Traducători judiciari: Proiect de lege în dezbatere până la 1 februarie 2015

S- au făcut deja destule comentarii din 15 ianuarie de când este postat proiectul de lege pe site- ul Ministerului de Justiţie, deci nu voi face comentarii.

O sinteză bine documentată a proiectului de lege care vizează traducătorii judiciari ne- o furnizează ziarul Adevărul.
Poate ar mai fi de spus că:
- o nouă lege a traducătorilor judiciari era aşteptată încă de la 1 ianuarie 2014, deci de peste un an, în cadrul reformării întregului sistem şi aparat de justiţie solicitată de Uniunea Europeană.
- proiectul de lege este pe site- ul MJ şi, fiind în dezbatere, toţi cei interesaţi pot face observaţiile pe care le cred de cuviinţă.

Coordonarea şi controlul activităţii traducătorilor şi interpreţilor judiciari s-ar putea exercita de către Ministerul Justiţiei, prin compartimentul de specialitate, potrivit unui proiect de lege publicat pe site-ul instituţiei. Asta din cauza lipsei actuale de calitate a serviciilor de interpretare şi traducere autorizată. Proiectul de lege propune recrutarea traducătorilor şi interpreţilor judiciari pe bază de examen.

''Coerenţa şi calitatea actului de justiţie pot fi în egală măsură afectate de calitatea contribuţiilor aduse de toţi actorii care intervin în spaţiul de construire, lansare şi aplicare a produsului finit al organizaţiilor judiciare propriu-zise. Proiectul de lege supus spre aprobare, care cuprinde norme juridice privind profesia de traducător şi interpret judiciar şi activitatea de traducere şi interpretare judiciară, se înscrie în acest demers, mai amplu, de modernizare a statutului profesiilor juridice şi conexe sistemului judiciar, de asigurare a premiselor pentru realizarea unui act de justiţie de calitate. (...) Legislaţia în vigoare nu reglementează în mod corespunzător drepturile şi obligaţiile interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi, metodologia de îndeplinire a activităţii de interpretare şi traducere, organizarea şi funcţionarea interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi, modalitatea de control şi de angajare a răspunderii acestora'', se arată în expunerea de motive, prezentată de Agerpres. 

''Nu sunt de neglijat nici implicaţiile pe care lipsa de calitate sau calitatea insuficientă a serviciilor de interpretare şi traducere autorizată o poate avea asupra exercitării drepturilor justiţiabililor implicaţi în proceduri judiciare de altă natură decât penală sau în proceduri derulate de alte organe decât cele judiciare (spre ex., notari publici, executori judecătoreşti etc.)'', se adaugă în documentul citat. Se vrea consacrarea profesiei de traducător şi interpret judiciar Proiectul de lege defineşte noţiunea de "traducere şi interpretare judiciară", propunând calificarea, în mod expres, a serviciului prestat de către traducătorul şi interpretul judiciar ca fiind serviciu de interes public şi, de asemenea, consacrarea în mod expres a profesiei de traducător şi interpret judiciar ca profesie de sine stătătoare, exercitată sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. 

Citeste mai mult: adev.ro/ni9g5m

http://adevarul.ro/news/eveniment/proiect-lege-privind-traducatorii-interpretii-judiciari-putea-recrutati-baza-examen-1_54b8bc68448e03c0fda5a87e/index.html

Veşti din China: Premierul chinez la Forumul Economic de la Davos/ Elveţia

Premierul chinez Li Keqiang a rostit un discurs în 21 ianuarie 2015 la întrunirea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, în Elveţia.

Eminescu în limba chineză: Şi dacă ...

Traducere în chineză: 西克

În linkul de mai jos puteţi asculta varianta poeziei în chineză.

http://blog.sina.com.cn/s/blog_4400e55001016g4n.html

假如
假如树枝敲打着窗户
白杨在迎风摇晃
那只是叫我回想起你
让你悄悄的走进我的身旁

假如繁星在湖水上闪映着光芒
把湖底照的通亮
那只是为了
让我的痛苦得以平息
让我的心胸变的开朗

假如浓密的乌云消散
月亮重新放射出清光
那只是为了
让我对你深深的思念
永远不会消亡

Şi dacă ...

Şi dacă ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii,

E ca în minte să te am

Şi- ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac

Adâncul luminându- l,

E ca durerea mea s-o-mpac

Înseninându- mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc

De iese- n luciu luna,

E ca aminte să- mi aduc

De tine- ntotdeauna.

