Bijuterii adevărate: brăţări asiatice

Câteva brăţări ce pot fi purtate şi de bărbaţi:

brăţări din cloisonné, preţ: 30 euro ( transport inclus) , livrare în 2- 5 zile

brăţări budiste din lemn, bilele au un diametru de 1.4- 1.5 cm, preţ: 30 euro ( transport inclus în preţ), livrare în 2- 5 zile:

brăţări de jad verde şi sticlă , 32 euro ( transport inclus în preţ) , livrare 2- 5 zile:

Poate vă intereseaza: veşti SUPER din Japonia

Fukushima: un "désastre créé par l'homme", selon un rapport officiel

L'accident nucléaire de Fukushima a été "un désastre créé par l'homme" et non pas simplement provoqué par le séisme et le tsunami géant survenus le 11 mars 2011 dans le nord-est du Japon, a conclu jeudi une commission d'enquête mandatée par le Parlement.

"L'accident (..) est le résultat d'une collusion entre le gouvernement, les agences de régulation et l'opérateur Tepco, et d'un manque de gouvernance de ces mêmes instances", a-t-elle expliqué dans son rapport final.

"Ils ont trahi le droit de la nation à être protégée des accidents nucléaires. C'est pourquoi nous sommes parvenus à la conclusion que l'accident a été clairement +créé par l'homme+", poursuit le document long de 641 pages.

"Nous pensons que les causes fondamentales sont les systèmes d'organisation et de régulation qui se sont basés sur des logiques erronées dans leurs décisions et leurs actions, et non pas un problème de compétence d'un individu en particulier."

L'accident de Fukushima, le plus grave depuis la catastrophe nucléaire de Tchernobyl (Ukraine) en 1986, a eu lieu juste après un séisme de magnitude 9 dans la région du Tohoku (nord-est) qui a déclenché un tsunami sur tout le littoral.

Une vague de près 15 mètres de haut avait déferlé sur le site de la centrale Fukushima Daiichi, gérée par la compagnie d'électricité Tokyo Electric Power (Tepco), noyant les systèmes de refroidissement des réacteurs et les générateurs de secours situés en sous-sol. "La direction de Tepco était consciente des retards dans les travaux antisismiques et des mesures contre les tsunami et savait que Fukushima Daiichi était vulnérable", a souligné la commission.

Il s'agit de la troisième enquête menée sur cette catastrophe.

Un précédent rapport, mandaté par Tepco, avait disculpé la puissante compagnie d'électricité de toute responsabilité, en affirmant que la puissance du séisme et l'ampleur du tsunami dépassaient toutes les prévisions et ne pouvaient pas être raisonnablement envisagées. "Cela ressemble à une excuse pour échapper à ses responsabilités", a répliqué la commission.

"Bien qu'ayant eu de nombreuses occasions de prendre des mesures, les agences de régulation et la direction de Tepco n'ont délibérément rien fait, ont reporté leurs décisions ou ont pris des mesures qui les arrangeaient", a-t-elle ajouté.

Le rapport d'enquête reproche également à l'opérateur de ne pas avoir réagi suffisamment vite dans les premières heures de l'accident. "Cela ne doit pas être attribué à des problèmes d'individus sur le site, mais à des problème structurels de Tepco", a-t-il relevé.

Cette commission d'enquête était composée de 10 membres de la société civile (sismologue, avocats, médecins, journaliste, professeurs) désignés par les parlementaires. Présidée par le professeur Kyoshi Kurokawa, elle a interrogé les principaux acteurs de l'époque et mené des investigations depuis décembre 2011. Le Premier ministre au pouvoir au moment des faits, Naoto Kan, a ainsi reconnu lors de son audition en mai la responsabilité de l'Etat dans la catastrophe, mais a défendu la façon dont il a géré la crise tout en admettant quelques cafouillages.

La commission avait auparavant questionné le patron de Tepco de l'époque, Masataka Shimizu, qui s'était défendu d'avoir voulu abandonner la centrale dans les heures ayant suivi le tsunami, contrairement aux affirmations de M. Kan, du porte-parole du gouvernement, Yukio Edano, et du ministre de l'Industrie d'alors, Banri Kaieda.

