Vesti din China: Noua putere- conservatoare, dar …

( din presa francofona la Pekin)

În 15/11, la Pekin, la Marele Palat al Poporului, jurnaliştii aşteaptă răbdători, într- un spaţiu supraîncălzit. În ajun s- a încheiat al XVIII- lea Congres al PCC. La câţiva metri mai acolo, Biroul Politic tocmai „ alege” Comitetul Permanent, organul suprem care, anul acesta va avea 7 membri în loc de 9 - asta, fără îndoială, datorită afacerii Bo Xilai.

Între cele două mari facţiuni ale partidului, „ liga tineretului” a lui Hu Jintao, preşedintele care tocmai îşi încheie mandatul şi „ Clubul de la Şanghai” al lui Jiang Zeming, predecesorul său, de luni de zile se dau lupte pentru majoritatea în această instanţă a puterii. În cele din urmă, cu o oră întârziere, se ajunge la şirul indian: cele şapte persoane care vor conduce China până în 2017. În frunte: Xi Jinping, iar după el, Li Keqiang, Primul său ministru.

Surpriză: în aceeaşi clipă se află că Hu a hotărât în cele din urmă să renunţe şi la postul de şef al armatei. Prin asta, e prima dată în 20 de ani că o succesiune se face fără diminuarea fortuită a autorităţii. Jiang la vremea sa a păstrat încă doi ani această putere, până în 2005. Pentru această plecare din scurt, Hu a ezitat mult timp. El îi cedează toate prerogativele sale lui Xi, pentru a- i încredinţa un mandat puternic şi pentru a- l descuraja pe Jiang ( 86 de ani) şi pe alţi foşti din Comitetul Permanent în a continua anarhic să facă pe liderii din umbră prin procură.

Este îmbucurător, pentru că, în rest, echipei alcătuite ca urmare a Congresului îi lipseşte suflul, în toate sensurile acestei expresii. Vârsta medie este cu un an în plus faţă de precedenta. Cinci aleşi din şapte au fost plasaţi de Jiang; singuri Li Keqiang şi Liu Yunshan, de către Hu- acesta din urmă fiind şi el un apropiat al lui Jiang, ca prieten şi ideolog. Din capul acestei liste, două cadre, Li Yuanchao şi Wang Yang, au fost îndepărtate de către Jiang, poate ca o concesie pentru ca acesta din urmă să- şi ridice veto- ul asupra viitorului proces judiciar al lui Bo Xilai.    

Pe lista „ nepopularilor” figurează Zhang Dejiang ( Preşedinte ANP) şi Liu Yunshan ( Şeful cu propaganda) , apărători făţişi ai oricăreia dintre reformele politice. Chiar dacă Partidul comunist chinez este mândru de ceea ce a realizat, e conştient că e destabilizat de corupţia galopantă- prima problemă adusă în discuţie de Xi Jinping în alocuţiunea sa. Partidul păstrează vie în amintire căderea URSS şi a multor dictaturi din lumea arabă, doborâte prin apelul mondial la democraţie. Din aceasta rezultă că pentru securitatea sa, nimic nu trebuie mişcat în angrenajele şi autoritarismul său.

Dar e totul bătut în cuie? Nu e sigur! La 86 de ani, Jiang are o sănătate fragilă. Cât priveşte pe cei 5 locotenenţi ai săi, având în vedere vârsta lor, nu vor putea să mai tragă sforile în 2017 pentru un al doilea mandat. Şi- atunci, Xi şi Li vor putea să abordeze o reformă de fond. Căci spre deosebire de Hu care s- a dovedit un lider lipsit de curaj, Xi nu ezită să se afirme. În scurtul său discurs, el a anunţat „ o mare înnoire a naţiei chineze” – o promisiune ce nu trebuie ignorată, devreme ce oameni precum Henri Kissinger, care- l cunosc bine, afirmă că în 10 ani China, sub autoritatea sa, va fi de nerecunoscut.   

