Vești din China: China, meteor

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 02 septembrie 2017. )

      De 10 ani, „ big data” interpretează comportamentele umane și prezic evoluțiile probabile în societățile noastre. În China, două studii, din 2010 și 2017, realizate de echipa lui Homi Kharas, director adjunct al prestigioasei Brookings Institution, propune un stop cadru asupra acestei țări și a comparației China- restul lumii. Rezultatele au fost compilate pornind de la datetele demografice, dar și de la buletinele de salariu, venituri și nivel de consum în ultimii ani în toate marile orașe chinezești.   

Rezumându-i teza, cohorta de 160 de milioane de chinezi cu venituri medii ( între 16.000$ și 160.000$/an) în 2009, este în curs de a exploda pentru a atinge 850 de milioane în 2030. Reprezentau 12% din populație, vor fi 73%. În acest stadiu sărăcia va fi fost atunci eradicată demult! Cei 17 ani care ne despart de această fază traduc o tranziție de șase ori mai rapidă decât cea înregistrată în timpul revoluțiilor industriale precedente, din Regatul Unit în sec XIX, din SUA în anii '20, din Japonia în anii '50.  

     Comparat cu celelalte continente, avansul chinezesc are motive să surprindă. În 2030, Europa cu ale sale 550 de milioane de locuitori, nu va adăuga dintre aceștia clasei mijlocii decât 16 milioane, iar Statele Unite vor vedea cum chiar se topește a lor, cu același număr. Pe aceste continente mature, pauperizarea va sta la pândă, complice cu emergența unui pumn de miliardari, în timp ce burghezia se va afla blocată în „ capcana venitului mediu” , zdrobită de impozitele necesare pentru susținerea grupurilor sociale vulnerabile. De altfel, între 2010, 2020, și 2030, cele trei „ mari” țări europene, Germania, Regatul Unit și Franța, coboară sau dispar din lista primelor zece națiuni consumatoare.

     În acest timp, decolarea chineză se accelerează: în 2010, Kharas prevedea până în 2030 o piață internă chineză de 10.000 miliarde de $, respectiv 18% din piața mondială. Dar astăzi, el crede că poate să-i prezică un consum de 14.300 miliarde de $, respectiv 22% din piața mondială. La acea dată, populația chineză reprezentând și ea 22% din cea mondială, va consuma partea „ cuvenită” din produsul mondial brut.

     O privire asupra altor continente este de asemenea instructivă. India decepționează, făcând mai puțin bine decât așteptat. În 2010, Kharas îi atribuia pentru 2030 un consum de 12.800 de miliarde de $, respectiv 23% din cel mondial. În 2017 revizuiește cifra pentru 2030 la 10.700 miliarde de $, respectiv 17%. Statele Unite, foarte stabile în 2010 și 2030, vor consuma 4.000 de miliarde de $, 7% din consumul mondial. Europa, care consuma 10.900 de miliarde de $ în 2015, își va vedea ameliorat scorul pentru 2030, la 12.500 miliarde de $. Dar la scară mondială, acest volum înseamnă în realitate un declin manifest. Cei 31% din consumul mondial din 2015 se vor fi redus la 20% în 2030.

     Concluzia tuturor acestor previziuni este fără de apel: China ajunge, cu viteza fulgerului, prima putere mondială - economică, respectiv militară, financiară, comercială, tehnologică și altele. Iar ea se pregătește pentru asta. În ciuda aparențelor ori a problemelor de ego naționale pentru puterile „ descendente” , Europa, America, Australia sau Japonia, noua distribuire a cărților de joc înseamnă orice altceva dar nu ceva rău. Departe de a se replia asupra ei însăși ca Statele Unite ale lui Trump, China uriașă și solvabilă se întoarce către lume pentru a-și afla aici completarea necesară în educație, sănătate, timp liber, libertăți. O va face tot mai mult, chiar dacă va investi în industriile, serviciile și agriculturile din străinătate, la un nivel necunoscut în trecut. 

     Acesta este un mod de a spune că lumea nu va avea de ales decât să lucreze cu China, în spiritul lui Spinoza, „ non flere, non indignari, sed inteligere” - să nu se plângă, nici indigneze, ci să înțeleagă. 

      

Veşti din China: Imperiul fericirii albe

(traducere din limba franceză,articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 17 februarie 2017 )
     Acum 20 de ani, China urbană descoperea bucuria lunecatului pe zăpadă şi gheaţă. Între timp, sporturile de iarnă au cucerit ţara: astăzi sunt, se pare, 7 milioane de skiori, dintre care 90% începători. Bilanţ onorabil, dar minuscul la scară naţională ( 0.5% din populaţie) . Sectorul înaintează în schuss: începând de acum, ţara numără 200 de staţiuni dintre care 77 cu cel puţin 4 teleschiuri mecanice şi 10 corespunzând standardelor internaţionale.
     Pasiunea subită este exacerbată de câştigarea în 2015 a competiţiei de organizare a Jocurilor Olimpice de iarnă pentru 2022 la Pekin, Zhangjiakou şi Yanqing, printr- un salt de 40% a numărului de schiori în 2016. Astfel, China ajunge din urmă Japonia, de două ori gazdă olimpică ( Sapporo 1972, Nagano 1998) şi Coreea de Sud, organizatoare a JO din februarie 2018 la Pyeongchang.
     Perspectiva aceasta a suscitat interes, în China şi aiurea, fiindcă trebuie construit şi echipat totul. Pentru străinătate aceasta constituie o piaţă vastă şi lucrativă, cu nevoie urgentă de produse şi servicii pe care China încă nu le stăpâneşte: de- acum şi până în 2030, China lui Xi Jinping vrea să aibă 1000 de staţiuni şi 300 de milioane de schiori.
      De aceea, între 15 şi 18 februarie s- au ţinut la Pekin saloanele anuale ale IPSO şi ALPITEC, specializat în amenajări montane. A fost doborât un record de participare ( 728 de mărci de fabricaţie, 502 expozanţi) şi a fost adunată la un loc toată crema sportului mondial - Elveţia, Austria, Canada, Statele Unite, Japonia, Franţa. Delegaţia acesteia din urmă a fost foarte densă, cu 16 firme prezente din cele 211 federalizate în Cluster Montagne ( activ în China de aproape 20 de ani) şi politicieni precum P. Kanner, ministru pentru viaţa urbană, tineret şi sport şi L. Wauquiez, Preşedinte al Regiunii Auvergne- Rhône- Alpes. Vizita acestora din urmă nu susţinea decât scopuri comerciale: ei aveau de apărat şi candidatura Parisului la JO de vară din 2024, problemă în care China are influenţă. O vizită prietenească la gazda jocurilor de iarnă a constituit pentru Paris o bună politică.