Poate vă interesează: Ilie Șerbănescu: „Învățământul românesc e un păduche“

Sunt, dintotdeauna, o mare admiratoare a lui Ilie Şerbănescu, un mare român contemporan: bunsimţ profesionalism, patriotism.
http://revistaflacara.ro/ilie-serbanescu-%E2%80%9Einvatamantul-romanesc-e-un-paduche%E2%80%9C/

Ilie Șerbănescu: „Învățământul românesc e un păduche“

April 8th, 2012, Alice-Claudia Gherman  Comenteaza

Piața  muncii  din România  are  o mare  nevoie  de  profesioniști  în diverse domenii. Angajatorii,  însă, se plâng  că nu-i găsesc nici printre  absolvenții de școli  profesionale, nici printre cei cu diplomă universitară. Numărul absolvenților de facultate a crescut în ultimii ani, fiindcă  universitățile de stat  și-au dublat  numărul locurilor, iar universitățile particulare scot  studenți pe bandă rulantă.

Ne-am  adresat economistului Ilie Şerbănescu pentru  a  vedea dacă  perspectiva sumbră  asupra  necorelării dintre  pregătirea şcolară şi necesarul de profesionişti de pe piaţa muncii este reală  sau  aparentă şi cât de gravă este situaţia din acest domeniu.

„Nu  am studiat atât de mult  problema corelării  sau  necorelării şcolarizării cu nevoile reale ale angajatorilor încât să mă consider un expert în acest domeniu, dar chiar şi la o simplă privire asupra acestui  aspect  al pieţei  muncii constat că în momentul de faţă nu există o corelare între cerinţele pieţei muncii şi  ceea ce pregătesc  şcolile româneşti. Şi nu mă refer numai la universităţi, aceasta  e doar  o faţetă a problemei, ceea ce este mai grav  e că în România nu mai  avem  meserii,  în  general. În  trecut,  ţara asta avea o structură de meserii  calată pe tipul de economie practicată în acele vremuri, abandonarea acestui tip de economie – economia de tip comunist (n.r.) – a dus la abandonarea corelării noilor  necesităţi din  piaţă  cu ceea ce pregăteşte şcoala românească, în ansamblu. Învăţământul de  toate  gradele s-a  acomodat greu   la  noul  tip  de  economie spre  care  s-a îndreptat România, după 1989, sau nu s-a acomodat deloc.  De  aici  rezultă această   discrepanţă. Nu mai avem  sudori, muncitori în diferite domenii, nu mai avem  mineri.  Da, nu mai avem  mineri,  dacă  se descoperă, prin  cine ştie ce minune, acum  în România, un filon de cărbune,  nu poate  fi dezvoltat cum trebuie domeniul fiindcă nu mai avem mineri. Nu mai avem petrolişti! De ce am mai avea nevoie? Ce a creat România în ultimii ani? Bănci şi bodyguarzi. Pe ici, pe colo comercianţi, unii  cu har,  alţii fără, dovadă că au dat faliment. Ca să existe o corelare a necesităţilor de pe piaţa  muncii cu şcolarizarea ar trebui să avem  un program naţional care să facă acest lucru. Naţiunea nu poate exista fără acest plan, iar el nu există!

Avem  prea  mulţi  şomeri  cu  diplomă? Ei sunt  efectul  colateral al lipsei  unui plan  naţional, unui program de promovare.

România în acest  moment nu  vrea  nimic. Nu  are nici o strategie. A! Spunem că avem  o strategie de privatizare? Păi, s-a cam terminat cu privatizările, poate  doar  sufletul să ni-l privatizăm, deşi am impresia că şi pe acesta l-am privatizat deja.  Toată  această  privatizare e o băşică  răsuflată. Nu  ai cum  să vrei  corelare  a şcolii cu munca, dacă nu ştii ce vrei să dezvolţi. Mă  întreb:   mai  avem   nevoie   de  atâţia   economişti, pregătiţi de  numeroasele facultăţi de stat şi particulare? Avem  nevoie  de atâţia absolvenţi de  drept care  sunt  cu toții consultanţi  juridici?  România nu  mai  există  ca stat. Cine sunt angajatori în România? Nişte companii  străine, cum  e Dacia, care  poate  spune la anul  precum Nokia că-şi ia jucăriile  şi pleacă! Statului i-am  cântat  prohodul! Statul  nu  mai are  pârghiile pentru a  crea  strategii care  să vizeze învăţământul. Învăţământul românesc e un păduche care, dacă mai găseşte  păr trăieşte, dacă nu mai găseşte  păr moare.

