Traducători judiciari: Proiect de lege în dezbatere până la 1 februarie 2015

S- au făcut deja destule comentarii din 15 ianuarie de când este postat proiectul de lege pe site- ul Ministerului de Justiţie, deci nu voi face comentarii.

O sinteză bine documentată a proiectului de lege care vizează traducătorii judiciari ne- o furnizează ziarul Adevărul.
Poate ar mai fi de spus că:
- o nouă lege a traducătorilor judiciari era aşteptată încă de la 1 ianuarie 2014, deci de peste un an, în cadrul reformării întregului sistem şi aparat de justiţie solicitată de Uniunea Europeană.
- proiectul de lege este pe site- ul MJ şi, fiind în dezbatere, toţi cei interesaţi pot face observaţiile pe care le cred de cuviinţă.

Coordonarea şi controlul activităţii traducătorilor şi interpreţilor judiciari s-ar putea exercita de către Ministerul Justiţiei, prin compartimentul de specialitate, potrivit unui proiect de lege publicat pe site-ul instituţiei. Asta din cauza lipsei actuale de calitate a serviciilor de interpretare şi traducere autorizată. Proiectul de lege propune recrutarea traducătorilor şi interpreţilor judiciari pe bază de examen.

''Coerenţa şi calitatea actului de justiţie pot fi în egală măsură afectate de calitatea contribuţiilor aduse de toţi actorii care intervin în spaţiul de construire, lansare şi aplicare a produsului finit al organizaţiilor judiciare propriu-zise. Proiectul de lege supus spre aprobare, care cuprinde norme juridice privind profesia de traducător şi interpret judiciar şi activitatea de traducere şi interpretare judiciară, se înscrie în acest demers, mai amplu, de modernizare a statutului profesiilor juridice şi conexe sistemului judiciar, de asigurare a premiselor pentru realizarea unui act de justiţie de calitate. (...) Legislaţia în vigoare nu reglementează în mod corespunzător drepturile şi obligaţiile interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi, metodologia de îndeplinire a activităţii de interpretare şi traducere, organizarea şi funcţionarea interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi, modalitatea de control şi de angajare a răspunderii acestora'', se arată în expunerea de motive, prezentată de Agerpres. 

''Nu sunt de neglijat nici implicaţiile pe care lipsa de calitate sau calitatea insuficientă a serviciilor de interpretare şi traducere autorizată o poate avea asupra exercitării drepturilor justiţiabililor implicaţi în proceduri judiciare de altă natură decât penală sau în proceduri derulate de alte organe decât cele judiciare (spre ex., notari publici, executori judecătoreşti etc.)'', se adaugă în documentul citat. Se vrea consacrarea profesiei de traducător şi interpret judiciar Proiectul de lege defineşte noţiunea de "traducere şi interpretare judiciară", propunând calificarea, în mod expres, a serviciului prestat de către traducătorul şi interpretul judiciar ca fiind serviciu de interes public şi, de asemenea, consacrarea în mod expres a profesiei de traducător şi interpret judiciar ca profesie de sine stătătoare, exercitată sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. 

Citeste mai mult: adev.ro/ni9g5m

http://adevarul.ro/news/eveniment/proiect-lege-privind-traducatorii-interpretii-judiciari-putea-recrutati-baza-examen-1_54b8bc68448e03c0fda5a87e/index.html

Despre traducători

Mă întreb, ca mulţi alţi colegi, cum se poate ca de la onoarea, cinstea de a fi tălmaci/ traducător, meseria aceasta să fi decăzut ( pentru cei care vor spune imediat: " Aşa e la noi! " le spun că nu doar la noi) în aşa măsură încât traducătorul să nu fie menţionat adesea pe cărţile pe care le traduce şi considerat un fel de ... detaliu insinifiant.
Iată un exemplu de ce era odată traducătorul, chiar dacă înnobilarea pentru merite culturale nu a fost eveniment cotidian niciodată:

Marţi, 13 ianuarie 2015, de la ora 11.00, la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia va fi vernisat Exponatul lunii ianuarie. Cu această ocazie va fi expusă diploma prin care principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, îl înnobila în anul 1649 pe Ştefan Stoia din Ciugud.