      Printre companii locale şi străine se vede repede instaurată, dincolo de inevitabila rivalitate, o repartizare a rolurilor şi o cooperare implicită: Poma ( Franţa- Italia) , Doppelmayr ( Austria) , liderii telefericului, prosperă cu echipamente pe care China nu le stăpâneşte, precum telecabina în tunel. Ouado ( Franţa/ China) în parteneriat cu furnizorul austriac pentru echipamente de urcare pante Axess ( Austria) , oferă schiorului posibilitatea de reînnoire a permisului de ski prin smartphone - facilitate care nu e posibilă decât în China, prin sistemul de plata din reţeaua WeChat. Compagnie des Alpes are deja adminstrarea a două staţiuni: Silkroad din Urumqi ( Xinjiang) şi Thaiwoo ( Chongli) , supranumită " cea mai franţuzească dintre staţiunile chineze" .
      În afara perioadei hivernale ( 5 luni de frig, favorizate de o altitudine medie a ţinutului relativ înaltă) , staţiunile chinezeşti se axează pe o funcţionare pe tot parcursul anului, cu activităţi în aer liber: plimbări cu VTT, curse de orientare, quad, tir sportiv, golf cu discuri ( practicat cu discuri zburătoare) sau skiuri pe rotile! Traseele montane via ferrata şi tirolienele au avut vânt în pupă şi ele la salon.
     MND ( Montagne et Neige Developpement) firma din Savoya deţinătoare a unui larg portofoliu de brevete şi mărci, a câştigat premiul cel mare: o JV cu un grup de material minier din Zhangjiakou, pentru pruducţia şi vânzarea în toată China de sisteme de tracţiune, zăpadă şi securitate. Mai ales, a obţinut construirea staţiunii de la Snowland ( Zhangjiakou) : 55 km de piste echipate, la 110 milioane euro, cu livrare în trei ani.
     Bineînţeles că echipând China, unii dintre expozanţi au un gând ascuns: de a promova staţiunile consacrate, de a stârni interes pentru pistele de la Tignes, Chamonix sau Innsbruck, la clienţii din Wanlong sau Thaiwoo. Nu sunt decât câteva mii care pot opta pentru aceste destinaţii îndepărtate şi de prestigiu -- dar se poate pune pariu că JO din 2022 ar putea deschide gustul.

Veşti din China: Un Chunjie aflat între Confucius şi smartphone

(traducere din limba franceză,articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 10 februarie 2017 )

     Chunjie- ul,  un Nou An lunar având drept totem Cocoşul, se apropie de sfârşit. După o săptămână de concediu - a se înţelege de fapt 2 sau 3-  sute de milioane de chinezi se întorc la lucru. Aflată sub semnul Focului astral ( elementul anului) , această perioadă de liber a amestecat mai mult ca oricând la un loc tradiţiile şi tehnologiile, conectate între ele, semn al unei Chine ce întoarce progresiv una sau mai multe pagini din trecutul său. 
      Frenezia cumpărăturilor s- a perpetuat. Din 27 ianuarie până în 5 februarie, chinezii au cheltuit 140 miliarde de $, adică 11 $ de persoană, respectiv cu 11.40% mai mult decât în 2016, an aflat sub semnul Maimuţei. Cadourile de import, precum ciocolata elveţiană, parfurmurile franţuzeşti, suplimentele alimentare americane şi australiene, măştile cosmetice coreene au avut în continuare cea mai mare căutare...
6.15 milioane de norocoşi şi- au luat zborul spre străinătate ( + 7%) , mai ales către Thailanda şi Japonia. Iar restul, 344 de milioane, s- au dus în provincie ( + 13.8%) , s- au întors în satul natal ori s- au îndreptat către situri turistice precum Huangshan ( Anhui) , parcul Zhangjiajie ( Hunan) sau Disneyland din Şanghai. Cum Jocurile Olimpice de iarnă ( Pekin) , a căror scadenţă în 2022 se apropie, obligă, milioane de turişti au ales sporturile de iarnă, aflate în plină dezvoltare, chiar şi în Xinjiang, care a declarat 15 milioane de vizitatori (+ 20%) , nerăbdători să încerce skiul, sania şi patinele în Vestul Măreţ.
     Focurile de artificii n- au cauzat mare poluare în marile oraşe decât în prima noapte ( 900 PM 2.5 în Pekin) . Începând cu cea de- a doua noapte, raţionalizarea petardelor a redus emisiile de fum.
     O parte a Galei TV ( un show enorm de strassuri şi ideologie, cu 600 de dansatori, 2000 de costume, 1800 de accesorii, pentru 700 de milioane de spectatori) a fost delocalizată la Guilin ( Guangxi) . Poliţia şi- a oferit plăcerea unei vânători de drone, baloane şi aeromodele zburătoare mici. A detectat 26 ... dar n- a capturat decât 6.
     În afara Chinei au avut loc unul după altul 2000 de evenimente ale Ministerului Culturii, în 400 de oraşe de pe cele 5 continente, care au popularizat Anul Nou chinezesc unui număr de 250 de milioane de străini.
     Timp de 8 zile, megalopolele au putut " respira" : Dongquan ( Canton) a pierdut 70% din cele 8 milioane de suflete ale sale, Pekinul 40% din cele 21 de milioane - oferind celor rămaşi la faţa locului o vacanţă cu aer mai curat şi fără trafic.
     Faţă de anii precedenţi, contrar aparenţelor, sărbătoarea s- a digitalizat, dând la iveală societatea cea mai conectată cu lumea. 80% dintre cumpărături, chiar şi biletele de tren, au fost comandate şi plătite prin smartphone. Pe WeChat, s- au schimbat prin smartphone 14 miliarde de plicuri roşii- cadou de Anul Nou: 10 per locuitor şi cu 75% mai mult decât în 2016. În noaptea de Chunjie a fost grosul profitului pentru aplicaţii precum Idachu ( 1000 de bucătari la domiciliu) , Didi Hitch ( călătorii cu maşini particulare cu puţini pasageri şi cheltuieli împărţite între aceştia )  ori Xiaozhu ( rival al Airbnb/ închirieri direct de la proprietar oriunde în lume) .

     Cinci agenţii au închiriat falşi ( false) logodnici ( logodnice) la 1000 de yuani/ 24 h, fără alte cheltuieli incluse, pentru a- i păcăli pe vârstnici cu iluzia unei viitoare căsătorii a tinerilor. Asta pentru că 36% dintre băieţii şi 21 % dintre fetele de 25- 29 de ani sunt celibatari şi tot mai reticenţi faţă de morala confucianistă. Aceşti tineri continuă să boicoteze tot mai mult întoarcerea acasă de sărbători, preferând să plece în vacanţă cu prietenii ori singuri. 
     Bilanţ: la întoarcere, 95% dintre cei aflaţi în vacanţî apreciază sărbătoarea de 7 zile drept prea scurtă, iar 70% cer mărirea acesteia la 15 zile, chiar şi numai pentru a- şi revedea cele 15 milioane de copii " lăsaţi în urmă" în sat. Parlamentul reflectează la acest lucru ...
     În fine, pe web a suflat un vânt de nostalgie, alimentat cu un video ce prezenta tradiţiile de altădată. " Era mai bine înainte" suspină sufletele întristate ...
     La revedere, în 2018, sub semnul Câinelui. Vom regăsi atunci o Chină şi mai conectată, mai eliberată şi, cu siguranţă ( şi indiferent de vârstă) , tot în căutarea propriei identităţi.

