Veşti din China: Huawei, ZTE plătesc pentru alţii

( traducere din presa francofona la Pekin)

Lupta nu putea fi câştigată. Dar China pierde pe nedrept în acest caz, iar resentimentele sale faţă de Occident sunt puternice.

În 08/10, după 11 luni de anchetă, o comisie «  bipartită » a Congresului american statuează că Huawei şi ZTE, prin echipamentele ei de telecomunicaţii, comportă un risc major de spionaj în special în domeniul economic, prin deturnarea fluxurilor de conţinuturi.  Cele două companii, nr 2 şi nr 5 mondiale de ruteri şi comutatori neputând să risipească „ bănuielile de legături cu autorităţile chineze” , acest raport de 52 de pagini sfătuieşte sectorul privat să nu utilizeze echipamentele lor şi cheamă Washington- ul să blocheze fuziunile şi achiziţiile cu şi de la cele două grupuri, pentru a le împiedica să se implanteze. Ceea ce de fapt a şi făcut începând din 2007, interzicând companiei Huawei să răscumpere stert- up- urile 3Com şi 3Leaf.

Pentru aceste companii din Shenzhen consecinţele sunt devastatoare:

Huawei îşi vede compromise cei 1,3 milliarde de $ din vânzările de anul trecut în SUA şi fără îndoială mult mai mult. Compania realizează 70% din cifra sa (32 milliarde de $) din export, în 150 de ţări, piaţă cucerită în cursul ultimilor zece ani.  Urmare a publicării raportului, Canada exclude Huawei de pe piaţa publică din reţeaua sa guvernamentală securizată ( 09/10) , cu toate că grupul este deja încorporat în compania canadiană şi dispune la Otawa de un centru R/D de 130 de tehnicieni. În marzie 2012, Australia făcuse la fel, închizând pentru Huawei piaţa reţelei sale naţionale de bandă- largă de 38 de miliarde de $. La rândul său, gigantul american CISCO, rupe şapte ani de cooperare cu ZTE, acuzându- l că a livrat Iranului produse supuse embargoului.  Uniunea Europeană pregăteşte o anchetă anti- dumping, blocată pentru moment din lipsă de plângeri din partea grupurilor sale precum Alcatel-Lucent sau Ericsson care, implantate fiind în China, se tem de reacţii ale partenerilor chinezi. Trebuie să ne amintim că în urmă cu zece ani, echipamentele străine se implantau în China, crezând că vor putea să cucerească piaţa, respectiv să producă aici pentru celelalte pieţe mondiale. Însă MII, Ministerul Industriei şi al Informaţiilor, dejoacă această strategie, impunând depozitul codurilor- sursă. Acest lucru a implicat pentru străinătate două consecinţe dezastruoase: copierea secretelor lor industriale şi latitudinea serviciilor secrete chineze în privinţa implntării în fiecare aparat a unui sistem de ascultare şi de relee a datelor controlabile la distanţă. Aceasta a frânat dezvoltarea industriei străine în China şi a stat la baza saltului înainte al companiei Huawei ( fondată d către un fost ofiţer al APL)  şi a companiei ZTE cu tehnologie copiată.

La drept vorbind, raportul Congresului nu aduce dovada deturnării masive de date americane de către Huawei şi ZTE. Ceea ce nu- l împiedică să pună China la stâlpul infamiei drept „ prima sursă de spionaj economic împotriva SUA ” .

China se apără cum poate, acuzând SUA de proces incorect şi de încercarea de a- i bloca urcarea pe scara valorilor. Ceea ce fără îndoială nu este pe deplin fals, mai ales în perioadă electorală şi de criză mondială. Dar conform expertului Sun Lin, mijloacele sale de ripostă sunt limitate, întrucât nu poate renunţa la Occident pentru serverele de gamă înaltă pe care încă nu le produce şi nu poate să- şi permită să le blocheze la frontieră. În fond, problema echipamentelor de telecomunicaţii chineze este „ returul de elice” al anilor de însuşire masivă a tehnologiilor din vest şi ed cucerire a pieţelor. China a câştigat acest război, dar în prezent, are nevoie să ajungă la pace. Alte mari bătălii se profilează pe alte pieţe- TGV, nuclear, solar, eolian ... Acest litigiu readuce în discuţie problema de a acorda Chinei statutul de economie de piaţă şi pune problema unei cooperări chineze industriale, legală şi pe termen lung. Aşadar, aceea a unei schimbări de cultură industrială, în sens de co- participant şi de a deveni „ ctăţean al lumii” . China începe să plătească pentru decenii de ambiguitate. Să nu schimbi nimic comportă riscul unui preţ îngreunat, cu consecinţe incalculabile.ile.