Printre cei şapte lideri, se constată şi o anomalie: Wang Qishan, economist renumit, n- a obţinut postul cuvenit, ci pe acela al „ poliţiei partidului” . Asta pentru a lăsa mână liberă lui Li Keqiang, viitorul Prim- ministru, el însuşi economist, ce nu- şi dorea un alt expert care să- i privească peste umăr şi care, pe deasupra, face parte dintr- o facţiune rivală.  

Într- adevăr, din lipsă de democratizare, alte reforme urgente sunt posibile, necesare şi urgente, precum cele ale creditului şi dreptului asupra pământului, astăzi rezervate consorţiilor publice şi „ prinţilor” roşii din nomenklatură.

Xi, Preşedintele, nu este singurul ce a primit un mandat puternic: Li, Primul- ministru a primit şi el un asemenea mandat. Nu e vorba de un paradox subţire. Xi este susţinut de Jiang, iar Li de Hu Jintao. În 2007 s- au înfruntat pentru postul de număr 01 în stat, pe care Xi îl câştigase.

Astăzi însă, adevărata luptă este în altă parte: China riscă în mai mare măsură dacă nu face nimic decât dacă îndrăzneşte să se reformeze. Pentru a reuşi, cei doi bărbaţi de stat au nevoie unul de altul: condamnaţi să se înţeleagă între ei, îşi dau seama că destinele le sunt strâns legate între ele.

http://www.leventdelachine.com/blog/posts/le-nouveau-pouvoir-conservateur-mais

Vesti din China: Inchiderea celui de- al 18 lea Congres

                                   Delegati la congres examineaza buletinul de vot, inainte de vot.

Hu Jintao depune buletinul de vot in urna:

Sedinta de inchidere s- a tinut la Marele Palat al Poporului in data de 14 noiembrie 2012

Un delegat depune buletinul de vot in urna

Persoană insarcinata cu desigilirea dupa vot a urnei, se pregăteşte să vegheze asupra bunei defăşurări a votării 

Delegaţi aşteptând să depună buletinul de vot

Persoană insarcinata cu desigilirea dupa vot a urnei şi personal însărcinat în acest sens verifică o urnă

Delegaţi în timpul sesiunii de închidere a congresului

Zhou Yongkang depune în urnă buletinul de vot

Jiang Zemin depune în urnă buletinul de vot

Xi Jinping depune în urnă buletinul de vot

Li Keqiang depune în urnă buletinul de vot

Li Changchun depune în urnă buletinul de vot

Jia Qinglin depune în urnă buletinul de vot

Wu Bangguo depune în urnă buletinul de vot

Wen Jiabao depune în urnă buletinul de vot

He Guoqiang depune în urnă buletinul de vot

http://www.chine-informations.com/actualite/photos-cloture-du-e-congres-national-du-pcc_48891.html

Vesti din China: Deschiderea celui de- al XVIII- lea Congres

In 08 noiembrie la ora 9.00 s- au deschis, la Marea Sala a Palatului Poporului din Pekin, lucrarile celui de- al XVIII- lea Congres al Partidului Comunist Chinez.

http://www.chine-informations.com/actualite/photos-ouverture-a-beijing-du-e-congres-national-du-pcc_48695.html

Veşti din China: Congresul XVIII: o naştere cu forceps

( din presa de limbă franceză/ ziarişti străini acreditaţi la Pekin) 

Congresul XVIII: o naştere cu forceps

Clasa politică are trei luni pentru a opta şi are a face nişte opţiuni la fel de complexe precum căldurile toride ale anotimpului.

Trebuie să prezinte la al XVIII- lea Congres din octombrie pe cei 9 ce vor fi viitori lideri supremi de acum şi până în 2017, precum şi soluţii la instabilitatea socială, corupţia galopantă, derapajele ecologice detestate de toţi ( a se vedea afacerea Shifang, pag 2) . Poate cel mai dur, va trebui să fixeze pentru cadrele de bază un slogan coerent pentru gestionarea tensiunilor, ceea ce înseamnă tăierea nodului gordian între două viziuni incompatibile asupra lumii: 

- Aceea a conservatorilor istorici implantată în 2003 prin Jiang Zeming în Comitetul Permanent de către succesorul său Hu Jintao, care este în continuare dominant după zece ani ( Jia Qinglin, Li Changchun, Zhou Yongkang ... ) . Ei se străduiesc să nu cadă niciodată la învoială în ce priveşte monopolul puterii, nici să comunice, ci să guverneze singuri în numele creşterii, cu riscul de a reduce divergenţa la tăcere prin forţă.