Veşti din China: China,jucător abil la " covorul verde" *

 (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 25 septembrie 2016. )

          Săptămânile care precedă sărbătoarea naţională din 1 octombrie au adus pentru diplomaţia chineză punctul de echilibru între interese, situaţii, păreri divergente. În faţa Adunării generale a ONU la New York, Primul ministru, Li Keqiang, a reiterat vechiul său refren anti- protecţionism: a fost vorba despre a proteja livrările sale mondiale de oţel ieftine şi de accelerarea negocierilor în jurul noilor " drumuri ale mătăsii" . Dar mai ales în jurul RCEP ( Regional Comprehensive Economic Partnership- alternativă chineză, rivală a TPP american) , viitoarea zonă de liber- schimb între China şi cele 15 ţări ale ASEAN, India, Japonia, Coreea, Australia şi Noua Zeelandă - un proiect ambiţios, dar greu şi pe care Pekinul se teme să nu- l vadă împotmolit.
          Li a surprins totuşi prin câteva concesii faţă de Occident: a declarat că ţara sa e gata să sprijine noile sancţiuni împotriva Coreei de Nord ca urmare al celui de- al 5- lea test nuclear; a promis mai mult sprijin pentru ONU în primirea de refugiaţi- migranţi; şi a sugerat o atitudine mai dinamică în reglarea conflictului din Siria ...
          Toate aceste gesturi sunt rezultatul - China o spune- conştientizării pericolului de a nu face nimic în faţa factorilor destabilizatori. Dar trebuie luată în seamă şi înlocuirea Secretarului general al ONU, Ban Ki- moon, la sfârşitul anului. În alegerea sucecsorului acestuia, Barack Obama - şi el la sfârşit de mandat - va avea rolul determinant. Iar China, pentru a avea " cuvântul decisiv"  la Naţiunile Unite, trebuie să- şi prezinte acreditările faţă de SUA, ceea ce Li Keqiang a făcut cu talent.
          Pekinul s- a abţinut să propună un candidat chinez - e foarte devreme- şi în plus, Asia tocmai a fost reprezentată prin Ban Ki- moon, coreean. În ajunul scrutinului, ONU e bântuită de un tropism feminist: cinci candidate sunt în întrecere, din Bulgaria, Noua Zeelandă, Costa- Rica, Moldova şi Argentina. China susţine o candidată " neutră şi credibilă" : Irina Bokova, directoare generală a UNESCO. Bulgăroaica oferă dubla atracţie de a fi cetăţeană a unei ţări din fostul bloc de est şi de a fi studiat la Moscova - e o femeie care " ştie cum stă treaba" cu socialismul. În caz de succes, i- ar rămâne obligată Chinei... Iar cu sprijinul prezumat al lui Putin, iat- o deja cu aprobarea a cel puţin doi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate din cei cinci ( China şi Rusia) .
            O altă afacere diplomatică ce pare a zâmbi Pekinului este gestionarea tensiunii în Marea Chinei de Sud, ca urmare a pătrunderii APL în aceste ape la 2000 de km de coastele mării. În mod curios, cele două victime potenţiale, par ambele par a face stânga- mprejur, dezamorsându- şi propriile sisteme de apărare. După ce a fost convocat la Pekin Primul său ministru Nguyen Xuan Phuc, Vietnamul amână ratificarea acordului TPP. Aceasta deşi ( sau pentru că) acest TPP între 12 ţări din zona pacifică au potenţialul de a izola China.
           Pe de altă parte, în Filipine, Preşedintele Rodrigo Duterte întrerupe patrulările comune cu US Navy şi pare a vrea, deocamdată, să cumpere arme de la China. În atare caz bineînţeles că aceste arme nu s- ar mai putea îndrepta spre Armata Populară de Eliberare, ci mai degrabă împotriva rebelilor musulmani din sudul ţării, de pe insula Mindanao.
          Faţă de cei doi vecinuţi, Xi Jinping şi diplomaţii săi au un limbaj identic: " interesele noastre comune sunt mai puternice decât divergenţele" . Ambele părţi se pot întâlni la mijloc de drum şi rezolva amabil conflictele. Iar pentru moment, ţările merg pe asta. Dar ce a dat China în schimb, pentru a le face să renunţe la apărarea intereselor lor maritime? Ce asigurări de compensare? În orice caz, faţă de acum 6 luni, alianţa de rezistenţă împotriva Chinei sub umbrelă americană, pare mai improbabilă ca niciodată.

* " covorul verde" : un joc la vechea loterie franceză de dinainte de 1987. Se miza pe cărţi de joc în direct la televiziune, cu posibilitatea de a câştiga de 1000 de ori miza depusă. S- a renunţat la joc în 1993 după ce în 1988 la o astfel de şedinţă de joc câştigurile au fost mult superioare fondurilor loteriei adunate din mizele depuse.

Veşti din China: Caleidoscop cu ocazia reînceperii şcolii

 (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 09 septembrie 2016. )

Vastă ca o maree, reînceperea şcolii ( la 1 septembrie) a pus în mişcare spre şcoli 200 de milioane de copii între 6 şi 18 ani. Ca temă acasă, elevii au primit consemnul de a urmări seara la TV " Stindardul strămoşilor" , emisiunea Ministerului Educaţiei, ce proslăveşte eroismul revoluţionar. Din sloganuri precum: " Să nu cedezi vreodată!" sau " Să fii totdeauna hotărât!" s- a degajat starea de spirit conform căreia prin spirit de sacrificiu şi fidelitate faţă de partid, se ajunge totdeauna la a ieşi învingător. Pentru a se asigura că tinerii au recepţionat mesajul, unele şcoli au mers până la a cere de la părinţi o fotografie a copilului în faţa ecranului TV - ca un prim exerciţiu de disciplină din anul şcolar.

A doua zi după G20 la Hangzhou ( 4 şi 5 septembrie) , mass media şi- a centrat atenţia mai spre sud cu 2250 km, asupra Vientiane în Laos, unde s- a desfăşurat a 19- a Întrunire la nivel înalt China- ASEAN în prezenţa liderilor a 10 ţări din această asociaţie şi a altor 8 ţări, printre care India şi SUA.

