( din presa de limbă franceză -ziarişti francezi acreditaţi la Pekin)
În zilele de 1- 3/06,
la Singapore, Dialogul Shangri- la ( Reuniunea la nivel înalt asupra
securităţii în Asia) reunea 28 de ţări din zona Pacificului, pe probleme
de securitate.
Leon Panetta,
Secretarul federal al Apărării, a apărat strategia lui B. Obama de
reîntoarcere a flotei americane în regiune, din care 60% ( faţă de 50% în prezent)
ar trebui să opereze în Pacific, eliberată de încheierea conflictelor din Irak
şi Afganistan. Şase portavioane vor brăzda zona în 2020 printre care USS
Gerald Ford începând cu 2015, şi un distrugător de mare viteză
revoluţionar.
Panetta a marcat puncte
importante prin întoarcerea la Cam Ranh, care adăpostea altădată flota
americană, sugerând astfel reîntoarcerea flotei acolo. La fel în Filipine, dacă
e să dăm crezare lui H. Acuzeta, SUA au recăpătat dreptul de a- şi „
utiliza” fostele baze de la Subic şi Clarck. Nu este vorba,
pretinde Panetta, decât despre a susţine naţiunile din Asia în cadrul
convenţiei unui cod de conduită a regulilor de navigaţie şi a unui forum
de epurare a litigiilor.
Dar China?
În loc să
protesteze, păstrează garda jos. Ea atrage atenţia asupra „ incoerenţei” dintre obiectivele afişate
( „ care nu vizează pe nimeni anume”
) şi o nouă desfăşurare de forţe militare „ îndreptate
împortiva ei în mod evident” . Ea reaminteşte de asemenea „ că are capacitatea de a răspunde la atacuri,
atunci când interesele sale fundamentale sunt ameninţate” . Ripostă blândă
ce vizează menţinerea unei bune relaţii cu SUA pentru Xi Jinping atunci când va
ajunge în fruntea ţării.
Prin această
atitudine mai vizează şi să ţină India aproape, să nu o îndepărteze.
Fiindcă între SUA şi China, rivale în stăpânirea Pacificului, Delhi se
regăseşte în rolul- confortabil- de arbitru. De aceea, faptul că Panetta se
află la Delhi ( 05- 06/6) când SM.Krishna ,ministrul Afacerilor Externe
indian, este la Pekin, nu e deloc întâmplător. Afirmând că nu are cu China
decât „ un litigiu” de frontieră ( Pekin
revendică Arunachal-
ul indian ca făcând parte din Tibetul de sud) ,
Krishna cultiva cele două alianţe.
În timpul reuniunii
la nivel înalt a Clubului de la Shanghai ( SCO) , cf p.3, a fost primit
de către Li Keqiang, viitorul prim- ministru, şi a susţinut intrarea ţării sale cu drepturi depline în SCO
( face parte deja ca observator din 2005)
. Aflat în acelaşi timp la Delhi, AK. Antony, ministrul indian al
Apărării, sugera în termeni indirecţi lui Panetta ca Washington- ul să- şi
revizuiască iniţiativa sa de securitate multilaterală, astfel încât să fie „ confortabilă pentru toţi” . Deocamdată,
India se arată mai rezervată în privinţa acestei coaliţii alcătuite de Pentagon
pentru a împiedica China să pună mâna pe marea ce- i poartă numele.
Tot din această
perspectivă de nealiniere, Delhi s- a ferit să valideze cu SUA trei
acorduri de apărare în domeniul
logisticii, comunicaţiilor şi sateliţilor. Ceea ce nu a împidicat- o, fără teama că se
contrazice, să continue negocierile de cumpărare de la SUA pentru 2 miliarde de
$ de elicoptere lansatoare de rachete cu rază
medie de acţiune Boeing şi de obuziere ultra- uşoare M-777, care ( în afară de Pakistan) nu puteau avea
alţi „ clienţi” potenţiali decât
China.
Esenţialul constă însă
în altceva. În timpul reuniunii la nivel înalt a SCO, VI. Putin a
declarat că Rusia „ va amplifica în Marea
Chinei manevrele comune” precum cele din aprilie, la 20 de nave ale celor
două ţări. Anunţul se motivează prin reîntoarcerea flotei americane în aceste
ape, pe care le- a părăsit acum 20 de ani. Aşadar, trei puteri ale Asiei –
China, Rusia şi India- se înţeleg în a refuza ori a pune în discuţie această
întoarcere. Pe faţă, Vietnam şi Filipine, sigure de dreptul lor şi temându- se
că vor fi spoliate de propriile ape, vin să se adauge aliaţilor SUA în regiune:
Japonia şi Taiwan. Şi întreaga Asie se reînarmează cât de repede poate.
Vom vedea ivindu-
se două alianţe de apărare, cea a SCO ( cu India care- i bate la uşă) şi
o structură stil NATO, ca urmare a reuniunii la nivel înalt Shangri-la?
Rusia şi China
neagă clar, însă lucrurile merg repede. N- avem decât să sperăm ca aceste
tabere ce se schiţează vor fi un factor pozitiv, obligând taberele să discute
între ele şi cu cei aflaţi în faţă. Între cele două, India ezită- atât prin
filozofia pacifist- gandhiană, cât şi din interes, ca potenţială înscăunătoare
de rege. Va păstra însă mult timp acest lux? Totul depinde de abilitatea Chinei
de a cădea la învoială în împărţirea cu vecinii a mării „ sale” ori, dimpotrivă, de a ceda pasiunii naţionaliste,
ca „ asiguare de viaţă” a regimului său.
O tensiune menită să dureze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.