Veşti din China: Despre toleranţa faţă de străinătate pe o aşa criză, pe toate continentele şi despre o sută de păsări simpatice

( din presa de limbă franceză -ziarişti francezi acreditaţi la Pekin)

Despre toleranţa faţă de străinătate pe o aşa criză, pe toate continentele şi despre o sută de păsări simpatice

28 mai 2012 |

Dragi prieteni, destul cu pălăvrăgeala despre o căsătorie chinezească ( Nota trad:  se referă la două dintre articolele anterioare) , oricât de interesant a fost. Ne aflăm în criză, de data asta gata, o criză adevărată, după modelul celei din 1929. În toamna lui 2008, când America a început să divagheze de la W. Mae ( Nota trad: de fapt: F.Mae) la Freddy Mack, iar instituţiile ei bancare au început să valseze în ritm de charleston, amestecîndu- şi între ele creioanele şi făcându- şi dansatorii , care erau restul planetei, să se poticnească, nu ne- a trecut prin cap că partea cea mai puterică a seismului, erupţia vulcanică, abia urma.

Şi iată că acum China se lansează într- o campanie adevărată şi profundă de respingere a străinătăţii. Se cunosc incidentele declanşatoare: un tânăr turist britanic care încearcă, sub camera de filmat a unui telefon mobil, să violeze o tânără chinezoaică, un rus care refuză să- şi ia picioarele de pe scaunul din faţă într- un tren, scaun ocupat de o doamnă chinezoaică (Nota trad:  cacofonie scuzabilă, ca inevitabilă) căreia nu- i plăceau mirosurile corporale... Pedepsele nu au întârziat: englezul a fost linşat, iar după aceea probabil nu foarte bine tratat în spitalul în care a fost acceptat; violoncelistul ( fiindcă asta era meseria rusului) a fost alungat din orchestra simfonică naţională. Şi imediat a început o campanie naţională de 100 de zile, de verificare a identităţii străinilor.

Pentru moment, aparent, autorităţile se mulţumesc să viziteze seara străinii, adesea tineri şi cu viză cel mai probabil precară. Uneori aflăm că poliţia a fost ajutată de vecini patrioţi. Am alăturat o imagine culeasă de pe internet, a unui număr de telefon.

( anunţ delaţiune străini)

Un alt caz a fost, în acest week- end, mutarea locaţiei festivalului de muzică electronică „ Intro” . Aflat la cea de- a treia ediţie, era un eveniment ambiţios şi serios, organizat la prestigiosul local „ 798” , cu numeroase grupuri internaţionale şi două scene de spectacol şi cu un preţ în consecinţă ( de la 150 la 300 de yuani) . În ultimul moment s- a interzis să se ţină pe locul iniţial şi mutat ceva mai încolo spre aeroport, pe un teren cunoscut sub numele de „ insula crabilor” , cu intenţia de a împrăştia pe aficionados şi a torpila evenimentul.    

De ce toate acestea? Eu văd trei motive ( sunt poate mai multe) : 

- criza: chinezii încep să sufere de- adevăratelea. Îşi spun: „ ne- am cam săturat de străinii ăştia, care trăiesc regeşte la noi, se lăfăie în maşini şi ies cu fetele noastre. ”

- criza ( nu aceeaşi) : afacerea Bo Xilai, afacerea Chen Guangcheng, dau la iveală un regim teribil de negativ. Legitimitatea regimului care se pierde în întuneric, se află în groapa cea mai adâncă, aşa cum a fost odinioară după revoluţia culturală.  Pentru a salva sistemul, ceea ce nu s- a dobândit, vor trebui făcute concesii, aşa cum a făcut Deng la începutul anilor ’80, lansând astfel China în cei treizeci de ani de glorie ai săi. Cred că ne aflăm în zorii unui proces de aceeaşi natură. Iar în aceste momente, prezenţa străinilor nu e binevenită.   

- în urmă cu câteva luni, o prietenă chinezoaică îmi explica motivele pentru o parte importantă ( majoritară? ) a acestui popor de a aprecia pe Bo Xilai: stângismul lui, care e o cerinţă a sufletului chinez, debusolat după 30 de ani de imersiune într- un sistem neo- occidental.  Toate tehnologiile au fost schimbate, intensificate. Cele bancare ca şi cele de producţie. S- a zis cu chiria de 3 yuani pe lună, cu litrul de ulei de susan distribuit lunar pe tichet de rationalizare, cu crapul oferit de chunjie. Gata cu siesta de două ore la prânz pe biroul din lemn. Acum au devenit stresaţi, deprimaţi, miopi – cu siguranţă mai bogaţi- dar afumaţi la propriu, poluaţi ... Chinezii voiau să facă „ puţin mers înapoi” , pentru a se autoreplia, ca să facă un bilanţ, să vadă dacă, din toată această reînnoire totul e de păstrat. Să valideze trecutul.

Până la urmă, acest sentiment de neîncredere puţin exacerbat împotriva străinătăţii îmi pare a fi prezent în orice ţară din lume, câtă vreme criza loveşte peste tot. Fiecare vede mai bine în propria ogradă, iar Pierre îmi spunea aseară că până şi în Elveţia, poliţistul interpelează pe oricine cu aspect „ diferit” de la noi, ca să- i verifice documentele.

Ca în China. Chiar şi în Franţa, nu văd ( de loc) că ar exista capacitatea de a se lua pe sine în discuţie, de a accepta faptul că de 30 de ani consumăm mai mult, că nu producem, că datoria acumulată ne este înainte de toate imputabilă nouă înşine. Va trebui să trăim această criză în inconştienţă, atribuind- o greşelii altora- străinătăţii.

Brr! Mă ia cu frig pe spate! Dar dacă este inevitabil, trebuie să acceptăm să depăşim acest viitor rece. Zâmbind! Zâmbind de noi şi de ceilalţi, de însăşi această specie umană, atât de egală şi atât de diferită în acelaşi timp, împrăştiată în orice punct de pe glob.

Şi acum ajung la a doua parte a titlului meu. Este titlul ultimei mele cărţi, pe care tocmai am terminat- o şi care ar trebui să fie în librării până în iulie: „ O sută de păsări simpatice din pădurea chineză” având subtitlul „ Cronici nu tocmai obişnuite din viaţa chinezilor de azi” ( Editura Aube) .

Unii dintre voi v- aţi dat seama: e vorba de cronici „ despre oameni de rând” din publicaţia Vântul dinspre China, din perioada vară 2006- ianuarie 2009, însă rescrise în întregime, verificate, cu sensuri noi. Ele îşi au originea în proverbul 林子大了，什么鸟都有, (lín zi dà le, shén me niǎo dōu yǒu- Când pădurea e mare, poate ascunde tot felul de păsări) .

Scriind despre întâmplări veridice ale fraţilor noştri umani chinezi, încerc să şterg suspiciunea dintre popoarele noastre şi să dau „ concetăţenilor” noştri ( nu- mi prea mai place termenul de când am primit prea multe e- mail- uri începând cu „ Dragi concetăţeni” prin care mi se cerea votul la alegerile legislative) curajul de a-şi scoate ochelarii prejudecăţilor pentru a vedea viitorul în faţă.

În orice caz, am hotărât că: în fiecare săptămână, până la sfârşitul lui august, vă dau întâlnire cu noua mea postare în care veţi descoperi una dintre simpaticele mele păsări. Vă doresc o excelentă şi scurtă lectură de vacanţă!

Pe curând şi, mai ales, prin intermediul acestui blog, vă rog să faceţi schimb de opinii cu mine şi între voi despre această criză şi despre campania anti- străinătate!