Barack Obama a fost prezent, fiind primul preşedinte american care a vizitat această ţară- martir a bombardamentelor din Vietnam de acum 71 de ani. Obama a fost acolo pentru un act de căinţă simbolică, respectiv pentru a exprima " responsabilitatea morală" a ţării sale: zeci de milioane de submuniţii se află încă îngropate în solul laoţian şi explodează cu regularitate, astfel încât au cauzat 20.000 de morţi de la încetarea ostilităţilor. Obama a promis aşadar 90 de milioane de $ în trei ani pentru a se accelera operaţiunile de deminare.

Adevărata miză a vizitei lui Obama a fost impasul cu China în influenţa asupra Laosului. Pentru Pekin, reprezentat la întâlnirea la nivel înalt de primul- ministru, Li Keqiang, este vorba despre un interes strategic.

În Laos, ţară săracă şi fără ieşire la mare, China investeşte tot mai mult. Printre proictele recente se pot enumera zona industrială That Luang Marsh nu departe de Vientiane ( 1.6 miliarde $) , barajul hidroelectric de la Nam Ngiep- 1 ( 868 milioane de $) , viitorul tren de mare viteză Kunming- Vientiane de 418 km, de peste 6 miliarde de $ - o secţiune din linia proiectată spre Singapore. 

Pentru Pekin, investiţiile sale, care se regăsesc în toate ţările din zona ASEAN, se justifică precum bază a " Drumului său al mătăsii" , prin existenţa a sute de milioane de consumatori şi bazin de atractive materii prime şi energie. În contrapartidă, China aşteaptă de la aceste ţări- clienţi ca ei să- i fie şi aliaţi politici...

De aceea, la întâlnirea la nivel înalt de la Vientiane, lupta pentru influenţă a fost continuată. Susţinut de primul- ministru nipon, Obama a amintit că verdictul Curţii de la Haga, prin care se condamnă construirea de insuliţe artificiale chinezeşti în arhipelagul Spratley, este " constrictiv" - China ar trebui să se retragă, respectând dreptul suveranităţii maritime al ţărilor riverane şi Convenţia dreptului asupra mării ...

La aceasta, Li Keqiang a ripostat exprimându- şi dorinţa de a vedea dispărut " amestecul" în raporturile dintre ASEAN şi ţara sa. Implicit, Statele Unite şi Japonia, entităţi din alte regiuni geografice, n- au nimic a face cu acestea. Apoi, în comunicatul final, ţările s- au ferit să citeze hotărârea de la Haga, mărginindu- se la " a lua act" de îngrijorările " anumitor lideri" referitoare la activităţile chinezeşti din Marea Chinei de Sud. Liu Zhenmin, ministru- adjunct al afacerilor externe, a putut chiar felicita ţările membre pentru " reţinerea" şi voinţa lor de " a găsi soluţii ... susţinând astfel eforturile comune în negocierea unui nou cod de conduită a naţiunilor în Marea Chinei de Sud. "  . 

Este, fără nici o îndoială, un succes al diplomaţiei chineze, fruct, în parte, al generoaselor finanţări ale Pekinului într- o regiune, care, înainte de toate are nevoie de dezvoltare.China face astfel un pas spre o reglementare a litigiului, conform cu voinţa şi reglementările sale.

Veşti din China: Diplomaţie chineză, multilaterală!

( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)
Articol apărut în 22 martie 2015. 

Diplomaţia chineză e veşnic trează în întreaga Asie. Săpătămâna aceasta vom arunca o privire asupra a patru ţări şi patru dezbateri, uneori tensionate!

Japonia şi Coreea de Sud: La Seul ( 21- 23 martie) miniştrii de externe ai celor trei ţări s- au întâlnit într- o " trilaterală" . O atare întrunire este importantă prin raritate: din 2011 diplomaţii acestor trei cele mai influente ţări din Asia nu s- au mai întâlnit în această formulă de trei. China este cea care a solicitat cel mai mult o aşa întrunire, în special pentru a discuta diverse proiecte ale zonelor de liber schimb, între ele, cu ASEAN, cu ţările riverane Pacificului...
Un subiect urgent era AIIB, ultimul proiect născut în China, al băncii regionale pentru investiţii.
În numele " bunei vecinătăţi comerciale" , Coreea de Sud era mai mult decât gata să adere - desolidarizându- se astfel de SUA, care îi cerea să boicoteze proiectul.
Pekinului îi rămânea să mai convingă Tokyo- ul prin câteva semne de încredere, ca de pildă invitarea Japoniei la sărbătoarea din 3 septembrie de comemorare a celui de- al doilea război mondial.
Însă problema e complicată: Japonia este moştenitoarea regimului fascist al Mikado- ului de dinainte de război, care a iniţiat şi pierdut războiul în întreaga Asie, lucru ce n- a fost uitat niciodată în China ( şi nici în Coreea) . Şi totuşi, această paradă, bine pregătită, ar fi putut fi o ocazie de reconciliere...
Miniştrii chinez şi japonez s- au întâlnit încă din 19/03, pentru a conveni împreună măsuri de prevenire a conflictelor privind arhipelagul Diaoyu/ Senkaku. După mai bine de un an de tăcere, dialogul a fost redeschis!

Birmania: în 13 martie, o bombă lansată de un bombardier birman, a ucis 5 civili chinezi în Yunnan. Urmare a acestui fapt, China a reacţionat prin mai multe proteste ( generalul Fan Changlong, vice- ministrul Afacerilor Externe, Liu Zhenmin) şi a trimis la faţa locului patrule aeriene.
Însă Pekinul a încercat mai ales să muşamalizeze povestea. Bomba birmană, o evidentă eroare de pilotaj, a explodat în mijlocul unui război civil în care junta birmană reia controlul asupra teritoriului ţării sale, în faţa unei minorităţi kokang- chineze, vreme îndelungată înarmată de către APL, din solidaritate etnică.
Or, dintre cei 14 generali ai APL actualmente acuzaţi de corupţie, unul este acuzat de a- i fi înarmat pe cei din minoritatea kokang în 2009.
Cel dintâi investitor străin din Birmania, China se confruntă aici cu o nemulţumire din partea populaţiei şi a clasei politice. Aşa că, în acest incident nu poate decât să se poarte cu mare grijă.

Sri Lanka: în februarie, noul guvern al insulei a îngheţat şantierele chinezeşti din portul şi aeroportul Colombo, ce vizau investiţii grele ( 1,4 miliarde de $) .
Acum, în ultimele zile, a apărut din senin o dezbatere în opinia publică din Sri Lanka în jurul unei probleme fără îndoială absurdă, dar periculoasă: după ce se încheie lucrările, având în vedere miza investitorului chinez, spaţiul aerian va mai rămâne sub control naţional? Noul lider, dl. Sirisena, promite verificarea acestui aspect.