„Trebuie să fii bou (ca stat) să mai școlarizezi serios, fără să ai pârghiile de a-i aduce pe profesioniști în țara  ta, când ei pleacă la alții.” (Ilie Șerbănescu)

România e  o  ţară   care  nu  mai  aparţine românilor. La noi  angajatorii, mulţi  dintre ei străini, nu  vor  face  niciodată contracte ca în SUA cu şcolile  pentru a-şi recruta din  şcoală viitorii  angajaţi. Angajatorii vor apela la Harvard, Princeton din SUA că acolo sunt absolvenţi    serioşi,  acolo  există  bănci  serioase. Cei care sunt  angajatori aici au preluat ţara, dar nu şi administrarea ei, care a rămas în mâna  statului român rămas fără pârghiile de control.  De aici disfuncţionalităţile. Trebuie  spus adevărul: vom merge  din ce în ce mai prost.  Ţara nu mai aparţine românilor.

Veşti din China: Bo Xilai, vertiginoasa degringolada

Traducere din presa de limba franceză, jurnalişti francezi independenţi acreditaţi la Pekin.
Aleg adesea articolele acestea pentru a le traduce întrucât sunt pertinente, au bunsimţ şi mai ales sunt foarte bine şi la obiect documentate. Articolul de mai jos a fost publicat în 23 aprilie 2012.

Bo Xilai, vertiginoasa degringolada

        Fabrica de zvonuri în privinţa afacerii Bo Xilai şi- a reluat din plin activitatea, după ce fusese pentru un moment frânată.
       Precizările se concentrează din plin asupra morţii lui N. Heywood, vechi confident al lui Gu Kailai, soţia lui Bo. La sfârşitul lui noiembrie, se pare că ea ar fi pus ca acesta să fie ucis la Nanshan Lijing, hotel în afara Chongqing- ului, după ce el ar fi pretins o prea mare parte din fondurile pe care ea îi cerea să le exporte la negru, iar el ar fi ameninţat- o că o denunţă.
        Cele 60 de zile de linişte de după crimă ( cosmetizată în moarte etilică) , ar traduce refuzul poliţiştilor de a semna acest fals, ce implică nume atât de înalte. Wang Lijun, şeful acestora, ar fi reluat cazul şi i- ar fi prezentat lui Bo ( 18/ 01) concluziile sale - ancheta trebuind să înainteze. Wang este deci suspect de a- şi fi părăsit protectorul, omiţând să şteargă urmele crimei. Poate pentru că lucra şi pentru Pekin. Bo ar fi cedat mai întâi, apoi trei zile mai târziu, revenind asupra hotărârii iniţiale, ar fi încercat să îl demită pe Wang din funcţii, provocând fuga acestuia ( 07/02) la consulatul american din Chengdu, punctul de plecare al întregii afaceri.
        În presă se încearcă evaluarea averii cuplului Bo, a soţiei sale şi a celor patru surori ale lui: între 126 M$ şi ... 1,2MM$, între Hong Kong şi Caraibe.
       Începând de atunci, Pekin- ul încearcă să tempereze consecinţele.       Primul Ministru Wen Jiabao îşi relansează vechile promisiuni de luptă anti- corupţie. Presa sărbătoreşte disponibilizarea lui Bo drept " victorie a statului de drept" . De data aceasta însă, cuvintele ar putea fi urmate de fapte. În Cotidianul poporului din 17/04, un editorial relatează execuţia în 1952 a doi generali vinovaţi de concusiune ( nota trad. : delapidare de bani publici, pentru cei care nu cunosc termenul juridic) : Mao Zedong aprecia moartea lor drept necesară, în numele rentabilităţii. Trebuia evitată " aceeaşi soartă pentru 2, 20, 200 sau 2000 de ofiţeri tentaţi să- i urmeze exemplul" . În acest " document" însă, experţii văd un prim pas al regimului, pentru a pregăti opinia publică faţă de o soartă identică pentru Bo. Idem, pentru Zhou Yongkang, poliţistul din Comitetul Permanent, protector al lui Bo, care ar fi fost reţinut.
      Emise de la Zhongnanhai ( nota trad. : sediul guvernului) , astfel de rumori confirmă dauna adusă imaginii Partidului comunist chinez şi deruta în sferele înalte. Această afacere, care conjugă uri vechi între facţiuni, crime, înţelegeri secrete pentru lovituri de stat şi deturnări de bunuri publice de miliarde de $, este incompatibilă cu morala socialistă şi compromite numărul mic de familii ce- şi împart de 60 de ani puterea. Afacerea Bo este comparată cu cea a lui Lin Biao: neelucidată vreodată, dispariţia mareşalului în 1971 a făcut ca intelighenţia să- şi schimbe părerea despre Mao Zedong, înţelegând că el servea mai mult puterea personală decât Revoluţia. Bo este fiul lui Bo Yibo, unul dintre fondatorii regimului. Va trebui ales între legitimitatea sistemului şi regula tacită de impunitate a  高干子弟 (gaogan zidi/ fii a înaltelor cadre) .
      Scandalul are efectul petei de ulei. Comisar politic pentru logistică la APL, armata chineză, Liu Yuan îl disponibilizează ( 19/02) pe generalul Gu Junshan, nr. 2 al aceluiaşi organ şi care îşi etalează corupţia în palatul său din centrul Pekin- ului. Liu creează de asemenea un comitet de audit anti- corupţie militară, cu sprijinul şi în contul lui Hu Jintao. I se permite astfel de a- şi consolida - cam târziu- influenţa asupra " noului Mare Zid al nostru" , casta ofiţerilor aflaţi deasupra legii, obedienţi ai puterii civile, foarte expuşi neîncrederii. Liu ar fi spus, în faţa unui areopag de generali, aceste vorbe grele: privitor la depravarea din armată, " în caz de război, ce soldaţi v- ar asculta ordinele, şi- ar risca vieţile pentru voi? " .
      Ce legătură ar fi, pentru a conchide, între această debarcare din armată şi afacerea Bo?
      " Micii prinţi" , fii ai celor 60 sau 100 de familii, se află în fruntea armatei şi a Partidului. Liu Yuan este fiul lui Liu Shaoqi, celălalt atât de celebru rival al lui Mao, ce a murit acoperit de ruşine. În plus faţă de faptul că este locotenentul lui Hu, el este un intim al lui Bo şi al lui Xi Jinping, cel care va prelua puterea în octombrie. El este deci obligat să lucreze pentru doi dintre prietenii săi dintotdeauna contra celui de- al treilea. Cât despre Gu Junshan, coruptul sfârtecat, se spune că nu ar fi nimic altceva decât ... vărul lui Gu Kailai, soţia lui Bo ( fapt ce rămâne însă a fi confirmat) ! Cercul este astfel închis - şi te ameţeşte, în afacerea care sfâşie deja Partidul şi armata, cele două metereze ale regimului ...

