(Traducere
din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în
China. Articol apărut în 23 martie 2018.)
La sfârșit de martie, nava China
traversează niște ape agitate, mai mult decât de obicei. Președintele Trump, mergând
pe logica lui protecționistă, a lovit ( în 22 martie) China cu taxe asupra a „1300
de produse” și „60 de miliarde de $” pentru „furt de proprietate intelectuală
americană”. Îi intimează Chinei să pună capăt „imediat” deficitului de 100 de
miliarde de $ din schimburile bilaterale. Așadar, războiul comercial împotriva
Chinei este lansat, cu atât mai mult cu cât Trump tocmai a scutit toate
celelalte țări de taxele „mondiale” pe care voia să le impună asupra oțelului
și aluminiului de import. Iar faptul că Trump persistă în a califica China
drept „țară prietenă”, nu va schimba cu nimic actualul ton negativ al
relațiilor lor. Scenariul a fost scris de mult timp cu un același braț de fier,
prin cei 20 de ani de strategie chineză de a suplini înapoierea sa tehnologică
față de Occident printr-o combinație de măsuri incompatibile cu OMC – forțarea firmelor
străine să-și cedeze brevetele tehnologice, închiderea pieței interne în
anumite sectoare „strategice”, subvenții nesfârșite pentru industriașii chinezi
... Cu câteva zile înainte, Pekin-ul încerca in extremis să stingă focul anunțând
deschideri de piață „dincolo de orice imaginație” și discutând despre aceasta
la întâlnirea la nivel înalt. În 17 martie, Xi Jinping în persoană și numărul 2
al său, Wang Qishan, au discutat cu ambasadorul american T. Branstad. După aceea, Xi i-a propus
Angelei Merkel la telefon să negocieze un recul al supra-capacităților „mondiale”
de oțel ... Urmare a loviturii Casei Albe, Pekin a dat un răspuns de „așteptare”,
combinând contra-măsurile limitate cu afirmarea capacității sale de apărare.
Însă undele de șoc ale seismului vor continua multă vreme a fi resimțite:
întreaga stabilitate monetară mondială și aceea a lumii afacerilor sunt puse la
încercare.
Un alt val sub nava chineză este cel al sorții
lui Ye Jianmin, patronul grupului de afaceri CEFC, dispărut fără urmă în
februarie. Ori, la Shanghai, în 19 martie, o delegație cehă venită să se
intereseze de situația lui Ye (CEFC fiind un mare investitor în Cehia), a auzit
spunându-i-se că acest patron de faceri nu mai este „acționar” și nici PDG în
fruntea grupului de 42 de miliarde de $ de active. „ Aflat în libertate” Ye asista
„de bună voie” la o anchetă. Fost trader din Fujian, lui Ye necazurile i-au
început în noiembrie 2017 la New York, când i-au fost arestați asociatul Paul
Ho (ex-cadru hongkonghez) și un ex-ministru senegalez, acuzați de corupție ca
funcționari în Ciad și Uganda. În ce o privește pe China, punerea sa în umbră
se producea în urma unui pre-acord de răscumpărare de către CEFC de 9 miliarde
de $ părți ale firmei ruse de petrol Rosneft – o îndrăzneață preluare a unui
atu strategic, ce ar putea să nu fi fost pe gustul lui Putin ori al lui Xi
Jinping. De atunci, CEFC se prăbușește. Filialele sale încearcă în zadar să se
împrumute pentru a pentru a-și onora datoriile – și să facă a se crede că ele
n-ar (mai) avea nici o legătură cu finanțistul în dizgrație ... Grupuri rivale
se năpustesc asupra rămășițelor sale: CEFC-Energie preluat de Guosheng, brațul
financiar al primăriei din Shanghai. CEFC-Hainan (ex-viitorul investitor la
Rosnef) preluat la 36% de Huarong, CEFC-Europe în curs de preluare la 49% de
către Citic... După HNA, Anbang, Wanda și Tomorrow (al lui Xiao Jianhua) , CEFC
este deci al 5-lea grup privat care are probleme din partea Pekin-ului începând
din 2017. Pentru stat, înseamnă un viraj de 180 de grade, după deceniile sub
Jiang Zemin și Hu Jintao care întrețineau legături strânse cu capitaliștii
privați. Această turnantă arată explicit noile nevoi ale regimului. Începând cu
2016 de fapt, Xi a trebuit să frâneze economia națională pentru a o face
durabilă – să o întărească înainte de a o desfășura peste hotare sub forma „drumurilor
mătăsii” (BRI). Vrea deci să stăvilească hemoragia de devize și să recentreze
mijloacele financiare către o creștere utilă și centripetă. Xi vrea de asemenea
să combată privatizarea economiei și să prezerve precedența consorțiilor
publice. Și, în sfârșit, ca accesoriu, vrea să promoveze respectarea legii și a
unui stat de drept în culorile (caracteristicile) Chinei.