După câte se pare, prin această obiecţie, noua putere ar putea încerca să anuleze cesionarea temporară sau definitivă faţă de China a 108 ha de teren în capitală, recâştigate pe mare.
Pe de altă parte, marina chineză plăteşte fără îndoială faptul că două submarine au ancorat în 2014 la Colombo, suscitând o tensiune inutilă în India vecină şi neîncrederea în sânul noului guvern...

Veşti din China: China, un " partener" care visează să aibă " aliaţi"

 ( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)

După doi ani de înaintări militare agresive pentru vecinii săi, în Marea Chinei ca şi în sudul Tibetului, China surprinde lumea prin crearea unei acalmii. Această cotitură, Xi Jinping o formulează în cadrul unei Conferinţe Centrale asupra Diplomaţiei ( 28/11) : " trebuie să avem prezente în minte riscurile şi să dezamorsăm potenţialele crize, pentru a le transforma în şanse de creştere ale ţării. "
Această părere este comentată ( 2/12) de Xue Li ( cercetător la CASS) : " este timpul să înţelegem să nu mai fim neîncrezători în alianţe cu venicii noştri" . Neputând să înfrunte o flotă chineză superioară lor, adunate împreună, aceste ţări nu au altă alternativă la faptul de a " coopera mai degrabă decât a înfrunta" .  Acest lucru i- a permis lui Xi să- l întâlnească la Conferinţa la nivel înalt a APEC pe rimul ministru nipon Shinzo Abe după doi ani de pauză şi să încheie un puternic acord cu Barack Obama.

Această conefrinţă a condus la constatarea existenţei altei importante devieri: Din 1949 China nu s- a abătut de la o ideologie de " non- aliniere" , vizând să facă din aceasta farul anti- hegemine al Lumii a treia. La conferinţă acest principiu a rămas în vigoare, dar nuanţat pentru prima dată prin voinţa lui Xi de a " întări o reţea mondială de parteneriate" . 

" Aliaţi" sau " parteneri" ? Diferenţa constă în refuuzl Chinei de a alege un bloc cu care să colaboteze în exclusivitate. Dacă ar fi făcut acest lucru, conform lui Jin Canrong de la Universitatea Poporului din Pekin, acest fapt ar fi " lezat tipul de relaţii ... pe care China încearcă să le promoveze" . Însă totul are un preţ. A deschide parteneriate cu o mână de puteri rivale, înseamnă să se oblige la o mare distanţare ideologică. Pang Zhongying, de la aceeaşi universitate, observă că " China are nevoie de aliaţi, însă pentru moment nu- i poate desemna". Astfel, o mină chineză de cupru din Afganistan este protejată de US Army al commando- urilor integriste, ceea ce APL nu face în afara graniţelor. Însă, US Army îşi face bagajele să plece, iar protecţia va dispărea. Ar fi putut rămâne, dacă China şi Statele Unite ar fi fost legate printr- un tratat de apărare. De aceea abandonarea non- alinierii chineze pare ineluctabilă.

În politica externă nimic nu se schimbă în ce priveşte obiectivele pe termen lung. În ultimele 12 luni, împotriva avizului vecinilor şi Statelor Unite, Pekinul a izolat 4 atoli ai insulelor Sprateyls ( Marea Chinei de Sud) , inclusiv o pistă de aterizare de 3000 de km. Pekinul militarizează flota sa de pază de coastă, alcătuită până în 2013 din diverse corpuri maritime civile. Rezultatul la vecini este inevitabil: o apropiere accelerată între Vietnam, Filipine, respectiv Japonia şi India sub umbrela SUA. Pare deci improbabil ca China să poată susţine deschis cele două obiective ale sale de " soft- power" de imagine şi extindere militară faţă de vecini. La această dată, ea pare sigură că aceştia din urmă vor putea accepta pierderea patrimoniului lor maritim în schimbul unor investiţii şi a creşterii ... Dar această percepţie a lucrurilor ar putea fi departe de realitate: integrarea unor ţări asiatice într- un spaţiu economic chinez comportă riscuri în ce priveşte suveranitatea lor naţională şi fix acest lucru tocmai a fost afirmat de electorii din Taiwan.

Veşti din China: Maşini de lux, studii în străinătate, şcoli de fotbal

 ( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)

33, 5 ani … Aceasta este vârsta medie a proprietarului de maşină de lux din China, în proporţie de 76% masculin, dintre care 10% au fost cel puţin 3 ani în străinătate, cu un venit lunar de 30.000 de yuani/ persoană, respectiv 80.000 yuani/ familie.

Proprietarii de

Mercedes sunt cei mai bogaţi, fiind adesea întreprinzători,

cei care şi- au cumpărat un Infiniti fiind cei mai puţin bogaţi.

Cei care au Cadillac sunt cel mai adesea gulere albe,

cei cu Wolkswagen sau Audi sunt funcţionari cu experienţă, uneori percepuţi drept «  plicticoşi » ,

cei cu BMW sunt cel mai adesea femei, nou- îmbogăţiţi şi percepuţi drept ţinând la aparenţe,

cei cu Land Rover- tineri care vor să pară mai mult decât sunt, adesea cu puţină educaţie,

cei cu Volvo- conducători educaţi, membri de valoare ai societăţii, familişti convinşi, cu o moralitate ireproşabilă.

Aceste date sunt extrase dintr- un studiu al Hurun asupra percepţiei acestor 8 mărci de lux în 10 cele mai mari oraşe din China.

80% dintre bogaţii chinezi îşi trimit copiii la studii în străinătate. Conform altui raport al Hurun, este procentul cel mai ridicat din lume, faţă de 10% în Germania, 5% în Franţa şi 1% în Japonia ….

Destinaţiile predilecte sunt :

Statele Unite şi Regatul Unit primesc marea majoritate a tinerilor studenţi, a căror vârstă medie la plecarea la studii este de 16 ani,

în timp ce Australia, Canada, Elveţia, Noua- Zeelandă, Singapore, Franţa şi Germania îşi împart restul tortului.

20.000 de noi şcoli de … fotbal

Este anunţul făcut de Wang Dengfeng, Director pentru Educaţia Fizică în Ministerul Educaţiei, sub pretextul obezităţii infantile şi având în minte rezultatele slabe al echipei naţionale de fotbal.

Wang îşi şi explică de altfel calculul făcut : „ din 1000 de fotbalişti înscrişi în fiecare dintre cele 20.000 de viitoare şcoli, 10 vor atinge probabil un nivel profesionist. La nivel de întregul Imperiu de Mijloc, asta înseamnă 200.000 de jucători profesionişti. Cu o aşa cifră cum să nu progreseze fotbalul nostru? ” . O logică imparabilă ...

