Ajunul Congresului-
reîntoarcere tensionată din vacanţa de vară
La doar câteva săptămâni
de Congresul al VIII- lea, ce trebuie să înscăuneze viitorul guvern al celei
de- a 6- a generaţii sub Xi Jinping ( Preşedinte- Secretar 1) şi Li Keqiang (
Prim Ministru) , Pekin- ul a trecut cu bine peste trei drame rutiere care au
îndoliat recent ţara.
În Shenxi şi în Sichuan
( 24/8) 2 coliziuni între autobuze şi camioane au făcut 47 de morţi. La Harbin,
căderea de 100 m a rampei unui pod rutier pe râul Songhua ( 26/08) a şocat
puternic opinia publică şi puterea.
Era unul dintre cele mai
lungi poduri din ţară ( 15 km) , dintre cele mai scumpe ( 300 milioane $) şi
mai recente ( 9 luni) . Harbin- ul a fost prompt în a dezvinovăţi arhitecţii,
preferând să acuze patru camioane supraîncărcate. Experţii însă, ca de pildă
Chen Zhaoyuan de la Universitatea Qinghua ( Pekin) , indică un recent derapaj,
amestec între carierism şi corupţie.
În cursul ultimilor 10
ani s- au construit 200.000 de poduri, într- un ritm vertiginos. În prezent,
orice „ politic” care comandă un pod, vrea inaugurarea acestuia în mandatul său
şi prin urmare vrea tot în mandatul său realizarea studiilor, design- ului şi
construcţiei- adică o erezie, pentru profesionişti. Pentru a face mai repede,
se face rabat la capitolul securitate. Iar pentru a plăti dedesubturile, se recurge
la materiale aflate sub normele contractului.
Impactul criticii e dur,
fiindcă practicile pentru poduri sunt aceleaşi şi pentru şcoli şi uzine. Iar
capacitatea Chinei de a face orice, mai repede şi mai ieftin decât în alte
parte, „ miracolul chinez” se fisurează !
China se află antrenată
într- un maëlstrom de conflicte
maritime pentru împărţirea
arhipelagului, cu nu mai puţin de 3 vecini ( Vietnam&Filipine pentru
insulele Spratley, Japonia pentru Senkaku-Diaoyu). Cazul Senkaku-Diaoyu este cel mai fierbinte.
Pe parcursul ultimelor
luni, în această guerilă, e nevoie să recunoaştem că Tokyo- ul acţionează şi că
are un puternic suport american. În iunie- iulie, forţele navale ale celor două
ţări au avut aplicaţii comune cu teme foarte sugestive precum „ recucerirea
unei insule” . În mai multe declaraţii, Dieta niponă şi Primul Ministru Noda
împrăştiau orice îndoială în privinţa hotărârii de a apăra arhipelagul.
Pentagonul şi- a confirmat obligaţiile legale faţă de partea niponă în caz de
conflict. Iar Tokyo- ul se
pregătea pentru răscumpărarea de la familia proprietară, Kurihara, a 3- 5
insuliţe, pentru suma de 25 milioane $. Tot atâtea gesturi luate drept
provocări în China, care a lansat ( 15/08) acţiuni din Hong Kong asupra
insulelor, a desfăşurat acolo steagul roşu cu 5 stele, înainte ca oamenii săi
să fie expulzaţi de către japonezi. Au urmat alte acţiuni ale japonezilor în
18/08, după care Tokyo a închis zona pentru a calma lucrurile.
În fond: populate cu
pescari până în sec al XIX- lea, astăzi pustii, insulele Senkaku au fost
cucerite în 1900 în luptă de către japonezi, apoi administrate de Tokyo prin
Taiwan, colonie a sa la vremea aceea ( şi care, de atunci, le revendică)
.
Insulele trec în 1945
sub control SUA, care le înapoiază în 1972 Japoniei. În fine, detaliu
important, până la turnanta secolelor aceste insule necultivate nu interesau pe
nimeni, înainte de a li se descoperi potenţialul de pescuit şi cel mineralier
al subsolurilor lor, precum şi rutele maritime ce trec în largul acestora.
În acelaşi timp se trezea antagonismul naţiunilor cu ambiţii rivale, pentru supremaţia asupra Asiei. Pentru socialismul chinez, confruntat cu atâtea probleme interne şi cu o opinie publică nervoasă, marja concesiilor în ce priveşte revendicările externe, pare aproape nulă. Totodată, acest braţ de fier este însoţit de reînarmare- a Chinei şi a întregii Asii. În această vară a fost accelerat planul chinez pentru racheta intercontinentală DF41 ( 14.000 km şi până la 10 bombe nucleare) , în timp ce SUA şi- a desfăşurat în Japonia „ centura high- tech” , precum X Band, radarul de alertă precoce, cu intenţia de a o extinde în Filipine şi în alte părţi.
În acelaşi timp se trezea antagonismul naţiunilor cu ambiţii rivale, pentru supremaţia asupra Asiei. Pentru socialismul chinez, confruntat cu atâtea probleme interne şi cu o opinie publică nervoasă, marja concesiilor în ce priveşte revendicările externe, pare aproape nulă. Totodată, acest braţ de fier este însoţit de reînarmare- a Chinei şi a întregii Asii. În această vară a fost accelerat planul chinez pentru racheta intercontinentală DF41 ( 14.000 km şi până la 10 bombe nucleare) , în timp ce SUA şi- a desfăşurat în Japonia „ centura high- tech” , precum X Band, radarul de alertă precoce, cu intenţia de a o extinde în Filipine şi în alte părţi.
Acest efort este anunţat
ca instrument defensiv contra ... Coreei de Nord: pretext ce nu înşală pe
nimeni, dar care arată totuşi preocuparea SUA de a menţine şi întări alianţa
sino- americană. În aşteptarea unor vremuri mai bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.