Veşti din China: Polul Nord atrage atenţia ca un magnet

din presa de limbă franceză ( jurnalişti francezi aflaţi la Pekin)

Arctica, pe măsură ce se dezgheaţă, stârneşte în întreaga lume, inclusiv China, dorinţe de posesiune. Ceea ce suscită şi călătoria tematică ( 20- 27/04) a lui Wen Jiabao pentru a obţine un loc de observator în Consiliul Arcticii. Va vizita două ţări membre ( Islanda şi Suedia) şi două alte ţări influente în Europa ( Polonia şi Germania) .

Pekin- ul îşi doreşte acest statut, pentru a- şi face respectate interesele în această incintă. Se avansează o cauză ştiinţifică, însă există mai multe cauze, printre care, de pildă, permisiunea pe care Canada contează că o va solicita navelor sub pavilion ce vor dori să meargă pe şoseaua maritimă de nord, deîndată ce aceasta se va deschide peste vreo 35 de ani. Aceasta va scurta cu 6400 km traseul Hamburg- Şanghai.

Ar mai fi şi gazele naturale ( 30% din stocul mondial de gaze estimat se află se pare sub Polul Nord) , petrolul ( 13% ) , nodulii polimetalici ... Pekin- ul înaintează cu paşi mici - Arctica nu este o prioritate strategică pentru el. Începând din 2004, China are propria bază la Svalbard. Spărgătorul său de gheţuri, " Xuelong" , îşi pregăteşte cea de- a 5- a expediţie, iar China tocmai îşi construieşte un al doilea spărgător de gheţuri mai puternic ( 8000 tone, capacitate spargere 1,5 m) .

Pentru acest lobbying, ar fi fost necesară o altă etapă: Norvegia, ostilă candidaturii sale, începând din 2010, când Pekin- ul a întrerupt dialogul după acordarea permiului Nobel pentru pace lui Liu Xiaobo...
La cererea sa, Consiliul Arctic va lua o hotărâre în acest sens în 2013. Acesta a respins în 2009 China. Aprobarea este ineluctabilă, având în vedere bunele sale relaţii cu celelalte 7 state membre ...

Hristos a înviat!