Veşti din China: Africa, noua frontieră chineză

( traducere din presa francofonă de la Pekin) 

Venită de la oricine altcineva, afirmaţia din titlu ar păcătui prin lipsă de credibilitate. Dar însuşi Wei Jianguo, fost adjunct de ministru al comerţului, iar în prezent Secretar general al Centrului Naţional pentru schimburile economice internaţionale ( CNEEI) , a afirmat acest lucru.

În 3 până la 5 ani, Africa va depăşi Uniunea Europeană (567 miliarde de $ în 2011) şi Statele Unite (447 miliarde de $) în privinţa comerţului său cu China şi va trece pe primul loc.

Palmaresul său rămâne totuşi modest, la 166,3 milliarde de $ în 2011. Insensibil la recesiune, comerţul cu Africa ar creşte cu peste 25% pe an, în timp ce investiţiile ar trebui să progreseze cu de la 30 la 40%. Conform FMI ( Fondul Monetar Internaţional) , Uniunea Europeană va fi atunci în recesiune şi nu va depăşi cifra de 0.5% în ce priveşte creşterea, de acum şi până în 2017, iar SUA vor avea creştere de 2.2 până la 2.3 % inclusiv în 2013.

În 2012, schimburile sino- africane vor urca la 220 miliarde de $. Din ianuarie până în septembrie, exportul african către China ar fi crescut cu 22%, iar importul cu 21.5%.

China, pentru a- şi menţine creşterea, nu se poate dispensa de pieţele străine. Lipsa de câştig de la intern trebuie să meargă să o aducă de la extern: dezvoltând aşadar, orice- ar fi, Africa.

Totul se petrece ca şi cum, după zece ani de testări private şi publice a unor metode inedite şi inovatoare de schimburi şi investiţii către sub- continent, China lui Xi Jinping, bogată în cash, s- ar pregăti să- i deschidă un fel de „ plan Marshall” : să deverseze aici împrumuturi şi credite de risc, porturi şi linii de cale ferată, ferme gigant şi mine în schimbul petrolului, mineralelor şi lemnului. Cele 50 de ţări ale Africii şi China par a fi complementare în privinţa: resurselor minerale quasi- virgine şi mână de lucru abundentă, din partea Africii, produse casnice şi echipamente şi o structură capitalistă emergentă ce- i permite asumarea unor riscuri mai numeroase decât economiile mature, din partea Chinei. Este, spun chinezii, o oportunitate de dezvoltare care aminteşte de China anilor 80. Există şi limite, evidente, constituite dintr- o conducere adesea coruptă şi de exportul excesiv de către China a propriilor muncitori, care adesea creează incidente, precum patronul chinez recent asasinat în Zambia sau cei 100 de mineri chinezi „ arestaţi” în Gana. Lăsând de- o parte aceste rateuri, penetrarea chineză pe piaţa africană se continuă cu un entuziasm reciproc împărtăşit şi indiscutabil.

În Zambia, China a investit 832 de milioane de $ pentru a produce 60.000 t de cupru. La sfârşitul lui august, Hu Jintao i- a promis un împrumut de 200 de milioane de $ prin China Development Bank preşedintelui egiptean Morsi, aflat în trecere prin Pekin ( prima vizită) . Primăvara arabă n- a împiedicat aşadar creşterea schimburilor la 9 miliarde de $, adică + 30% cu cele 1133 de firme prezente pe piaţă. La Port Said, compania Teda ( Tianjin) şi- a construit propria zonă industrială, cu o investiţie prevăzută de 200 milioane de $. Grupul auto Geely, asociat cu Ghabbour, pregăteşte o linie de montaj.

Foarte frapant pentru cel ce observă, sute de mii de mici importatori sau agenţi chinezi mişună de- a lungul Africii căutându- şi norocul. Ei sunt schimbaţi periodic de statul lor care ţese împreună cu naţiunile africane o strânsă reţea de credite şi programe în cadrul Forumului de Cooperare între naţiuni ( trienal, fondat în 2000) . În iulie- august, prin intermediul Chinei, acesta a promis schimbul a 1000 de cadre de fiecare parte, a înregistrat 111 înfrăţiri între oraşe, a ţinut un Forum al puterilor locale, un altul cu 42 de media sino- africane ( deschizând totodată CCTV- Africa) şi un forum al „ popoarelor” . Apropiere pe scară largă!

Urmează finanţările. Hu a deschis o linie de credit de 20MM$ pe 3 ani. Fondul de dezvoltare a fost recapitalizat la 3 miliarde de $ de către tutorele acestuia, China Development Bank prin anunţarea a 7 filiale şi 50 de proiecte, printre care o uzină eoliană a firmei Goldwind ( Xinjiang) şi o alta de autoturisme şi camioane, pentru 100 milioane de $, de către grupul FAW ( Changchun) la Cap, cea mai mare din Africa …

Totul lasă impresia unei mari forfoteli, premergătoare exploziei anunţate de către ministrul Wei Jianguo. Ea va schimba pentru totodeauna prosperitatea celor două blocuri--- şi geostrategia mondială.