De reținut că înnobilarea românilor transilvăneni, în special pentru servicii militare, a fost un fenomen cu o amplitudine remarcabilă, care a caracterizat cu deosebire epoca Principatului autonom (mijlocul secolului XVI – sfârșitul secolului XVII). Până astăzi au putut fi cuantificate peste 1000 de diplome nobilitare care au avut ca destinatari români, dintre care doar circa 20 au fost recompensați pentru merite culturale.

Diploma expusă ca exponat al lunii ianuarie la muzeul albaiulian a fost emisă de principele Gheorghe Rákóczi al II-lea, în 14 februarie
1649, pentru Ștefan Stoia din Ciugud și aparține acestei categorii rarisime, de înnobilări pentru merite culturale. Alături de aceasta se mai pot aminti două astfel de acte destinate unor remarcabile personalități ale vieții religioase românești, originare de asemenea din localități învecinate cu Alba Iulia: protopopii Gheorghe din Daia și Ioan Zoba din Vinț, înnobilați în 1664.

Despre Ștefan Stoia din Ciugud nu deținem alte surse documentare, nu știm cine a fost și în ce au constat credincioasele slujbe pentru care consilierii princiari l-au recomandat spre a fi înnobilat. Ele se pot doar deduce din descrierea blazonului care i-a fost conferit și din proximitatea datei înnobilării cu aceea a finalizării tipăririi Noului Testament în prima sa versiune integrală tradusă în limba română.
Reprezentat într-un veșmânt care coboară peste genunchi, de culoare violet, cu o carte deschisă în mână și pregătit să-și șteargă fruntea cu o batistă, Ștefan Stoia a fost, fără îndoială, unul din acei „preoți cărturari și oameni înțelepți” pe care mitropolitul Simion Ștefan a fost îndemnat să-i caute printre popii săi pentru a finaliza dificila și onoranta sarcină de a da românilor pe înțeles vestea cea bună a Evangheliei. Numele niciunuia dintre ei nu ne este cunoscut, cu excepția celui al călugărului Silvestru din Țara Românească, a cărui contribuție responsabilul vlădică a apreciat-o ca plină de „multă lipsă și greșiale” și, oricum, nefinalizată. Cine au fost cei care au îndreptat greșelile, buni cunoscători de slavonă, greacă și latină, și unde și-au însușit ei atât de solid aceste cunoștințe, sunt întrebări care nu au încă răspuns. Blazonul conferit lui Ștefan Stoia din Ciugud este o sugestie unde am putea căuta răspunsul, în lipsa informațiilor explicite, oficiale. Desigur, identificarea lui cu unul dintre ostenitorii la traducerea cărților tipărite la Bălgrad la mijlocul secolului XVII nu poate depăși stadiul de ipoteză, dar faptul că a fost o figură ieșită din comun pentru societatea românească, un om de litere, un cunoscător al Scripturii suficient de bun pentru a-i învăța și pe alții, sunt certitudini. De ce n-au mai fost și alte înnobilări similare în epocă? Sau poate ceilalți traducători moșteniseră de la generațiile anterioare statutul nobiliar? Șansele să mai aflăm au rămas foarte puține, de aceea orice informație colaterală devine la fel de prețioasă ca adevărul însuși.

Cât privește documentul în sine, el este redactat în limba latină, pe pergament, cu imaginea blazonului redată color în spațiul anume destinat și cu două inițiale ornate, dar lipsit de sigiliu, care s-a pierdut.În afară de textul propriu-zis, mai există pe verso mențiunea notată în momentul prezentării diplomei în adunarea din 9 iunie 1649 a nobililor din comitatul Alba, desfășurată la Aiud. Acest apendice reprezintă certificatul de valabilitate și autenticitate al documentului, aproape la fel de important ca semnătura și sigiliul principelui, căci, fără acceptul celorlalți nobili, decizia de înnobilare nu putea intra în vigoare.

Nu se cunosc împrejurările în care diploma a ajuns în colecția muzeului albaiulian. În anii ’90 ai secolului trecut ea a beneficiat de restaurare, iar în prezent aparține categoriei tezaur a bunurilor de patrimoniu cultural național.

Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Primăria Municipiului Alba Iulia și Național al Unirii din Alba Iulia.

http://www.ziarulunirea.ro/marti-exponatul-lunii-ianuarie-la-muzeul-national-al-unirii-alba-iulia-diploma-de-innobilare-a-lui-stefan-stoia-din-ciugud-1649-304910.html

Eveniment în lumea traducătorilor din România

S- a înfiinţat o asociaţie a traducătorilor literari: ARTLIT. Să fie într- un ceas bun!

