbul unui stau quo pe piaţa SUA, de care nu se poate lipsi. Pintr- un sprijin în virajul său spre un model economic durabil care rămâne a fi inventat. Fără răgaz, Obama trebuie să se pregătească pentru cooperarea cu Xi Jinping chiar din octombrie 2012. Privind din acest unghi, China şi SUA ar părea că tocmai îmbrăţişează din nou vechiul vis al unei „ locomotive mondiale” în doi.
Acestea fiind zise, ce putem conchide privitor la aceste acorduri? A priori, nu se vede nimic semnificativ, nimic ce ar permite SUA să renunţe la tiparniţa de bani sau să adopte un plan prezentabil de reducere a emisiilor de carbon; ori Chinei să- şi reevalueze yuanul sub- evaluat ce îi permite să evite încasarea părţii ei de lovituri din infrastructurile industriale mondiale excedentare.
Şi Europa? Prezidat de Dai Bingguo, consilier de stat, C. Ashton, Înalt reprezentant al Uniunii Europene şi de guvernul ungar, dialogul său strategic cu China s- a desfăşurat la Budapesta ( 12- 15/5) , în timp ce Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului european, vizita la Chengdu proiecte „ verzi” şi sociale co- finanţate de Uniunea Europeană. Pekinul a profitat de ocazie pentru a- şi reitera aşteptarea sa de a vedea sfârşitul embargoului asupra vânzării de arme şi acordarea statutului de „ economie de piaţă” .
Deşi prim partener al Chinei, înaintea SUA ( schimburi de 387MM€ în 2010 faţă de 318) , UE îşi păstrează o influenţă minusculă asupra acestei ţări faţă de Statele Unite, respectiv anumite state membre, rivale între ele dar şi cu Bruxelles- ul.
Să cităm în încheiere remarca unui observator: viitorul înseamnă mediul înconjurător, care generează locuri de muncă, cercetare şi oferă singurul răspuns sfidării climatice. Dar acesta nu poate fi făcut decât de Uniunea Europeană, prin naţiuni. Dacă vom putea conveni un nou cadru politic şi fiscal, unificat, pe baza unei politici industriale verzi, copiii noştri vor avea un viitor. Doar cu acest preţ. ”