O întrunire la nivel înalt poate ascunde o altă întrunire la nivel înalt

(Traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 21 iunie 2019.)

În final de iunie, președintele Xi Jinping va fi participat la două întruniri la nivel înalt de importanță mondială, din lună: cu Kim Jong-un în Coreea de Nord ( 20-21 iunie) și cu Donald Trump în perioada G20 de la Osaka ( 28-29 iunie) .

Nu-i nevoie să fii vrăjitor pentru a-ți da seama că întâlnirea cu Kim Jong-un avea menirea să o pregătească pe cea cu Donald Trump. Din cele patru întâlniri la nivel înalt care i-au adus împreună pe Xi și Kim, două au avut loc în ajun de întâlniri între Xi și Trump – e deja o obișnuință, în oarecare măsură! Și totuși, la venirea lor la putere în 2012, Xi și Kim nu se apreciau deloc: Xi era iritat de aroganța „ fratelui cel mic” , iar Kim, lipsit de experiență, avea teama unei ingerințe chineze în faza inițială a mandatului său.

Donald Trump în persoană a orchestrat încălzirea relațiilor dintre aceștia, prin faptul că a întins mâna către liderul „ țării dimineților liniștite” . Fiecare dintre ei avea nevoie de celălalt ca să-și realizeze un vis: Trump vrând să denuclearizeze peninsula, iar Kim având nevoie de SUA pentru a contrabalansa influența chineză.

Din moment ce Trump avansa, Xi n-a avut de ales decât să facă la fel. În timpul celor două zile ale sale la Pyongyang, Xi a promis întărirea ajutorului alimentar, vital în acest moment în care hambarele nord-coreene sunt goale și în care foametea stă la pândă. Și-a exprimat în mod expres speranța într-un acord Kim- Trump ce ar permite ridicarea sancțiunilor ONU împotriva RPDC și reconstrucția țării.    

Xi vede bine unde-i buba dintre Trump și Kim, adică neîncrederea ce domnește între ei – grea moștenire a trecutului. Trump solicită renunțarea prealabilă și completă la bomba nord-coreeană și la rachetele cu rază medie de acțiune. Acest dialog al surzilor a condus la eșecul ultimei întruniri dintre cei doi bărbați de la Hanoi, din februarie anul acesta.

Marea forță a lui Xi Jinping rezidă în faptul că el nu caută să facă să eșueze apropierea dintre Kim și Trump, ci dimpotrivă o încurajează. Ce oferă Xi este mai degrabă să se poziționeze în negociator de neevitat al acestei păci, garantându-i fiecăruia rezultatul pe care-l așteaptă. A reușit și convins? Fără nici o îndoială că nu sau nu încă. Însă demersul lui îi poate servi drept atu la cea de-a doua întrunire la nivel înalt, din perioada G20, la Osaka. Atât de o parte cât și de cealaltă parte a Pacificului, cele opt luni de război comercial dintre China și Statele Unite, începe să coste în ce privește locurile de muncă, PIB-ul, chiar stabilitatea mondială. În SUA, multinaționalele ezită în continuare să-și deplaseze din China lanțurile de aprovizionare, cu riscul de a pierde sutele de milioane de la consumatorii chinezi.

Conform sursei americane, acordul era „ quasi pregătit” cu două luni în urmă, înainte ca Xi să facă un pas înapoi, aproape din reflex. Dar acordul rămâne ca bază pentru reluarea dezbaterii. Aceasta este sarcina ce le revine chiar de acum negociatorilor prin telefon Liu He, Robert Lighthizer și Steven Mnuchin, înainte de a se reuni la Osaka. Consilierul special Larry Kudlow prezice niște noi reguli comune, cu mecanism de verificare, pentru ca să se înlăture din relațiile comerciale patru rele pe care America nu le mai vrea: piratajul, transferurile forțate de tehnologie, violarea secretului pe internet și toate barierele la comerț.

Ori, o astfel de nouă morală comercială este cerută și de grupurile chinezești, grijulii în a-și proteja propria cercetare științifică și încrezătoare în capacitatea lor de a se impune pe cele cinci continente. Aceste noi reguli implică, printre altele, și o dezangajare a Partidului din economie și abandonarea progresivă a privilegiilor acordate sectorului public. Acesta este fără îndoială motivul care l-a stimulat pe Xi să dea înapoi, din cauza provocării ideologice pe care o implică.