De prin Asia: 8 tendinţe de modă asiatice care ne surprind

8 tendinţe de modă asiatice care ne surprind

( traducere din presa franceză de specialitate)

Asiaticii au adesea nişte mode care ne surprind. Uneori amuzante, alteori la limita excentricităţii care şochează, aceste tendinţe, chiar dacă nu totdeauna pot fi înţelese, se bucură de un succes real, în special la tineri. Iată 8 dintre tendinţele de modă asiatice actuale care ne surprind:

1.Dinţi care „ se încalecă” : Moda „ yaeba” constă în a- ţi reface o parte din dentiţie astfel încât caninii superiori şi chiar incisivii să devină mai vizibili, uneori răsuciţi şi în şir dublu. Pentru foarte multe japoneze, a avea dinţii ne- aliniaţi constituie un semn de frumuseţe, un atu de seducţie. Pentru a realiza aşa ceva e nevoie să faci o operaţie, dar e posibilă şi lipirea unor dinţi falşi, poziţionaţi pe lângă şirul de dinţi normal, situaţie în care modificarea aspectului dinţilor e temporară.

2. Falsul aparat dentar. În Asia de est, ca şi în Tailanda, Malaezia, Indonezia şi chiar în China, această modă recentă prinde din ce în ce mai mult. E vorba înainte de toate de un accesoriu menit să ofere o falsă informaţie asupra statutului tău social. În aceste ţări, îngrijirile ortodontice sunt extrem de scumpe.Să ai posibilitatea financiară să- ţi îndrepţi dinţii implică în aceste ţări ale Asiei să ai un statut social ridicat, iar a purta un aparat dentar constituie un semn de prosperitate financiară. Cât priveşte această modă, există aparate colorate şi „ frumos” ornate.

3. Ochelarii fără lentile. Ajunsă în Occident, această modă nu se stinge. Această tendinţă continuă să rămână surprinzătoare pentru persoanele care poartă ochelari şi care în majoritatea lor încearcă să scape de ei prin operaţii sau renunţând să- i poarte şi adoptând lentilele de contact. Trebuie spus că asiaticele au o obsesie a lor în ce priveşte ochii, pe care caută să- i pună în valoare prin gene false, machiaj, lentile de contact colorate şi chiar operaţii ale pleoapelor.

4.Despre Aegyo Sal. Mai nou foarte popular în Coreea de sud, constituie noul secret al tinereţii pentru numeroase femei şi chiar pentru unii bărbaţi. Constă în a face o operaţie pentru modificarea pleoapei inferioare. Se obţine astfel o privire mai zâmbitoare. De altfel în coreeană „Aegyo Sal” înseamnă „ zâmbetul ochilor” .

5.Masca chirurgicală. Dacă aţi crezut că japonezii şi chinezii poartă astfel de măşti numai pentru a se proteja de poluare ori pentru a- i proteja pe ceilalţi de o infecţie a lor, v- aţi înşelat. În mai multe ţări din Asia, purtarea unei măşti chirurgicale este o modă. Există astfel de măşti pentru toate gusturile. Chiar şi Louis Vuitton are măşti chirurgicale ( false) în China.

6. Face- kini. Face- kini în sine nu este la origine un accesoriu de modă. Această invenţie apărută pe plajele din China are în esenţă scopul de a proteja la extrem pielea albă şi sidefată a femeilor. A avea o piele albă este în China o culme a frumuseţii, după părerea a numeroşi chinezi, iar face- kini- ul îi ajută în această privinţă. Până în prezent însă, acest accesoriu era prea puţin elegant, aşa că numai femeile vârstinice îl purtau. Acum însă, stiliştii din toată lumea acordă atenţie face- kini- ului pentru a- l face tot mai estetic.  

7. Bagel head. Această tendinţă mai mult decât surprinzătoare este de origine japoneză. Constă în a- ţi injecta în frunte o soluţie salină pentru a modela apoi fruntea în formă de Bagel, adică gogoaşă umplută. Efectul durează numai 24 de ore după injectare, ceea ce permite unui număr mare de persoane să încerce aşa ceva.

8. Toaletarea animalelor de companie astfel încât să semene cu animale sălbatice. În China este o modă destul de răspândită şi se întâmplă de pildă la câini, care sunt făcuţi să arate ca nişte urşi panda ori tigri.

Veşti din China: China e " fericită" să vadă că Japonia oferă ajutor Africii

China este " fericită" să vadă că Japonia a lansat iniţiative de cooperare cu Africa şi speră că aceste măsuri vor fi favorabile păcii şi dezvoltării Africii, a anunţat ieri Hong Lei, purtătorul de cuvânt al Ministerului pentru Afaceri cu Străinătatea, în cadrul unei conferinţe de presă ordinare, ţinută la Pekin.

Comentariile d- lui Hong intervin după ce Primul Ministru japonez, Shinzo Abe, a anunţat sâmbătă cu ocazia deschiderii celei de- a 5- a Conferinţe internaţionale de dezvoltare a Africii care s- desfăşurat la Yokohama, în Japonia, că Japonia va acorda Africii un ajutor în valoare de 3.200 miliarde de yeni ( circa 32 miliarde dolari) în următorii cinci ani.

Dezvoltarea Africii impune susţinerea şi ajutorul comunităţii internaţionale, a estimat dl. Hong, adăugând că ţara sa, China, speră ca Japonia să fie la înălţimea angajamentelor asumate.

Veşti din Asia: Prima zi a lui 2013

V- a trecut prin cap ca şi mie că parcă în prima zi a anului ar trebui făcut şi altceva decât să dormi sau după ce eventual mergi la biserică de Sf Vasile să stai la un pahar de vorbă? Iată câteva idei de ce s- ar putea face altceva: 

Prima zi din an în Japonia şi China
                                                                         În Japonia:
Japonezi făcând coada la sanctuarul Meiji, la Tokyo, pentru rugăciunea din prima zi a anului:

În China:

Turişti admirând răsăritul de soare în Shitang, /  Wenling, /provincia Zhejiang (est)

O turistă admiră răsăritul de soare la Shanghai

un cetăţean face exerciţii de taijiquan la răsăritul soarelui în Mudanjiang, provincia Heilongjiang ( nord- est)

un pescar ieşit pe lac la răsăritul soarelui în Zigui, în zona Hubei ( centru) 

Vesti din China: Insulele Diaoyu : manifestaţii şi cumpărare, „ farse”

Traducere de articol din presa francofona la Pekin.
Nu ma pot abtine sa spun ca la sfarsit veti fi sigur de acord cu mine: articolul ne aduce de fapt o veste buna, zona in discutie nu este o zona de potential conflict.

