Veşti din China: Diplomaţie într- o cursă pe nerăsuflate

Material preluat din presa de limbă franceză ( jurnalişti francezi aflaţi la Pekin) din China.

Diplomaţie- într- o cursă pe nerăsuflate

E de mirare, dacă stai să te gândeşti : de o prudenţă proverbială faţă de orice risc în domeniul politic, Pekinul îşi exprimă hiperactivitatea într- un singur punct, diplomaţia. În 25 de zile ( 27/04- 22/05) , liderii săi au mers încolo şi- ncoace în nu mai puţin de 21 de ţări de pe toate continentele cu excepţia Oceaniei ...

De ce acest dinamism, limitat la masa de joc de care vorbeam? După cât se pare, motivul ţine de profiturile uriaşe pe care ţara le obţine din aceste vizite, faţă de nişte riscuri practic limitate:
1. contractele cu zeci de grupuri de stat totdeauna prezente în aceste misiuni ( China finanţează, alţii prădează pieţele) .
2. influenţa asupra acestor ţări umite de această mană salvatoare şi
3. condiţiile în care China îşi rezervă partea leului din aceste contracte şi pe care ea le leagă de răscumpărarea unei părţi din datoria acestor ţări: pentru Lisabona sau Atena, de pildă, datoria de a se opune oricărei presiuni europene de reevaluare a yuanului... Într- un cuvânt aceste vizite îi accelerează trecerea la starea de putere mondială aproape fără nicio altă constrângere decât aceea de a- şi replasa banii ...

Cu ocazia cele de- a 60- a aniversări a stabilirii de relaţii bilaterale, Y. R. Gilani, preşedintele pakistanez, a fost la Pekin ( 17- 20/05) , după executarea de către SUA a lui Ben Laden pe pământul său- o libertate luată de americani pentru care armata pakistaneză rămâne supărată. Acest lucru nu face altceva decât să întărească alianţa Pekin- Islamabad, hrănită de mult timp de animozităţile inevitabile cu India. În 2010 au făcut schimburi în valoare de 8,7 miliarde $, respectiv un + 27%. În cursul vizitei sale, Pekinul i- a oferit lui Gilani 50 de avioane de vânătoare JF- 17 şi câteva fregate de 4400 t „ pe credit” .

A. Mukhtar, ministrul apărării a anuţat că gestiunea portului Gwadar, construit de China pentru 258 milioane $ din care 80% din contul ei, va fi reluată de China. Aceasta ar urma să- i adauge o bază navală: călcat pe nervi, Delhi a replicat că în acest caz, şi ea va accelera cursa înarmărilor. Ca urmare, Pekinul a prezentat o dezminţire, pretinzând că nu ştie nimic despre acest lucru- se merge repede, dar cu mare grijă ... Dar, lăsând de- o parte prietenia, între aliaţi domneşte deziluzia. Pentru filiala sa Zong din Pakistan, în 2007 China Mobile a plătit scump ( 560 milioane $) şi a câştigat puţin, rămânând al 5- lea operator într- o ţară cu şapte miioane de abonaţi. Asta pentru că nu a învăţat, pe piaţa sa chineză captivă, ce înseamnă concurenţa şi nici că trebuie schimbat modelul comercial acolo unde al său nu mai merge ...
La Fukushima, pe care a vizitat- o cu colegul său Naoto Kan şi sud- coreeanul Lee Myung- bak ( 21/ 05) , „ bunicul” Wen Jiabao a repurtat un succes în ce priveşte stima sinistraţilor nucleari. După care, reuniţi în conclav, aceşti lideri care domnesc peste 20% din produsul mondial brut, au convenit să fie accelerată crearea unei zone libere de schimb trilaterală.
Fukushima ar fi putut marca pornirea unei reconstrucţii a Japoniei în simbioză cu Pekinul. Nu e cazul însă, deocamdată: neîncrederea rămâne cu străvechile prejudecăţi. Iar cota impusă în martie de China asupra exporturilor de metale rare, vitale pentru industria niponă, n- a reglat nimic. Cu toate astea, Wen a vizat pe termen lung, crearea într- un tandem în prezent de neimaginat, a unui cuplu sino- nipon, cu Pekinul locomotivă şi Tokyo operator.
În fine, parcă pentru a reaminti lumii forţa alianţei lor, Kim Jong- il, „ iubitul conducător” nord- correan, a făcut în China cea de- a şaptea sa vizită, în ziua conferinţei trilaterale la nivel înalt- contrapunct yin yang politic. Această lungă călătorie cu trenul ( 4000 km, 6 zile) i- a dat ocazia să viziteze uzine şi ferme model aflate între partea de nord- est, Jiangsu şi Pekin, să- i întâlnească pe Jiang Zemin şi Hu Jintao. Ca urmare a vizitei, insula nord- coreeană Hwanhhumpyong ar trebui să primească uzine şi hoteluri chinezeşti. Ar trebui să se mai aduge şi câteva posturi de frontieră între Ţara Dimineţilor Liniştite şi Imperiul de Mijloc, singurul său sprijin după ultimele sale asalturi blitzkrieg.
În plină perioadă tulbure de succesiune dinastică ( prinţul său moştenitor Kim Jong- Un a fost şi el în această călătorie) , nu se punea problema, pentru dictatorul ereditar, să treacă la o reformă economică în stil chinezesc. Dar cel puţin să o „ studieze” , chiar şi numai pentru a vedea că se menţine fluxul salvator de orez.
Pentru Pekin a venit vreamea să culeagă fructele investiţiei sale răbdătoare: construcţia unei ţări în care totul trebuie refăcut şi un tratat de pace între cele şase ţări participante. Interesul ar fi înlăturarea pentru flota a şasea americană a motivului de a rămâne în mările Asiei de Sud- Est, pe care China le revenidcă drept „ spaţiu vital” .