Un ultim argument ce permite să avem în vedere că acordul se va încheia: de acum înainte, Xi este slăbit din cauza detractorilor săi, care îi pun în spate responsabilitatea încetinirii creșterii economice. Trump, și el, devine vulnerabil în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2020, de care e foarte sigur că le va câștiga. Pentru ambii cheia finală a victoriei asupra opozanților lor pare a fi ieșirea din disputa comercială. Iată deci un puternic stimulent în a se înțelege!

Vești din China: Răceală hibernală

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 24 noiembrie 2017)

- Deși fără ambasade din 1951, Pekin și Vatican vor face schimb de expoziții în 2018: 40 de piese de muzeu din Renaștere vor pleca din Muzeul Pontifical Anima Mundi, care va primi 40 de piese din tezaurul Orașului Interzis. Fiecare expoziție va conține și un tablou semnat Zhang Yan, oferite în mai de către Xi Jinping papei Francisc. Ca să fim bine înțeleși, aceste expoziții, nu anunță o recunoaștere reciprocă de către cei doi stâlpi ideologici și spirituali. Au fost programate fiindcă nu s-au putut încheia negocierile. Nefiind pregătită, paralizată de contradicțiile sale interne în domeniu, China lui Xi a rugat biserica catolică să aștepte liniștită până se va putea face acest lucru ...

- Turbulențe pentru miliardarul Wang Jianlin, fondatorul grupului Wanda. După ce a încheiat o promisiune de vânzare a 73 de hoteluri din China către firma Guangzhou R&F ( Fuli) și 13 dintre parcurile sale tematice către firma Sunac, pentru un total de 9.6 miliarde de $, Wanda se declară gata să studieze „ orice ofertă comercială” pentru filialele sale din străinătate ( R-U, SUA și Australia) . Aceasta ca urmare a interdicției bancare adoptate de Xi în iunie 2017, care marchează în acest fel flirtul dintre regim și marii săi magnați – nu doar Wanda, ci și HNA, Fosun și Aubang. Strangulată cu încetul, Wanda și-ar putea vinde hotelurile, supermarketurile, parcurile tematice și cinematografele. Gestul schițează de asemenea sfârșitul unei ere a credictului facil. Wanda trebuie să se reorienteze către meseria sa de bază: construcțiile.

- În Coreea de Nord, din 17 până în 20 decembrie, emisarul chinez Song Tao, președinte al departamentului internațional al PCC, n-a fost primit de către Kim Jong-un, tânărul Moș Ubu din micul regim enclavizat. Pentru Pekin, respingerea a fost cu atât mai șocantă cu cât climatul păruse a se lumina. China rămâne una dintre rarele țări care încearcă să calmeze starea belicoasă a lui Trump. Refuzând să trateze Phenianul drept „ sponsor al terorismului” , China predică în deșert apelurile sale la dialog. Pe de altă parte însă, a acceptat utlima salvă de sancțiuni împotriva Țării dimineților linștite, ceea ce ar putea constitui o cauză a refuzului lui Kim de a-l primi pe Song Tao. Poate și că această țară foarte secretă suferă din cauza unor servicii administrative bizantine, cu proceduri interne complicate, ca orice țară minusculă care se crede mare ... În orice caz, un Song Tao stoic i-a subliniat lui Choe Ryong-hae, vice-președinte al Partidului muncitorilor, nevoia de „ a întări prietenia tradițională” . După care, Pekinul a criticat Washingtonul pentru că a pedepsit firme chinezești și nord-coreene care fac comerț între ele, încălcând astfel cele mai recente sancțiuni.  Iar dacă Air China își suspendă relația Pekin-Phenian, nu o face drept represalii, ci din lipsă de clienți – e iarnă!