Înscrieţi- vă, dacă vă interesează domeniul şi vreţi să aveţi un cuvânt de spus!

Iată comunicatul publicat după adunarea de constituire a asociaţiei:

Duminică, 23 noiembrie 2014, a avut loc prima adunare generală a membrilor Asociaţiei Române a Traducătorilor Literari, ARTLIT, la sediul Casei Universitarilor din Bucureşti. La întâlnire au participat un număr de 35 de traducători literari şi cei cinci membri fondatori ai asociaţiei. 

asociaţie a traducătorilor literari: ARTLIT. Să fie într- un ceas bun!

Înscrieţi- vă, dacă vă interesează domeniul şi vreţi să aveţi un cuvânt de spus!

Iată comunicatul publicat după adunarea de constituire a 

Membrii fondatori au prezentat ideea iniţială din spatele proiectului: crearea unei asociaţii care să coaguleze corpul profesional al traducătorilor literari şi să le apere drepturile, în special tarife decente, dar şi celelalte condiţii legate de munca lor. Obiectivele asociaţiei ar urma să fie abordate într-o ordine combinată, care să ţină cont pe de o parte de fezabiliatea lor, pe de altă parte de gravitatea lor. Etapa imediat următoare ar trebui să fie una de dezvoltare a asociaţiei, atât ca număr de membri, cât şi ca nivel de organizare şi eficienţă. Rezultatele asociaţiei vor depinde de implicarea şi solidaritatea tuturor membrilor. 

Asociaţia îşi propune să fie cît mai democratică şi transparentă posibil. În acelaşi timp, asociaţia nu are dimensiune politică şi ideologică, este un organism ce reprezintă un corp profesional şi care-şi propune în primul rând apărarea drepturilor traducătorilor, dar şi să contribuie la bunul mers general al lucrurilor în domeniu. 

Dezbaterile amănunţite care au urmat prezentării proiectului iniţial s-au axat pe nevoia unei informări mai bune a traducătorilor, nevoia de consiliere şi asistenţă juridică, necesitatea realizării unui model de contract, necesitatea cunoaşterii anumitor condiţii legale. S-a subliniat faptul că deprofesionalizarea traducătorilor literari este o problemă care trebuie abordată, s-au făcut mai multe propuneri. În final, concluzia adunării ar putea fi că asociaţia este conştientă că are foarte multe lucruri de făcut, dar că atingerea obiectivelor ei legitime este perfect posibilă printr-un efort comun de perspectivă. 

Adunarea a votat următoarele funcţii de conducere: 
Preşedinte: Ciprian Şiulea;
Vicepreşedinte: Florentina Hojbotă;
Trezorier: Dragoş Dodu;
Cenzor: Tatiana Segal;
Secretar: Lavinia Branişte.

Cotizaţia a fost stabilită, tot prin vot, la suma de 150 RON anual. De asemenea, adunarea a stabilit ca, dat fiind faptul că în perioada de constituire sunt multe decizii de luat, la primăvară să se mai organizeze o adunare generală a membrilor. 

Îi aşteptăm în continuare pe toţi traducătorii literari încă neînscrişi în asociaţia ajunsă acum la peste 50 de membri să ni se alăture. Doar împreună ne putem apăra drepturile, doar împreună putem profesionaliza cu adevărat această ocupaţie şi o putem transforma într-o meserie din care se poate trăi decent. 

Echipa ARTLIT
email: artlit2013@gmail.com

https://www.facebook.com/initiativa.traducatori?ref=ts&fref=ts

Les traducteurs sont des chatons/ Traducătorii sunt nişte pisoiaşi

Reiau, dându- i traducerea, o postare mei veche, făcută în franceză. Motivul principal: mai mulţi dintre cei care au vrut să citească articolul mi- au spus că nu ştiu franceză. Aveţi la sfârşit link- ul către textul original. Dedic textul celor mai mult sau mai puţin interesaţi financiar ( sau altfel) care sunt uimiţi când află ( chiar dacă le repet de ani de zile) că a face interpretariat şi a traduce NU e acelaşi lucru.
O zi bună tuturor, că încăpem cu toţii sub acest soare aşa de răbdător!

