De mult timp am stabilit eu pentru mine ca proza si nu poezia inseamna viată. Ca o ironie, in ultimul timp citesc mai degraba ( zilnic de fapt) poezie decat proza.... Poezia de mai jos mi- a mers la suflet.
Pricina
Mie mi s-a omorat timpul,
Onorata instanta.
Cand ma intorceam eu voluntar
Din razboi,
Am bagat de seama
Ca timpului meu ii fusesera amputate
Inima, gura si fruntea.
Dar nici asa nu mi l-au lasat in pace,
L-au pus sa faca zile-chin, zile-lacrimi, zile-masina, zile-bou
O multime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au inceput sa experimenteze pe el
Fel de fel de otravuri -
Tristete, necazuri -
Parca asa le zicea.
Lovitura de gratie i-a fost data in cap
Cu o bucata de destin
De esenta tare.
Iertati-mi expresia,
Dar asta n-a fost viata!
De atunci, iata, am pierdut si jumatate din moarte
Asteptandu-mi randul la coada,
Ca sa v-aduc la cunostinta pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.
Marin Sorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.