- Și iată, în fine, un bărbat a cărui cădere nu va fi deplânsă: Lu Wei, extravagantul șef al administrării internetului, însărcinat din 2013 cu marile foarfeci din lumea virtuală, cu ceea ce cele 731 de milioane de internauți aveau dreptul să vadă, spună ori urmări pe rețeaua chineză. Lu Wei, 57 de ani, este acuzat de „ grave încălcări de disciplină”  - de corupție. În față, acest fost șef al Agenției Xinhua își enunța în 2015 crezul său că „ libertate fără a fi ordine nu există” . Pe din dos însă, acestui bărbat foarte curtat i-a fost tare greu să refuze ofertele foarte ispititoare a bogatelor companii de web. Lu a fost înlocuit de foarte discretul Xu Lin, 54 de ani, un aliat al lui Xi Jinping. Acestea fiind spuse, plasa cenzurii nu e gata să se desfacă: în 23 noiembrie se vedea cum dispare Skype, furnizor de telefonie prin internet și niște portaluri de download. În 2017, App Store ( Apple) a șters din liste 674 de VPN ( virtual private network) tolerate până atunci, permise internauților „ marelui zid virtual” …

Vești din China: Un G20 la cuțite

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 07 iulie 2017. )


     În timpul G20 la Hamburg, în 7- 8 iulie, China a trebuit să gestioneze, cu diverși parteneri, multiple tensiuni, cel mai adesea vechi, însă devenite dintr- odată urgente. Cu India, e vorba despre confruntarea pe podișul din Sikkim, la joncțiunea liniilor de frontieră chineză, indiană și bhutaneză la 5000 de metri altitudine. APL a distrus acolo două cazemate indiene, iar de atunci 6000 de oameni sunt instalați provizoriu la fața locului. Totul a început de la construirea de către China a  unei șosele pe un teritoriu bhutanez pe care și- l revendică ea și pe care aparent tocmai l- a ocupat. Bhutanul a chemat India în ajutor, iar aceasta a venit repede să- l ajute, fiindcă această șosea ar priva- o în timp de avantajul său privitor la altitudine - China ar putea astfel trimite în timp record o putere de foc superioară celei a Delhi- ului. Pekinul solicită imperios retragerea trupelor indiene și consideră incidentul bilateral drept „ cel mai grav din ultimii 30 de ani” .  „ India - adaugă el- ar face bine să învețe o lecție de istorie din înfrângerea sa. ” în timpul conflictului fulger care le- a pus față- n față în 1962. Un alt subiect de discordie: India nu suportă ca Pekinul să- și facă un CEPT ( prescurtare din engleză pentru: Coridor economic din Xinjiang spre Pakistan) printr- un Cașmir revendicat de Delhi și până la Gwadar, situl unui port ce include o bază militară chineză. China n- o să plece de- acolo fiindcă Delhi refuză a susține proiectul. Și așa cei 20 de ani de tentative de apropiere a celor două țări cele mai populate din lume sunt compromiși. Având în vedere neîncrederea vădită, ne putem îndoi că întâlnirea dintre N. Modi și Xi Jinping în timpul G20 va debloca situația. Începerea construcției acestei șosele, e poate din partea Chinei un calcul greșit!
     Cu trei zile înainte de G20, Xi Jinping a fost la Moscova pentru o întâlnire cu V. Putin, a treia din ianuarie până acum. Lăsând de- o parte ceva amabilități ( o decorație rusă pentru Xi, 10 miliarde de $ în contul schimburilor economice pentru Putin) și inevitabila declarație comună împotriva desfășurării sistemului american anti- misile Thaad în Coreea de Sud, grosul afacerii a revenit cererii părții ruse de prelungire a ' drumurilor mătăsii' către Uniunea Economică Eurasiatică ( UEEA) , fondată în 2014 de Rusia, Kazahstan, Kârgâstan, Armenia și Bielorusia. Dar această speranță de a vedea China finanțându- i UEEA se prezintă sub auspicii nefavorabile. Administrația rusă face mutre văzând cum China se interesează prea îndeaproape de niște republici care au fost sateliți ai URSS. Pekinului, pe de altă parte, îi vine greu să vadă în aceste țări de o solvabilitate îndoielnică destinația ideală pentru a- și plasa oțelul, sticla sau cimentul excedentare. 
     În fine, esențialul G20 din punctul de vedere chinez va fi relația cu Statele Unite ale unui D. Trump din ce în ce mai imprevizibil: a autorizat o vânzare de arme de 1.4 miliarde $ către Taiwan, a pedepsit banca locală din Dandong pentru trafic cu Coreea de Nord și a trimis în 2 iulie un destroyer în banda de 12 mile a unei insulițe din arhipelagul Paracel, ocupat de APL. Deși toate aceste gesturi sunt niște casus belli, Pekinul nu protestează prea mult, sperând să- l poată „ domestici” într- o zi pe Trump, mai ales în izolarea crescândă în care acesta se află. Însă pericolul este prezent: acum că Phenianul este în stare ( sau așa declară) să lovească nuclear SUA, Trump nu mai vrea să aștepte. Împreună cu Putin, Xi Jinping vrea să impună un plan de pace în care SUA să- și abandoneze manevrele cu Coreea de Sud, iar Coreea de Nord, bomba sa. Dacă vor reuși, pentru SUA va fi o mare pierdere de imagine. De aceea, Trump și Xi încearcă să aducă puterile intermediare ( Japonia, Țările Europene) la a- și alege de partea cui sunt. Ieri, SUA prima în toate. Dar Trump, forță izolaționistă, schimbă datele problemei, iar China, noua putere financiară, se maturizează repede ... Semn al unui vid politic, rămân de făcut noi alianțe, pentru a înlocui Statele Unite, care se retrag din rolul lor depășit de jandarm al lumii.     