Traducătorii sunt nişte pisoiaşi

Acum câteva săptămâni m- am dus la un medic, pe care îl vad cam o dată la doi ani.

După consultaţie, m- a întrebat ca de fiecare dată: „ Şi, cum e, mai faceţi traduceri?” Cum sunt foarte bine crescută ( ori strâns înţepenită într- un tipar social ce nu- mi permite francheţea faţă de orice persoană înzestrată cu un minim de autoritate) , de obicei mă mulţumesc să răspund „ Da, da tot traducătoare sunt” .

Să fi fost configuraţia astrelor, sindromul premenstrual, plinătatea paharului, enervarea de a fi aşteptat o oră în sala de aşteptare înainte de consultaţie? Am izbucnit pur şi simplu.

M- am uita fix în ochii lui şi i- am răspuns:

„ Dar dumneavoastră? Mai faceţi tuşeuri rectale? Când vă întâlniţi cu instalatorul dvs, pe el îl întrebaţi „ Şi, cum e, mai desfundaţi closete? ” Iar pe măcelar îl întrebaţi: „ Şi, cum e, mai tranşaţi fleici? ” Nu fac traduceri, sunt traducătoare. ”

După ce m- am întors acasă, am aruncat cu furie la coş reţeta de xanax pe care insistase să mi- o prescrie.

Dragă cititorule, tu care citeşti de obicei ceea scriu fără a şti că eu am scris, am să- ţi vorbesc azi în numele meu.

Graţie publicaţiei Slate, care are decenţa de a face ceea ce e departe de a fi o evidenţă în meserie, ai citit deja numele meu la sfârşitul traducerilor, iar dacă nu era numele meu era cu siguranţă numele unui coleg/ unei colege de- ai mei. De obicei eu îmbrac cu cuvintele mele gândurile altora. Astăzi, pentru că sunt sătulă să fiu luată drept leneşa care munceşte două ore pe zi în pijama şi care poate să vadă de micuţul surorii fiindcă stă acasă când lucrează şi care n- are nevoie decât de un Harrap’s ( foarte cunoscut dicţionar de buzunar francez- englez) ca să lucreze şi tremură de groază văzând cum se apropie spectrul programelor pe calculator pentru traduceri, am să iau cuvântul ca să- ţi explic ce este un traducător independent. De fapt mai degrabă ce nu este.

Traducătorul independent nu este dicţionar

Un dicţionar este o carte ( sau un CD sau un site) cu liste de cuvinte şi echivalentele acestora într- o limbă pe care tu n- o vorbeşti ori o vorbeşti prost.

Traducătorul este o fiinţă umană care lucrează cu dicţionare, dar reciproca nu e valabilă. Cu siguranţă, el ştie o grămadă de cuvinte pe care tu nu le ştii, dar aşa cum arhitectul n-o să scoată din buzunar o cărămidă la aperitiv, nici el nu poate recita Larousse- ul englez- francez la comandă.

Traducătorul independent nu este profesor

Profesorul este cineva care s- a hotărât să- şi petreacă zilele împreună cu nişte creiere nu pe deplin isprăvite, adăpostite în învelitori cu coşuri şi care din punct de vedere hormonal sunt disfuncţionale, dar care a învăţat cum să facă să le intre în cap o limbă străină.

În timp ce traducătorul este cel mai adesea un mizantrop, alergic la specia umană, iar cea mai mare parte a timpului lucrează acasă, cu uşa şi ferestrele bine închise, care nu răspunde la telefon decât poate pentru a cerşi o amânare de termen la clienţi ori un rabat de la Urssaf.

Traducătorul independent nu este neapărat o persoană cu înclinaţie spre limbi străine

Meseria de traducător nu constă în a vorbi o limbă străină la perfecţie. Asta fac foarte bine străinii ( şi chiar mai bine) şi pentru asta, ei nu sunt traducători.

Traducătorul re- creează un text scris într- o limbă străină într- o limbă pe care compatrioţii lui  ( asta e important) să o poată înţelege. El citeşte textul în limba străină, îl analizează, îl înţelege, transformă totul în sens, după care scoate totul într- o franceză perfectă sau quasi perfectă. Transpune şi adaptează la cultura limbii ţintă. Nu traduce cuvinte, ci idei şi de- aia nu va traduce

«The guy looked hairy at the heel. He grasped her phone and did a runner. Never mind, she thought, I have enough at home to cobble dogs with»

Prin:

“ Tipul era păros la călcâi. Îşi înşfăcă telefonul şi a făcut un alergător. Niciodată mintea, se gândi ea, am destul acasă să meşteresc cu nişte câini. ” ^[1]

Traducătorului independent nu îi este teamă de Google Trad

Recitiţi paragraful precedent. Google Trad l- a comis.

