Europa este omniprezentă în dezbaterile Adunării Naţionale Populare - logic, fiind vorba despre cel dintâi client al Chinei, în vreme ce America lui Donald Trump intră într- o spirală protecţionistă. Wang Yi, ministrul afacerilor străine, minimalizează ameninţarea Brexit- ului: UE va găsi în acesta şansa maturizării, iar China contează pe ea ca partener de creştere, dar şi de guvernare multilaterală prin evitarea populismului şi replierii.
Totuşi, Pekinul nutreşte propriii săi demoni protecţionişti, prin planul Made in China 2025. Camera Europeană de Comerţ o ţine prizonier prin publicarea unui raport, în acelaşi timp în care au loc cele două adunări. Acest plan conţine tot ceea ce are o " cutie cu scule" , al cărei fiecare instrument vizează spolierea industriilor străine de tehnologia lor de vârf, urmată de luarea pieţelor lor - în China şi alte părţi. Strategia acţionează riguros în primul rând pe piaţa autoturismelor electrice: orice constructor care vrea să opereze în China este supus unei " presiuni intense pentru a- şi ceda know- how- ul avansat în schimbul unui acces pe termen scurt pe piaţa locală" .
Nici alte metode nu sunt mai puţin dubioase, probabil cu încălcarea normelor OMC, ca de pildă la modelele " exclusiv electrice" cu baterii. Însă Camera se teme ca acest tip de apărare să nu se dovedească a fi steril, dat fiind anii de anchete şi cercetări penale necesari, care permit ministerului să- şi aplice strategia cu impunitate pentru a distruge avansul de care încă se pot bucura grupurile străine ...
Indubitabil, recunoaşte Jorg Wuttke, preşedintele Camerei, China nu are de ales, dată fiind îmbătrânirea societăţii şi exacerbarea concurenţei planetare. Trebuie să iasă dintr- un model economic cu produse de slabă tehnologie şi costuri reduse.Însă armele alese pentru această luptă nu sunt cele mai bune: planul decenal chinez favorizează uriaşii de stat, în vreme ce China ar face mai bine să- şi susţină veritabilii campioni privaţi, Huawei şi Tencent, care nu au nevoie de deturnare forţată de tehnologii ale concurenţilor.
Acelaşi lucru îl spune şi Comisia de la Bruxelles, prin vocea comisarului Cecilia Malstrom, făcând apel la Pekin să- şi pună în practică sloganurile sale de libertate a pieţei şi globalizare: Pekin- ul ar trebui să- şi autoregularizeze exporturile de oţel cu preţuri de chilipir fiindcă sunt subvenţionate, şi să accepte deschiderea pieţei sale financiare şi de servicii.
Un astfel de pas ar fi în interesul bine înţeles al ţării: prin legi precum cea a cybersecurităţii, protecţionismul ei o privează de zeci de miliarde de dolari de investiţii pe pământul său. În 2016, în ciuda puternicelor restricţii ale puterii centrale asupra ieşirilor de capital, cele 28 de ţări au primit 37 de miliarde de dolari de la China, în timp ce aceasta a beneficiat de numai 8.5 mliarde de dolari din Europa - un nimic faţă de investiţia europeană directă din alte părţi ale lumii. Dar acesta este preţul de plătit pentru marele său zid protecţionist.
Mai e un scandal pe punctul de a izbucni: oficiul european al celor 28 ( OLAF) tocmai a depistat una dintre cele mai mari fraude din istoria sa. Din 2013 până în 2016, au fost evitaţi la plată 1.987 miliarde de euro la veniturile vamale şi TVA de către destinatari chinezi puţini oneşti, asistaţi pasiv de vameşi englezi. Loturi de textile şi încălţăminte care tranzitau porturile britanice au fost declarate subestimat cu până la 1/10 din valoare înainte de a- şi relua drumul spre continent, " lăsate libere la vamă" de nişte servicii " neglijente în mod constant" . Londra riscă o amendă egală cu prejudiciul, dar se dezvinovăţeşte pe motiv că în alte părţi în Europa " majoritatea procedurilor vamale sunt incompatibile cu legea britanică" . Iată oricum un caz ce va deveni de referinţă: va obliga Londra şi Pekinul să- şi dea explicaţii şi să- şi reactualizeze acordurile vamale cu UE.