Veşti din China: Coreea de Nord - Chit sau dublu

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 17 aprilie 2017 )

     În 15 şi 16 aprilie erau întrunite, în jurul peninsulei coreene, toate ingredientele pentru o criză majoră. Toate armatele din regiune erau în alertă - un milion de soldaţi nord- coreeni, 400.000 de soldaţi sud- coreeni, 37.500 americani pe linia de demarcaţie dinre cele două Corei, 175.000 de chinezi masaţi la frontieră. Un port- avion SUA ( Carl Vinson) cu întreaga- i escadră s- a repezit asupra peninsulei, aşteptată fiind de o flotilă niponă pentru a face joncţiune.

     Phenianul a celebrat a 105- a aniversare a părintelui fondator, Kim Ir- sen. Cu această ocazie, regimul a prezentat o paradă militară – mii de bărbaţi în pas de defilare, care de asalt, misile kaki pe semi- remorci, dintre care un model părea nou şi intercontinental. Cei 200 de reporteri prezenţi se aşteptau la un al şaselea test nuclear  iminent, pe situl de la Punggye-ri, la 630 km. Însă la Washington, Donald Trump tocmai promitea „ că rezolvă cazul” nord- coreean, dacă testul va avea loc. Pentagonul făcea scăpat un plan de atac: instalaţiile de suprafaţă vor fi pulverizate sub misile Tomahawk ( acelea de care tocmai se servise în Siria) , iar cele bazate în munţi, sub bomba MOAB de 10 tone, pe care US Army tocmai o desfăşurase în Afganistan împotriva unei baze subterane a Daech ...

     Faţă de micul aliat, China şi- a îndulcit tonul, trimiţând în 12 aprilie spre Nanpo, portul lor de domiciliu, 12 cargouri de cărbune. Embargoul său, spunea China, a permis tăierea la jumătate a livrărilor coreene de huilă în primul trimestru ( cauzând la Phenian pierderi de sute de milioane de dolari) , dar a admis că n- a putut frâna schimburile generale care au făcut un salt de 54% - comercianţii de ambele părţi întărindu- şi efortul, ca prevedere faţă de o înăsprire a blocadei.

     China şi- a pus în alertă trupele în cele cinci provincii vecine cu Coreea de Nord. Dar a desfăşurat şi o diplomaţie asiduă, avertizând SUA şi Coreea de Nord asupra oricărui pas iremediabil. Wang Yi, ministrul afacerilor externe, a avertizat asupra riscului de război iminent în care „ toată lumea nu va avea decât de pierdut” . Lui Kim Jung- un se pare că Xi Jinping i- a prezentat un ultimatum discret: să renunţe la bomba lui atomică, contra unei garanţii chinezeşti de protecţie militară şi ridicarea tuturor sancţiunilor ONU; ori, să- şi continue cursa nucleară, dar să nu mai conteze pe el în faţa atacurilor americane sau ale coaliţiei, fără a mai pune la socoteală sancţiuni crescute, mult peste cele actuale.