Traducătorul independent nu este disponibil

Când traducătorul se reproduce, are nevoie, ca şi alţi lucrători de cineva care să- i vadă de progenitură. Nu, nu se poate traduce un articol despre războiul din Siria, o broşură publicitară, un manual de pilotaj ori un mod de utilizare a unui focos nuclear cu un bebeluş care- ţi urlă pe genunchi. Nici intr- un loc de joacă pentru copii. Nici amestecând piureul. Nici fiind întrerupt la fiecare cinci minute. Dacă a vedea de un copil nu este şi asta o muncă, atunci toată lumea ar veni cu copiii la birou.

Traducătorul independent nu este interpret

Traducătorul traduce documente scrise. Interpretul lucrează oral. Nu sunt solicitate aceleaşi părţi ale creierului, tehnicile sunt diferite şi nu mai luaţi aerul acela decepţionat când vi se spune că nu se munceşte în cabină cu un microfon şi căşti. Nu, nu suntem la ONU, iar noi, dacă vrem, muncim şi îmbrăcaţi în pijama.

Traducătorul independent nu lucrează ca să câştige nişte bani de buzunar

Traducătorul îţi câştigă coaja de pâine ca orice alt salariat, fără a avea niciodată siguranţa că va reuşi câtă vreme este supus capriciilor clienţilor. „ Munceşti mult şi trebuie că şi câştigi o grămadă, super! ” e o frază curentă în gura non- traducătorilor bine intenţionaţi. Realitatea seamănă mai degrabă cu: „ Muncesc mult, luna aceasta cu ceva noroc şi lucrând 10 ore pe zi am să ajung la 2500 euro. Brut. ”

Traducătorul independent nu vrea să lucreze într- o agenţie

În orice caz, nu indiferent orice agenţie. Agenţii precum Textmaster nu ezită să- şi remunereze traducătorii cu o centimă pe cuvânt. Pornind de la faptul că un traducător traduce în medie 2.000 de cuvinte pe zi ( inclusiv cercetare şi corectură) , lucrând zilnic în afară de week- end, poate spera un pic peste 400 de euro pe lună la acest tarif.

Ce altă meserie mai e remunerată cu 20 de euro pe zi brut? ( Era să zic cu bac+5, dar chiar şi cu bac minus 5, nimeni nu merită să fie platit aşa) . Dacă o agenţie vă propune să vă livreze o traducere cu mai puţin de 10 centime per cuvânt, să ştiţi că la sfârşitul acelei luni un traducător şi copiii lui vor muri de foame ( e mai puţin înduioşător decât pentru un pui de pisoi, dar e totuşi grav) .

Traducătorul independent nu lucrează în toate sensurile de traducere

Un traducător conştiincios lucrează cu limbă ţintă limba sa maternă, adică aceea în care înţelege toate nuanţele şi a cărei cultură nu are secrete pentru el. A şti să traduci înseamnă înainte de toate a şti să scrii. Altfel, se simte la lectură, în afară de faptul că iei de la gură pâinea traducătorilor de alte limbi. Un traducător nu traduce aşadar şi din limba lui şi în limba lui, deci în orice sens. În schimb, poate traduce în orice poziţie.

Atunci de ce să- ţi alegi o profesie precară, prost plătită, prost înţeleasă, prost apreciată, fără concediu plătit şi drept la şomaj şi care mai are şi nevoie de studii de lungă durată?

De ce să suporţi să fii redus la cineva care face ( traduceri) şi să nu fii cineva care este ( traducătoare) ?

Fără îndoială pentru că în ciuda a toate, libertatea de a traduce în pijama şi în poziţii bizare nişte texte ( adesea) interesante este de nepreţuit. My tailor is poor, but my life is rich.

