(
traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.
Articol apărut în 18 ianuarie 2016. )
În sâmbăta aceasta, 16 ianuarie, în Taiwan se ştia despre Guomindang ( KMT, partid aflat la putere) că este la final de cursă, însă amploarea dezastrului a luat prin surprindere întreaga lume. Partidul Democrat Progresist ( PDP/ în engleză DPP ) , rivalul său independent, a câştigat 56% din voturi la alegerile prezidenţiale, asigurând în acest fel postul suprem lui Cài Yīngwén 蔡英文, lidera partidului de opoziţie. La alegerile legislative, ţinute în acelaşi timp, PDP- ul a câştigat chiar majoritatea voturilor, 62% pentru Yuan- ul legislativ * , destul pentru a trece orice lege şi chiar pentru amendarea constituţiei. Cum s- a ajuns aici? Începând din 2011 şansele lui 马英九 Mǎ Yīngjiǔ erau foarte scăzute. Un procent de 80% dintre locuitori îi reproşează locurile de muncă puţine, costul ridicat al vieţii şi locuinţelor, precum şi o apropiere imperceptibilă, cu paşi furişi, de China, sub pretextul creşterii economice. Ma era bănuit că vrea să alipească Taiwanul la China fără acordul populaţiei, lucru de neiertat. Statisticile sunt clare: în prezent, numai 3,3% dintre insulari sunt pentru o alipire imediată şi necondiţionată. Şi totuşi, această reunificare înseamnă pentru KMT pământul făgăduinţei, înscris în charta sa. Acesta este totodată şi partidul care nu şi- a uitat originile chinezeşti şi nu e prea taiwanez ca fire. Dacă e să dăm crezare profesorului australian Bruce Jacobs, membrii acestui partid nici nu prea vorbesc dialectul fujian ( limba locală a insulei) şi se poartă ca o clasă conducătoare " arogantă şi incompetentă" . De aceea dezastrul electoral al KMT aduce acest partid pe marginea prăpastiei: cu o imagine şi reputaţie dintre cele mai scăzute, va trebui, pentru a recîştiga teren, să recruteze tineri şi, mai ales, să renunţe la cruciada către China. În lipsa unui atare efort, partidul care a fondat Taiwanul riscă nimic altceva decât dispariţia.
Un alt mare perdant este China: începând din 2008, ea a investit în fiecare an miliarde de dolari în prosperitatea insulei, sperând în reunificare. Ea trimite anual în Taiwan 35.000 de studenţi şi 3- 5 milioane de turişti. De aceea votul de neîncredere din prezent al populaţiei taiwaneze constituie o mare decepţie, asociată angoasei de a vedea insula că îndrăzneşte a face acest pas către o independenţă inacceptabilă. Acest risc este însă necredibil. Chiar de la discursul său de victorie, Cai Yingwen a început prin a spune că partidul său va onora statu quo- ul din 1992, prin recunoaşterea unei singure Chine, căruia cele două ţărmuri ale strâmtorii Taiwan îi dau propria interpretare. Totodată, ea a reamintit natura democratică a " ţării" sale ( termen cu siguranţă iritant pentru China) şi dreptul acesteia de a fi tratată cu " demnitate" şi " de la egal la egal" . Cum vor găsi pe viitor aceşti fraţi inamici un teren de înţelegere? Oare China va brusca şi izola insula ori va căuta să se împace cu situaţia, să organizeze întâlniri la nivel înalt, respectiv o întâlnire între Xi Jinping şi doamna Cai, precum cea avută cu Ma Yingjiu în noiembrie trecut spre surprinderea generală? Indiferent ce se va întâmpla, nu se întrevede în termen scurt o soluţie plauzibilă. În aşteptarea acesteia, foarte noua putere se pregăteşte deja pentru provocările ce o aşteaptă. Cum să facă o diversificare a schimburilor economice cu restul lumii fără a pierde beneficiile cooperării cu China? În acest nou punct de pornire cel puţin, Taiwanul DPP- ului şi al lui Cai Yingwen are cele mai bune atuuri posibile: o mână solidă asupra parlamentului şi executivului, uimirea lumii, încrederea şi faptul că Cai este femeie, prima din istoria regimului- mai rafinată, prudentă şi ascultătoare decât predecesorii săi.
NOTA TRADUCĂTORULUI:
* 立法院 Lìfǎyuàn for denumit neoficial " parlament" în Republica China/ Taiwan. Este adunarea monocamerală ce deţine puterea legislativă în Taiwan. Din 2011 are 113 membri aleşi pe o perioadă de patru ani. Dintre ei, 63 sunt aleşi prin vot uninominal într- un singur tur de scrutin.
NB: Taiwanul, cu o suprafaţă de puţin peste 36.000 km pătraţi ( de cca 10 ori mai mică decât România) , are o populaţie comparabilă cu a României, de circa 23 milioane locuitori.