     În 16 aprilie dimineaţa, Kim Jung- un a tras la Sinpo ( bază submarină, coasta de Est) o misilă care a explodat – eseu ratat. Secretarul american al Apărării a dat publicităţii un comunicat în care se arăta că preşedintele este „ la curent cu cele întâmplate” şi că îşi rezervă opţiunile.  

     Încotro se merge în prezent? O lovitură americană, în pofida a tot, pare improbabilă, având în vedere capacitatea de ripostă a ţării „ dimineţilor liniştite” , care poate în câteve ore să şteargă de pe hartă Seulul, să vizeze Tokyo, Los Angeles ... Săptămâna trecută, Donald Trump şi- a continuat apropierea ultrarapidă de Xi Jinping ( pe care l- a sunat la telefon) , precum şi de NATO – care au fost două dintre oile negre în campania lui prezidenţială. Xi i- a dat la rândul lui un semn de simpatie nemaivotând alături de Rusia la Consiliul de Securitate ( 13 aprilie) în timpul votului împotriva lui Bachar el-Assad. Este deci o răsturnare de situaţie importantă ale cărei implicaţii nu apar evidente toate deocamdată: intervine în mod esenţial ca reacţie a celor două ţări la ameninţarea crescândă nord- coreeană. O apropiere, deşi încă fragilă, care este o condiţie necesară ( totuşi insuficientă) pentru rezolvarea problemei coreene - ce nu este, dată fiind perspectiva problemei, decât un produs al războiului rece, dintre puteri, pentru influenţa asupra Asiei.       

Veşti din China: Xi şi Trump- după securea de război, jocul de şah

 (traducere din limba franceză,articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 17 martie 2017 )

  Conflictul care clocea între SUA şi China nu va avea loc. D. Trump şi Xi Jinping trebuie să se întâlnească în 7- 8 aprilie la Mar-a-Lago, la Trump în Florida - un dialog ce se angajează după luni de ostilităţi. Trump a îndrăznit să stea de vorbă cu Tsai In-gwen, preşedinta Taiwanului: a fost primul preşedinte- ales care făcea acest lucru de la ruptura oficială cu insula în 1979. Dar după instalarea sa în funcţie, tonul s- a schimbat repede. Trump şi- a pus la păstrare pretenţia de a face concesii la principiul unei " singure Chine" şi de a taxa cu 45% importurile chineze. La rândul său, Pekinul a evitat cuvintele supărătoare şi a recunoscut grupului Trump dreptul de marcă în China, victimă a numeroase uzurpări.

     Graba concesiilor de o parte şi de alta, lasă a se ghici urgenţa: sunt prea multe de pierdut. La Mar-a-Lago punctul crucial va fi Coreea de Nord - dosar care va necesita o concentrare puternică, pentru a calma împreună umbroasa quasi- putere nucleară. Dar Pekinul ştie, Washingtonul va rămâne ferm în ce priveşte exigenţele sale asupra regulilor mai echitabile de acces la piaţa chineză. La Pekin, în 17- 18 martie, după etape nipone şi coreene, R. Tillerson, foarte noul Secretar de Stat, îşi primea botezul de foc cu omologul său Wang Yi şi Consilierul de Stat Yang Jiechi. Un alt subiect de nelinişte chineză va fi aparenta indiferenţă a noului executiv american faţă de însuşi principiul de diplomaţie: Trunp vrea să taie 29% din bugetul pentru funcţionarea cancelariei sale şi să întrerupă multe dintre cele 100 de mecanisme bilaterale instalate de Obama, începând cu Conferinţele anuale la nivel înalt ce se ţin din 2006 sub egida Dialogului strategic şi economic ...  