Bérengère Viennot

^[1] Traducerea cu Google Translate. De fapt a se citi: „ Tipul avea un aer dubios. Îşi înşfăcă telefonul şi o luă la picior. Nu- i mare pagubă, gândi ea, am destul acasă aşa ceva. ”

http://www.slate.fr/story/84701/traducteur#retour1

Les traducteurs sont des chatons - Bérengère Viennot

Ce mică e lumea mare a traducătorilor! Azi mi- au picat ochii pe articolul de mai jos. M- a uns la suflet, ce mai! N- am timp să- l traduc, dar tot românul ştie un pic de franceză ( vine la traducător cu o traducere pentru că " are nevoie de semnătura lui" , nu?!? ) aşa că nu cred că e o problemă ...

Il y a quelques semaines je suis allée chez un médecin que je vois environ tous les deux ans. Après la consultation, il m’a demandé comme à chaque fois: «Alors, vous faites toujours des traductions?» Comme je suis très bien élevée (ou engoncée dans un carcan social qui m’interdit la franchise face à toute personne pourvue d’un minimum d’autorité), d’habitude je me contente de répondre «Oui oui, je suis toujours traductrice».

Etait-ce la conjonction des étoiles, le syndrome prémenstruel, la plénitude de la coupe, l’énervement d’avoir attendu une heure dans la salle d’attente? J’ai explosé en vol.

publicité

Je l’ai regardé droit dans les yeux et j’ai répondu:

«Et vous, vous faites toujours des touchers rectaux? Et votre plombier quand vous le croisez dans la rue, vous lui demandez “Alors, vous débouchez toujours des chiottes?” Et à votre bouchère: “Alors, vous découpez toujours des steaks?” Je ne fais pas des traductions, je suis traductrice.»

En rentrant chez moi, j’ai rageusement jeté à la poubelle l’ordonnance de Xanax qu’il a insisté pour me prescrire.

Cher lecteur, toi qui d’habitude me lis sans le savoir, aujourd’hui je vais te parler en mon nom.

Grâce à Slate qui a la correction de faire ce qui est loin d’être une évidence dans le métier, tu as peut-être déjà lu mon patronyme en bas de traductions, et si ce n’était le mien, c’était donc celui d’un(e) collègue. D’habitude, j’habille de mes mots la pensée des autres. Aujourd’hui, parce que je suis lasse d’être considérée comme une oisive qui bosse deux heures par jour en pyjama, qui peut garder le petit dernier de sa sœur puisqu’elle est à la maison, et qui n’a besoin que du Harrap’s pour travailler tout en frémissant de terreur en voyant s’avancer le spectre des logiciels de traduction, je prends la parole, pour t’expliquer ce qu’est un traducteur indépendant. Ou plutôt, ce qu’iln’est pas.

Un traducteur indépendant 

n’est pas un dictionnaire

Un dictionnaire, c’est un livre (ou un CD, ou un site) avec des listes de mots et leurs équivalents dans une langue que vous ne parlez pas, ou mal.

Un traducteur, c’est un humain qui travaille avec des dictionnaires, alors que l’inverse n’est pas vrai. Certes, il sait un tas de mots que vous ne connaissez pas, mais tout comme l’architecte ne va pas vous sortir une brique de sa poche à l’apéro, il ne peut pas non plus vous réciter le Larousse anglais-français sur commande.

Un traducteur indépendant 

n’est pas un prof

Un prof, c’est quelqu’un qui a décidé de passer ses journées avec des cerveaux pas tout à fait finis, logés dans des enveloppes boutonneuses et hormonalement dysfonctionnelles, et qui a étudié pour savoir comment leur faire rentrer une langue étrangère dans le crâne.

Alors qu’un traducteur est le plus souvent misanthrope, allergique à l’espèce humaine, et la plupart du temps travaille chez lui, la porte fermée à double tour et les fenêtres calfeutrées, ne répondant au téléphone que pour quémander un délai à ses clients ou un rabais à l’Urssaf.

Le traducteur indépendant 

n’est pas juste doué en langues

Le métier de traducteur ne consiste pas à parler une langue étrangère à la perfection. Ça, les étrangers le font très bien (et même beaucoup mieux), et ils ne sont pas tous traducteurs pour autant.