La opt zile de la fapte, răscumpărarea- naţionalizare de către Tokyo a insulelor Diaoyu-Senkaku era calificată ( 18/9) de către vice- preşedintele Xi Jinping drept «  farsă » . Fără a merge atât de departe, primul ministru nipon, Yoshihiko Noda , admitea ( 18/09) că a subestimat tensiunile ce au urmat. Această autocritică voalată era legată de vizita lui Leon Panetta, şeful apărării americane, în cele două capitale niponă şi chineză, pentru a răci spiritele ca urmare a 4 zile de campanie ( 15- 18/09) de reacţie agresivă în partea continentală.

 În 85 de oraşe s- au succedat manifestaţii antinipone mici, dar foarte bine organizate. Participanţii alcătuiau un evantai pestriţ de nemulţumiţi, printre tineri mulţumiţi să se defuleze, patrioţi şi nostalgici Mao. Sectorul acţiune- propagandă a furnizat logistica : porta- voci şi slogane, precum şi sticle cu apă şi ouă de aruncat, împotriva locaţiilor japoneze, proiectile benigne ce au permis de fapt limitarea distrugerilor. Însă nu peste tot : în destule oraşe, maşini ( chiar şi particulare, chiar şi made in China) au fost arse pentru simplul motiv de a fi mărci de la Soare Răsare. Restaurante, super- magazine, cu concesionari niponi au fost devastate, Uzine şi magazine japoneze, protejate de poliţie, au fost închise timp de una- două zile. Apoi, în 18/09 seara, prin remiterea a câtorva milioane de SMS- uri clar dirijate, Pekin- ul a decretat sfârşitul petrecerii : supusă, mişcarea a încremenit.

Totuşi afacerea are costuri pentru ambele părţi. Tocmai reconfirmat în fruntea partidului său până la legislativele din 2013, Noda recomandă fermitate şi trimite nota de plată pentru distrugeri la Pekin. Realizat chiar înaintea violenţelor, un sondaj Reuters efectuat la 400 de companii nipone mari/ medii din China, arată că 41% dintre ele susţin că afacerea acestui arhipelag nelocuit le va afecta investiţiile viitoare. Ele se plâng totodată de discriminarea administrativă şi sabia lui Damocles atârnată deasupra lor, de un boicot ce poate interveni oricând, impus de puterea absolută ( într- un joc de-a şoarecele şi pisica) . Cei mai „ fripţi” vorbesc despre plecare. Nu s- a ajuns la aducerea în discuţie a celor 345 de miliarde de $ de schimburi bilaterale şi nici a celor 9.2 milioane de locuri de muncă nipone în China ( cifre din 2005) , însă relaţia n- a scăpat neatinsă- sărbătorirea a 40 de ani de legături diplomatice în această săptămână s- a redus la porţia minimă: pare a se fi revenit la vremurile cele mai rele ale proastei înţelegeri, de sub primul ministru al epocii respective, negaţionistul Junichiro Koizumi (2001-2006). 

În fond, totuşi, cei 7 km² de stânci nu constituie o miză tangibilă, şi cum trecerea sub drapelul roşu este neverosimil a fi pe termen scurt- SUA tocmai a reiterat angajamentul lor de a le apăra alături de armata niponă. În aceste condiţii, vivacitatea replicii chineze ar putea reflecta nevoia APL, armata chineză, de misiuni şi ţinte care să justifice menţinerea enormului său buget anual, iar mai imediat, pe acela al Partidului printr- o diversiune ( perdea de fum) vizând frământările sale interne cu două spătămâni înainte de Congres. China şi lumea trebuie să- şi pună întrebări asupra calităţii raporturilor politice pe care ea vrea să le aibă cu Japonia: este normal ca ea să păstreze cu ţări periculoase precum Iran ori Coreea de Nord legături mai strânse decât cu Tokyo? O alianţă niponă mai degrabă nu ar accelera stabilitatea şi creşterea în Asia? Pe de altă parte, exploatarea străzii de către regim, ca şi cum Partidul ar fi oglinda sufletului poporului, începe a ridica probleme. Mâna statului este prezentă în aceste manifestaţii, slăbind legitimitatea mesajului. Se are în vedere aici şi că unii participanţi deturnează mesajul, îl înlocuiesc cu propriile cuvinte, însuşindu- şi astfel un forum care de altfel e interzis. Portretele lui Mao, strigătele de „ demisia trădătorilor” sau „ Bo Xilai este în inima poporului” se adresează mai puţin Japoniei decât regimului însuşi: o metodă de acţiune- propagandă începe să patineze. 

Veşti din China:Ajunul Congresului- reintoarcere tensionată din vacanţa de vară

traducere

Ajunul Congresului- reîntoarcere tensionată din vacanţa de vară

La doar câteva săptămâni de Congresul al VIII- lea, ce trebuie să înscăuneze viitorul guvern al celei de- a 6- a generaţii sub Xi Jinping ( Preşedinte- Secretar 1) şi Li Keqiang ( Prim Ministru) , Pekin- ul a trecut cu bine peste trei drame rutiere care au îndoliat recent ţara.

În Shenxi şi în Sichuan ( 24/8) 2 coliziuni între autobuze şi camioane au făcut 47 de morţi. La Harbin, căderea de 100 m a rampei unui pod rutier pe râul Songhua ( 26/08) a şocat puternic opinia publică şi puterea.

Era unul dintre cele mai lungi poduri din ţară ( 15 km) , dintre cele mai scumpe ( 300 milioane $) şi mai recente ( 9 luni) . Harbin- ul a fost prompt în a dezvinovăţi arhitecţii, preferând să acuze patru camioane supraîncărcate. Experţii însă, ca de pildă Chen Zhaoyuan de la Universitatea Qinghua ( Pekin) , indică un recent derapaj, amestec între carierism şi corupţie.

În cursul ultimilor 10 ani s- au construit 200.000 de poduri, într- un ritm vertiginos. În prezent, orice „ politic” care comandă un pod, vrea inaugurarea acestuia în mandatul său şi prin urmare vrea tot în mandatul său realizarea studiilor, design- ului şi construcţiei- adică o erezie, pentru profesionişti. Pentru a face mai repede, se face rabat la capitolul securitate. Iar pentru a plăti dedesubturile, se recurge la materiale aflate sub normele contractului.

Impactul criticii e dur, fiindcă practicile pentru poduri sunt aceleaşi şi pentru şcoli şi uzine. Iar capacitatea Chinei de a face orice, mai repede şi mai ieftin decât în alte parte, „ miracolul chinez” se fisurează !

China se află antrenată într- un maëlstrom de conflicte maritime pentru împărţirea arhipelagului, cu nu mai puţin de 3 vecini ( Vietnam&Filipine pentru insulele Spratley, Japonia pentru Senkaku-Diaoyu). Cazul Senkaku-Diaoyu este cel mai fierbinte.