     Trump tocmai i- a făcut lui Xi un „ cadou” omorând acordul de Parteneriat Trans- Pacific (TPP) , care trebuia să federalizeze economiile a 12 ţări riverane şi 40% din comerţul mondial, ţinând China la distanţă. Trump s- a dezangajat din TPP – fruct a 9 ani de eforturi sub Obama. Dar celelalte 11 ţări care au rămas în cadrul acordului se agaţă de TPP. În 14- 15 mai la Viña del Mar (Chile) , ele vor începe discuţiile pentru un acord fără SUA, dar cu Coreea de Sud şi China ( reprezentată de un mare diplomat, Yin Hengmin) . Aşa că e în pregătire o imensă mutaţie geostrategică, cu această retragere a SUA în cadrul frontierelor proprii. Reflectând serios să se alăture TPP, China merge la Viña del Mar în primul rând pentru a- şi susţine propriul proiect transpacific de Parteneriat Economic Incluziv ( RCEP) pentru 16 ţări din jurul ASEAN- ului. Dar aceste două şantiere nu sunt de aceeaşi natură şi nici măcar substituibile. Parteneriatul RCEP se limitează la un acord de reduceri vamale, iar TPP vizează în plus reguli de bună conduită. El cere de la membri deschiderea pieţelor lor publice, norme pentru litigiile private- publice, norme eco- sociale şi pentru ajutoarele publice. Astfel, fructele sale vor fi vizibile mai puţin în scăderile de taxă decât într- o mai bună competitivitate a uzinelor lor. Ori, China poate viza toate aceste obiective, în propria reformă a întreprinderilor de stat. Întrarea în TPP i- ar permite să- şi stabilească influenţa asupra acestor ţări, care sunt gata de a înlocui SUA ca model. Acest TPP ar putea de asemenea să constituie trambulina spre Drumurile chinezeşti ale mătăsii ( OBOR) .

     În sfârşit, China nu are de ales, fiindcă ţările semnatare se vor supune ele însele acestei guvernări. Ori, să rămână pe tuşă, înseamnă să fie repede depăşită. De altfel, chiar şi SUA riscă să se întoarcă în TPP – un puternic lobby american se pune acum în funcţiune... În jurul Oceanului Pacific se joacă deci soarta economiei mondiale. Pe termen lung, aceste negocieri sunt condamnate să reuşească. Adevărata problemă este de a şti în ce condiţii: mai puţine, ca în RCEP sau mai severe urmând actualul TPP. Dar cu regimul său puternic, China, dacă este convinsă de calitatea leacului, este capabilă să- şi impună această licoare amară. Avez-vous aimé cet article ?

   

Veşti din China: Xi Jinping - Obama, retragerea în deşert

Articol tradus din presa francofonă ( jurnalişti străini) din China. Articolul a apărut cu ceva timp în urmă, însă n- am avut timp să îl traduc. Acum, c- am avut o neaşteptată zi liberă - uitasem că e liber azi! - am reuşit ... 

Xi Jinping- Obama, retragerea în deşert

Săptămâna lui Xi Jinping în America Centrală şi Statele Unite ( 01- 08/06) a avut ceva din ceea ce este un pariu. 

[1] Catolică, America Centrală, e de mai bine de 5 ani anticomunistă şi pro- Taiwan. Este de asemenea un fief al SUA : cu 8 zile înainte, Obama şi numărul 2 al său, J. Biden, l- au precedat pe Xi la faţa locului, ca să strângă relaţiile.

Motive în plus pentru Xi de a înainta prudent şi de a „ evita erorile făcute în Africa”  . Xi însă, a făcut pe indulgentul, pe „ unchiul Americii” împărţind cadouri şi amânând din nou pe mai târziu „ business- ul ” .

În Costa Rica, singura ţară caraibiană cu ambasadă la Pekin ( din 2007) , Xi a oferit peste 2 miliarde de $ pentru reabilitarea rafinăriei El Limon şi a unei şosele. În Trinidad & Tobago el a promis un spital de 250 milioane de $, trimiterea a 100 de medici şi a oferit la 6 ţări vecine 1 miliard de $, pentru diverse proiecte de dezvoltare. În schimb, A. Camona, Preşedintele Trinidad & Tobago a promis deschiderea unei ambasade în cursul acestui an.

În Mexic, partida a fost şi mai puţin câştigată, ca urmare a dispariţiei a milioane de locuri de muncă ale „maquilladoras” , uzine low cost pentru SUA, ucise de produsele chinezeşti la preţuri imbatabile. În plus, schimburile sunt dezechilibrate în favoarea Chinei, 36 miliarde de $ în 2012, din care 5,7 miliarde de $ de export mexican.