Le traducteur recrée un texte écrit en étranger dans une langue que ses compatriotes (c’est important) peuvent comprendre. Il lit le texte, l’analyse, le comprend, le déverbalise, et recrache le tout dans un français parfait ou quasi. Il transpose et adapte à la culture d’arrivée. Il ne traduit pas des mots, mais des idées, et c’est pour ça qu’il ne traduit pas

«The guy looked hairy at the heel. He grasped her phone and did a runner. Never mind, she thought, I have enough at home to cobble dogs with»

Par:

«Le gars avait l'air velu au niveau du talon. Il saisit son téléphone et a fait un coureur. Jamais l'esprit, pensait-elle, j'ai assez à la maison à bricoler avec des chiens.»^[1]

Le traducteur indépendant 

n’a pas peur de Google Trad

Relisez le paragraphe précédent. C’est Google Trad qui l’a commis.

Le traducteur indépendant 

n’est pas disponible

Quand le traducteur se reproduit, il a besoin, à l’instar des autres travailleurs, d’un mode de garde pour sa progéniture. Non, on ne peut pas traduire un article sur la guerre en Syrie, une plaquette publicitaire, un guide de pilotage ou le mode d’emploi d’une ogive nucléaire avec un bébé hurlant sur les genoux. Ni au square. Ni en touillant la purée. Ni en étant interrompu toutes les cinq minutes. Si garder un enfant n’était pas aussi un travail, tout le monde emmènerait le sien au bureau.

Un traducteur indépendant 

n’est pas un interprète

Le traducteur traduit des documents écrits. L’interprète travaille à l’oral. Ce ne sont pas les mêmes parties du cerveau qui sont sollicitées, les techniques sont différentes, et arrêtez de prendre cet air déçu quand on vous dit qu’on ne travaille pas en cabine avec un micro et des écouteurs. Non, on n’est pas à l’ONU, mais nous, si on veut, on travaille en pyjama.

Un traducteur indépendant 

ne gagne pas d’argent de poche

Le traducteur indépendant doit gagner sa croûte autant que n’importe quel salarié, sans jamais avoir la certitude d’y arriver tant il est soumis aux caprices des clients. «Tu bosses beaucoup, mais tu dois gagner plein de sous c’est super!» est une phrase récurrente dans la bouche de non-traducteurs bien intentionnés. La vérité ressemble davantage à:

«Je bosse beaucoup, ce mois-ci avec de la chance en travaillant 10 heures par jour je vais peut-être atteindre les 2.500 euros. Brut.»

Le traducteur indépendant 

ne veut pas bosser en agence

En tout cas pas dans n’importe laquelle. Des agences commeTextmaster n’hésitent pas à rémunérer leurs traducteurs un centime le mot. Sachant qu’un traducteur traduit en moyenne 2.000 mots par jour (recherches et relecture comprises), en travaillant tous les jours sauf le week-end, il peut espérer un peu plus de 400 euros par mois à ce tarif.

Quel autre métier est rémunéré 20 euros brut la journée? (J’allais dire à bac +5, mais même à bac moins cinq, personne ne mérite d’être payé ça). Si une agence vous propose de vous livrer une traduction à moins de dix centimes du mot, sachez qu’un traducteur et ses enfants mourront de faim à la fin du mois (c’est moins attendrissant qu’un chaton, mais c’est grave quand même).

Un traducteur 

ne travaille pas dans n’importe quel sens

Un traducteur consciencieux travaille toujours vers sa langue maternelle, qui est celle dont il saisit toute l’intelligence et dont la culture n’a quasiment aucun secret pour lui. Savoir traduire, c’est avant tout savoir écrire. Sinon, ça se sent à la lecture, en plus d’enlever le pain de la bouche des traducteurs des autres langues. Un traducteur ne travaille donc pas dans n’importe quel sens. En revanche, il peut travailler dans n’importe quelle position.

Pourquoi alors choisir une profession précaire, mal payée, mal comprise, peu valorisée, sans congés payés ni droits au chômage, et qui nécessite de longues études?

Pourquoi supporter d’être réduite à quelqu’un qui fait (des traductions) et non quelqu’un qui est (une traductrice)?

Sans doute parce que malgré tout, la liberté de traduire en pyjama et dans des positions saugrenues des textes (souvent) intéressants n’a pas de prix. My tailor is poor, but my life is rich.

Bérengère Viennot

[1] Traduction par Google Translate. En réalité il faut lire: «Le type avait l’air louche. Il s’empara de son téléphone et piqua des deux. Tant pis, pensa-t-elle, j’en ai plus qu’il ne m’en faut à la maison.» Retourner à l'article

http://www.slate.fr/story/84701/traducteur#retour1

Veşti din România: 12 iulie 2012 şi traducătorii

Ce să comenteze cineva aici? Parcă m- am întors în timp cu 32 de ani, când securiştii impuneau ( încercau şi ei, iar uneori reuşeau ... ) studenţilor la limbi străine să nu discute cu persoane străine. Adică să practice limbile străine în sufrageria proprie!
Spre ce ne îndreptăm oare?