( 1883, 13/15/ noiembrie) 

Despre traducători

Mă întreb, ca mulţi alţi colegi, cum se poate ca de la onoarea, cinstea de a fi tălmaci/ traducător, meseria aceasta să fi decăzut ( pentru cei care vor spune imediat: " Aşa e la noi! " le spun că nu doar la noi) în aşa măsură încât traducătorul să nu fie menţionat adesea pe cărţile pe care le traduce şi considerat un fel de ... detaliu insinifiant.
Iată un exemplu de ce era odată traducătorul, chiar dacă înnobilarea pentru merite culturale nu a fost eveniment cotidian niciodată:

Marţi, 13 ianuarie 2015, de la ora 11.00, la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia va fi vernisat Exponatul lunii ianuarie. Cu această ocazie va fi expusă diploma prin care principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, îl înnobila în anul 1649 pe Ştefan Stoia din Ciugud.

De reținut că înnobilarea românilor transilvăneni, în special pentru servicii militare, a fost un fenomen cu o amplitudine remarcabilă, care a caracterizat cu deosebire epoca Principatului autonom (mijlocul secolului XVI – sfârșitul secolului XVII). Până astăzi au putut fi cuantificate peste 1000 de diplome nobilitare care au avut ca destinatari români, dintre care doar circa 20 au fost recompensați pentru merite culturale.

Diploma expusă ca exponat al lunii ianuarie la muzeul albaiulian a fost emisă de principele Gheorghe Rákóczi al II-lea, în 14 februarie
1649, pentru Ștefan Stoia din Ciugud și aparține acestei categorii rarisime, de înnobilări pentru merite culturale. Alături de aceasta se mai pot aminti două astfel de acte destinate unor remarcabile personalități ale vieții religioase românești, originare de asemenea din localități învecinate cu Alba Iulia: protopopii Gheorghe din Daia și Ioan Zoba din Vinț, înnobilați în 1664.

Despre Ștefan Stoia din Ciugud nu deținem alte surse documentare, nu știm cine a fost și în ce au constat credincioasele slujbe pentru care consilierii princiari l-au recomandat spre a fi înnobilat. Ele se pot doar deduce din descrierea blazonului care i-a fost conferit și din proximitatea datei înnobilării cu aceea a finalizării tipăririi Noului Testament în prima sa versiune integrală tradusă în limba română.
Reprezentat într-un veșmânt care coboară peste genunchi, de culoare violet, cu o carte deschisă în mână și pregătit să-și șteargă fruntea cu o batistă, Ștefan Stoia a fost, fără îndoială, unul din acei „preoți cărturari și oameni înțelepți” pe care mitropolitul Simion Ștefan a fost îndemnat să-i caute printre popii săi pentru a finaliza dificila și onoranta sarcină de a da românilor pe înțeles vestea cea bună a Evangheliei. Numele niciunuia dintre ei nu ne este cunoscut, cu excepția celui al călugărului Silvestru din Țara Românească, a cărui contribuție responsabilul vlădică a apreciat-o ca plină de „multă lipsă și greșiale” și, oricum, nefinalizată. Cine au fost cei care au îndreptat greșelile, buni cunoscători de slavonă, greacă și latină, și unde și-au însușit ei atât de solid aceste cunoștințe, sunt întrebări care nu au încă răspuns. Blazonul conferit lui Ștefan Stoia din Ciugud este o sugestie unde am putea căuta răspunsul, în lipsa informațiilor explicite, oficiale. Desigur, identificarea lui cu unul dintre ostenitorii la traducerea cărților tipărite la Bălgrad la mijlocul secolului XVII nu poate depăși stadiul de ipoteză, dar faptul că a fost o figură ieșită din comun pentru societatea românească, un om de litere, un cunoscător al Scripturii suficient de bun pentru a-i învăța și pe alții, sunt certitudini. De ce n-au mai fost și alte înnobilări similare în epocă? Sau poate ceilalți traducători moșteniseră de la generațiile anterioare statutul nobiliar? Șansele să mai aflăm au rămas foarte puține, de aceea orice informație colaterală devine la fel de prețioasă ca adevărul însuși.

Cât privește documentul în sine, el este redactat în limba latină, pe pergament, cu imaginea blazonului redată color în spațiul anume destinat și cu două inițiale ornate, dar lipsit de sigiliu, care s-a pierdut.În afară de textul propriu-zis, mai există pe verso mențiunea notată în momentul prezentării diplomei în adunarea din 9 iunie 1649 a nobililor din comitatul Alba, desfășurată la Aiud. Acest apendice reprezintă certificatul de valabilitate și autenticitate al documentului, aproape la fel de important ca semnătura și sigiliul principelui, căci, fără acceptul celorlalți nobili, decizia de înnobilare nu putea intra în vigoare.

Nu se cunosc împrejurările în care diploma a ajuns în colecția muzeului albaiulian. În anii ’90 ai secolului trecut ea a beneficiat de restaurare, iar în prezent aparține categoriei tezaur a bunurilor de patrimoniu cultural național.

Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Primăria Municipiului Alba Iulia și Național al Unirii din Alba Iulia.

http://www.ziarulunirea.ro/marti-exponatul-lunii-ianuarie-la-muzeul-national-al-unirii-alba-iulia-diploma-de-innobilare-a-lui-stefan-stoia-din-ciugud-1649-304910.html