Xi Jinping a oferit Pemex, monopolul de stat, 1 miliard de $ în împrumuturi pentru cumpărarea de nave şi echipamente pentru exploatarea rezervelor de aur negru din Golful Mexic. El a semnat cu preşedintele Nieto un „ parteneriat strategic integral” în vederea sprijinirii relansării ţării. „Epoca de aur a Americii Latine a început” a spus el.

Pekin urmează a investi până în 2017 suma de 500 de miliarde de $ în afara frontierelor sale şi va trimite în străinătate 400 de milioane de turişti, inclusiv „ la templele Maya şi plajele de la Acapulco” . Însă după atâtea vorbe frumoase, când a propus un acord de liber schimb, răspunsul a fost plin de curtoazie, dar fără echivoc: „ Nu suntem pregătiţi! ” .

[2] A doua etapă puternică, în SUA, s- a ţinut într- un ranch californian fără costume şi cravate, fără chiar ( pentru Obama) prima doamnă: lucru nemaivăzut.

Pregătită de luni de zile ( prin vizitele la Pekin ale lui J. Kerry în 13/04 şi T. Donilon în 28/05) , această etapă a fost piesa de rezistenţă: nici Mao, nici Deng nu au ajuns atât de departe în destindere. Singurul precedent a fost prietenia dintre Jiang Zeming şi Jacques Chirac, care a putut servi de altfel ca model: a fost preţioasă, dar mai puţin decisivă decât cea avută aici în vedere, datorită puterii ţărilor respective. A fost vorba deci ca la Rancho mirage să fie produse nu atât nişte acorduri formidabile, cât de a crea un „ nou model de relaţie” pentru reglarea unor diferende grele şi în creştere între China şi SUA, respectiv lumea întreagă.

Acest caiet de sarcini explică discreţia celor două Preşedinţii, la încheierea celor opt ore de întrevederi. Foarte la largul lor, uneori între patru ochi, fără interpreţi- traducători, cei doi bărbaţi de stat au pus totul pe masă.

Au găsit acorduri asupra Coreei de Nord ( pentru Pekin, să dea prioritate denuclearizării peninsulei înaintea nostalgiilor socialiste) şi asupra încălzirii globale. Vor deschide negocieri asupra eradicării globale până în 2050 a refrigeranţilor şi izolatorilor termici HFC care fac, în ce priveşte gazul cu efect de seră, cât 10 ani de emisii de noxe în SUA.

În privinţa cyber- atacurilor chinezeşti asupra internetului american, Xi a fost mai puţin flexibil, pentru că APL ( Armata Populară de Eliberare) este desemnată ca vinovat, ceea ce pentru China este inacceptabil. Xi va avea nevoie de nişte voci în cadrul castei militare pentru a face să fie acceptate reforme grele ale regimului în cadrul  plenului din 3 octombrie. Dar chiar şi aici, blocajul ţine mai mult de formă: cei doi oameni de stat rămân de acord în ce priveşte, după Obama, „ dotarea spaţiilor virtuale cu dispozitive de protecţie şi reglementări, iar acest lucru să fie făcut împreună şi nu unul împotriva celuilalt” .

În cele din urmă nu suntem decât la început: această întâlnire la nivel înalt, o adevărată deschidere de drum, va fi urmată de „ comunicări strânse” pe viitor şi de o următoare întâlnire fără costum şi cravată- de data aceasta în China!

09/06/2013

- See more at: http://www.leventdelachine.com/collection/2013/20#sthash.or2xGZQZ.dpuf

Veşti din China:Ajunul Congresului- reintoarcere tensionată din vacanţa de vară

traducere

Ajunul Congresului- reîntoarcere tensionată din vacanţa de vară

La doar câteva săptămâni de Congresul al VIII- lea, ce trebuie să înscăuneze viitorul guvern al celei de- a 6- a generaţii sub Xi Jinping ( Preşedinte- Secretar 1) şi Li Keqiang ( Prim Ministru) , Pekin- ul a trecut cu bine peste trei drame rutiere care au îndoliat recent ţara.

În Shenxi şi în Sichuan ( 24/8) 2 coliziuni între autobuze şi camioane au făcut 47 de morţi. La Harbin, căderea de 100 m a rampei unui pod rutier pe râul Songhua ( 26/08) a şocat puternic opinia publică şi puterea.