 – Cea a unui Li Yuanchao, şeful Departamentului de Organizare ( apropiat al lui Hu) care propovăduieşte o „ mai bună identificare a nemulţumirii înainte ca aceasta să explodeze  [...],  aprofundarea reformei cadrelor  [...] prin selectarea democratică a candidaţilor, transparenţă, concurenţă ” . Acest grup este cel apărut din Liga Tineretului (Tuanpai), pe care a condus- o Hu la început de carieră.

Aceste tabere sunt opuse şi în ce priveşte obiectivul: 

pentru unii, menţinerea prin toate mijloacele a rolului conducător al partidului; 

iar pentru ceilalţi, înaintarea către lege şi statul de drept. 

În fond, aceşti lideri nu sunt de acord decât asupra unui punct: senzaţia că acum China se află la o cotitură şi că regulile jocului din trecut nu mai sunt valabile – nici politic ( din unghiul repartiţiei PIB) , nici economic ( din unghiul proprietăţii absolute până în prezent a marilor consorţii de stat) .

Procesul lui Bo Xilai, ex „ Regele” Chongqing- ului şi ex- liderul grupului „ Micilor prinţi”  este în pregătire. Căderea lui în martie a tulburat profund societatea, prin imaginea unui grup de cadre aflate deasupra legii, îmbogăţite în miliarde prin fraudă şi care pot chiar să tortureze şi să ucidă fără a fi pedepsite. Statul este şi el divizat, trebuind să aleagă între imaginea sa şi solidarităţile între marile familii ( unul dintre principiile absolute ale regimului) .

De pildă, Zhou Yongkang, deşi implicat în mod notoriu, îşi permite să- l acuze indirect pe Bo, ex- aliatul său, pledând ( într- un discurs reprodus în presă) contra utilizării torturii: ceea ce pare a indica un vot, un consens pentru a limita la maxim numărul inculpaţilor. Dilema aici, este, de a face o mare curăţenie ( cum pretinde că face în aceste luni la Canton Wang Yang) , dar şi de a evita să se agite şi mai tare barca brutal şi în viteză condusă de Partid: deci să se înmormânteze nefericitul incident!

Altă enigmă a momentului : de la căderea lui Bo, Xi Jinping, succesorul presimţit de Hu, tace şi nu mai călătoreşte, spre deosebire de toţi ceilalţi lideri. În 01/07, o agenţie media străină ( Bloomberg) a publicat situaţia averii familiei sale, 376 de milioane de $, exclusivitate ce i- a fost divulgată din interior şi care l- a slăbit. Cine este în spatele acestui lucru şi în ce scop? În principiu vorbind, în acest moment, Xi nu poate pierde locul său de nr 1 în stat. Ar putea însă să acceadă la această funcţie într- o stare de slăbiciune care să- l împiedice să se lanseze în reformele fundamentale aşteptate.

Rămâne, în cele din urmă, seria de apeluri de luni de zile, la fidelitatea armatei, avertizată să se abţină în „ a părăsi partidul, pentru a se pune în slujba naţiunii” . Conform Peter Mattis, fin analist, demersul vine dinspre tabăra reformatoare şi vizează crearea, prin această loialitate a militarilor, soclul necesar pentru impunerea reformelor dureroase, abolirea statutului de castă conducătoare, aflată deasupra legii.

Cu astfel de arme, în mod indirect, partizani şi adversari a reformei se luptă în prezent. La patru luni până la Congres, trebuie recunoscut că nimic nu este jucat- nenorocirea poate veni încă dinspre oricare dintre părţi. Cel mai rău fiind, lucru căutat de către conservatori, că nu se mişcă nimic, iar in prezent este glaciation de facto.