Pe parcursul ultimelor luni, în această guerilă, e nevoie să recunoaştem că Tokyo- ul acţionează şi că are un puternic suport american. În iunie- iulie, forţele navale ale celor două ţări au avut aplicaţii comune cu teme foarte sugestive precum „ recucerirea unei insule” . În mai multe declaraţii, Dieta niponă şi Primul Ministru Noda împrăştiau orice îndoială în privinţa hotărârii de a apăra arhipelagul. Pentagonul şi- a confirmat obligaţiile legale faţă de partea niponă în caz de conflict. Iar Tokyo- ul se pregătea pentru răscumpărarea de la familia proprietară, Kurihara, a 3- 5 insuliţe, pentru suma de 25 milioane $. Tot atâtea gesturi luate drept provocări în China, care a lansat ( 15/08) acţiuni din Hong Kong asupra insulelor, a desfăşurat acolo steagul roşu cu 5 stele, înainte ca oamenii săi să fie expulzaţi de către japonezi. Au urmat alte acţiuni ale japonezilor în 18/08, după care Tokyo a închis zona pentru a calma lucrurile.

În fond: populate cu pescari până în sec al XIX- lea, astăzi pustii, insulele Senkaku au fost cucerite în 1900 în luptă de către japonezi, apoi administrate de Tokyo prin Taiwan, colonie a sa la vremea aceea ( şi care, de atunci, le revendică) . 

Insulele trec în 1945 sub control SUA, care le înapoiază în 1972 Japoniei. În fine, detaliu important, până la turnanta secolelor aceste insule necultivate nu interesau pe nimeni, înainte de a li se descoperi potenţialul de pescuit şi cel mineralier al subsolurilor lor, precum şi rutele maritime ce trec în largul acestora. 
În acelaşi timp se trezea antagonismul naţiunilor cu ambiţii rivale, pentru supremaţia asupra Asiei. Pentru socialismul chinez, confruntat cu atâtea probleme interne şi cu o opinie publică nervoasă, marja concesiilor în ce priveşte revendicările externe, pare aproape nulă. Totodată, acest braţ de fier este însoţit de reînarmare- a Chinei şi a întregii Asii. În această vară a fost accelerat planul chinez pentru racheta intercontinentală DF41 ( 14.000 km şi până la 10 bombe nucleare) , în timp ce SUA şi- a desfăşurat în Japonia „ centura high- tech” , precum X Band, radarul de alertă precoce, cu intenţia de a o extinde în Filipine şi în alte părţi.

Acest efort este anunţat ca instrument defensiv contra ... Coreei de Nord: pretext ce nu înşală pe nimeni, dar care arată totuşi preocuparea SUA de a menţine şi întări alianţa sino- americană. În aşteptarea unor vremuri mai bune!

Poate vă intereseaza: veşti SUPER din Japonia

Fukushima: un "désastre créé par l'homme", selon un rapport officiel

L'accident nucléaire de Fukushima a été "un désastre créé par l'homme" et non pas simplement provoqué par le séisme et le tsunami géant survenus le 11 mars 2011 dans le nord-est du Japon, a conclu jeudi une commission d'enquête mandatée par le Parlement.

"L'accident (..) est le résultat d'une collusion entre le gouvernement, les agences de régulation et l'opérateur Tepco, et d'un manque de gouvernance de ces mêmes instances", a-t-elle expliqué dans son rapport final.

"Ils ont trahi le droit de la nation à être protégée des accidents nucléaires. C'est pourquoi nous sommes parvenus à la conclusion que l'accident a été clairement +créé par l'homme+", poursuit le document long de 641 pages.

"Nous pensons que les causes fondamentales sont les systèmes d'organisation et de régulation qui se sont basés sur des logiques erronées dans leurs décisions et leurs actions, et non pas un problème de compétence d'un individu en particulier."

L'accident de Fukushima, le plus grave depuis la catastrophe nucléaire de Tchernobyl (Ukraine) en 1986, a eu lieu juste après un séisme de magnitude 9 dans la région du Tohoku (nord-est) qui a déclenché un tsunami sur tout le littoral.

Une vague de près 15 mètres de haut avait déferlé sur le site de la centrale Fukushima Daiichi, gérée par la compagnie d'électricité Tokyo Electric Power (Tepco), noyant les systèmes de refroidissement des réacteurs et les générateurs de secours situés en sous-sol. "La direction de Tepco était consciente des retards dans les travaux antisismiques et des mesures contre les tsunami et savait que Fukushima Daiichi était vulnérable", a souligné la commission.

Il s'agit de la troisième enquête menée sur cette catastrophe.

Un précédent rapport, mandaté par Tepco, avait disculpé la puissante compagnie d'électricité de toute responsabilité, en affirmant que la puissance du séisme et l'ampleur du tsunami dépassaient toutes les prévisions et ne pouvaient pas être raisonnablement envisagées. "Cela ressemble à une excuse pour échapper à ses responsabilités", a répliqué la commission.

"Bien qu'ayant eu de nombreuses occasions de prendre des mesures, les agences de régulation et la direction de Tepco n'ont délibérément rien fait, ont reporté leurs décisions ou ont pris des mesures qui les arrangeaient", a-t-elle ajouté.

Le rapport d'enquête reproche également à l'opérateur de ne pas avoir réagi suffisamment vite dans les premières heures de l'accident. "Cela ne doit pas être attribué à des problèmes d'individus sur le site, mais à des problème structurels de Tepco", a-t-il relevé.

Cette commission d'enquête était composée de 10 membres de la société civile (sismologue, avocats, médecins, journaliste, professeurs) désignés par les parlementaires. Présidée par le professeur Kyoshi Kurokawa, elle a interrogé les principaux acteurs de l'époque et mené des investigations depuis décembre 2011. Le Premier ministre au pouvoir au moment des faits, Naoto Kan, a ainsi reconnu lors de son audition en mai la responsabilité de l'Etat dans la catastrophe, mais a défendu la façon dont il a géré la crise tout en admettant quelques cafouillages.

La commission avait auparavant questionné le patron de Tepco de l'époque, Masataka Shimizu, qui s'était défendu d'avoir voulu abandonner la centrale dans les heures ayant suivi le tsunami, contrairement aux affirmations de M. Kan, du porte-parole du gouvernement, Yukio Edano, et du ministre de l'Industrie d'alors, Banri Kaieda.

Veşti din lume

Superb în lumea modei! Cică e puternică anul acesta influenţa Chinei şi Japoniei în domeniu. Cam aşa e, deşi influenţa aceasta e prezentă în modă de peste 30 de ani, de când s- au făcut primele parade de modă în China după RevCult.

N- am timp să stau să dau click- uri şi să copiez, clicaţi titlul sau copiaţi acest link:

http://www.cotidianul.ro/142402-Rochii-somptuoase-si-teatrale-pentru-imparatese-concubine-si-gheise