Era unul dintre cele mai lungi poduri din ţară ( 15 km) , dintre cele mai scumpe ( 300 milioane $) şi mai recente ( 9 luni) . Harbin- ul a fost prompt în a dezvinovăţi arhitecţii, preferând să acuze patru camioane supraîncărcate. Experţii însă, ca de pildă Chen Zhaoyuan de la Universitatea Qinghua ( Pekin) , indică un recent derapaj, amestec între carierism şi corupţie.

În cursul ultimilor 10 ani s- au construit 200.000 de poduri, într- un ritm vertiginos. În prezent, orice „ politic” care comandă un pod, vrea inaugurarea acestuia în mandatul său şi prin urmare vrea tot în mandatul său realizarea studiilor, design- ului şi construcţiei- adică o erezie, pentru profesionişti. Pentru a face mai repede, se face rabat la capitolul securitate. Iar pentru a plăti dedesubturile, se recurge la materiale aflate sub normele contractului.

Impactul criticii e dur, fiindcă practicile pentru poduri sunt aceleaşi şi pentru şcoli şi uzine. Iar capacitatea Chinei de a face orice, mai repede şi mai ieftin decât în alte parte, „ miracolul chinez” se fisurează !

China se află antrenată într- un maëlstrom de conflicte maritime pentru împărţirea arhipelagului, cu nu mai puţin de 3 vecini ( Vietnam&Filipine pentru insulele Spratley, Japonia pentru Senkaku-Diaoyu). Cazul Senkaku-Diaoyu este cel mai fierbinte.

Pe parcursul ultimelor luni, în această guerilă, e nevoie să recunoaştem că Tokyo- ul acţionează şi că are un puternic suport american. În iunie- iulie, forţele navale ale celor două ţări au avut aplicaţii comune cu teme foarte sugestive precum „ recucerirea unei insule” . În mai multe declaraţii, Dieta niponă şi Primul Ministru Noda împrăştiau orice îndoială în privinţa hotărârii de a apăra arhipelagul. Pentagonul şi- a confirmat obligaţiile legale faţă de partea niponă în caz de conflict. Iar Tokyo- ul se pregătea pentru răscumpărarea de la familia proprietară, Kurihara, a 3- 5 insuliţe, pentru suma de 25 milioane $. Tot atâtea gesturi luate drept provocări în China, care a lansat ( 15/08) acţiuni din Hong Kong asupra insulelor, a desfăşurat acolo steagul roşu cu 5 stele, înainte ca oamenii săi să fie expulzaţi de către japonezi. Au urmat alte acţiuni ale japonezilor în 18/08, după care Tokyo a închis zona pentru a calma lucrurile.

În fond: populate cu pescari până în sec al XIX- lea, astăzi pustii, insulele Senkaku au fost cucerite în 1900 în luptă de către japonezi, apoi administrate de Tokyo prin Taiwan, colonie a sa la vremea aceea ( şi care, de atunci, le revendică) . 

Insulele trec în 1945 sub control SUA, care le înapoiază în 1972 Japoniei. În fine, detaliu important, până la turnanta secolelor aceste insule necultivate nu interesau pe nimeni, înainte de a li se descoperi potenţialul de pescuit şi cel mineralier al subsolurilor lor, precum şi rutele maritime ce trec în largul acestora. 
În acelaşi timp se trezea antagonismul naţiunilor cu ambiţii rivale, pentru supremaţia asupra Asiei. Pentru socialismul chinez, confruntat cu atâtea probleme interne şi cu o opinie publică nervoasă, marja concesiilor în ce priveşte revendicările externe, pare aproape nulă. Totodată, acest braţ de fier este însoţit de reînarmare- a Chinei şi a întregii Asii. În această vară a fost accelerat planul chinez pentru racheta intercontinentală DF41 ( 14.000 km şi până la 10 bombe nucleare) , în timp ce SUA şi- a desfăşurat în Japonia „ centura high- tech” , precum X Band, radarul de alertă precoce, cu intenţia de a o extinde în Filipine şi în alte părţi.

Acest efort este anunţat ca instrument defensiv contra ... Coreei de Nord: pretext ce nu înşală pe nimeni, dar care arată totuşi preocuparea SUA de a menţine şi întări alianţa sino- americană. În aşteptarea unor vremuri mai bune!