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=18698




Protestul bursierilor ICR din cadrul programului "Traducători în formare"

Bursierii Institutului Cultural Român din cadrul programului „Traducători în formare” protestează împotriva acuzaţiilor iresponsabile şi nefondate care le-au fost aduse, în ultimele zile, de către ziarişti şi politicieni români.

Nu suntem nici spioni nici agenţi, aşa cum afirmă cei care ignoră în mod deliberat şi tendenţios datele cu privire la activitatea noastră, desfăşurată cu maximă transparenţă şi mediatizată permanent atât în România cât şi în ţările noastre. Ne permitem să-i trimitem pe detractorii noştri la Dicţionarul explicativ al limbii române (cu care am fost dotaţi în mod subversiv de către ICR!), pentru a se documenta cu privire la diferenţa dintre un „agent literar” şi un „agent de spionaj”.

Refuzăm să fim folosiţi ca arme într-un conflict politic în care nu suntem implicaţi în nici un fel şi cerem Guvernului şi Parlamentului României să se delimiteze oficial de toţi cei care au demarat această campanie obscenă.

Ivan Radev, Bulgaria

Joanna Kornaś-Warwas, Polonia

Andrei A. Popovici, Statele Unite ale Americii

Anita Natascia Bernacchia, Italia

Ileana M. Pop, Italia

Any Shilon, Israel

Antonio Morillo Castellanos, Spania

Petra Mendlova, Cehia

Mauro Barindi, Italia

Oana Ursulesku, Serbia

Antonia Escandell Tur, Spania

Alexandru Gorda, Ucraina

Danilo De Salazar, Italia

Serafina Pastore, Italia

Irina Djuran, Serbia

Anja Arsic, Serbia

Anna Ferrario, Italia

Jelena Popadić, Serbia

Elena Borrás García, Spania

Clara Mitola (Italia)

Christian Santacroce, Spania

Lora Nenkovska, Bulgaria

Raluca Toma, Italia

Aronne Mapelli, Italia

Ivana Olujić, Croatia

Leena Hofrren, Finlanda

Razvan Purdel, Italia

David Grau, Spania

Iulia Batioha, Ucraina

Alina Bordiian, Ucraina

Ivan Pilkin, Republica Moldova                                    

Angajări la UE

Am văzut azi la prima oră această ştire. Este scrisă de cineva care nu s- a gândit în mod serios să se angajeze ca traducător/ interpret la UE şi care foarte probabil nu a lucrat ca traducător/ interpret.
Este însă o ştire bună, pentru că în urmă cu 5- 10 ani te puteai considera extrem de norocos dacă aflai cum să te înscrii în baza de date de la UE pentru acest gen de muncă.

Ce ar trebui să ştiţi în plus, dacă nu ştiţi deja? Profesionist este să traduci în limba maternă, deci veţi fi angajaţi ca traducători/ interpreţi în primul rând pentru acest lucru, dar stăpânind foarte bine şi o altă limbă oficială de redactare a documentelor la UE. Limba română nu figurează în articol printre limbile ce se cer în acest moment, dar depuneţi- vă dosarul, este bine să fiţi prezenţi în baza de date şi să aveţi testarea luată pentru momentul în care se oferă noi posturi de limba română.

Vezi aici:

http://www.incont.ro/oferte-de-angajare/institutiile-europene-angajeaza-translatori-ce-limbi-trebuie-sa-stii-pentru-peste-4-000-de-euro-pe-luna.html

Răbdare şi succes la înscriere!

Târgul de carte la Londra şi traducătorii

Citiţi articolul, dacă nu l- aţi citit. Merită, cel puţin pentru sentimentul că traducătorii români nu sunt chiar aşa de uitaţi pe la noi, cum se spune foarte adesea ...

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25252

Joburi pentru traducatori

În sfârşit se caută masiv traducători!

http://www.money.ro/cele-mai-bune-joburi-pentru-vorbitorii-de-limbi-straine_920461.html

Târgurile de joburi din ultimele zile confirmă şi ele acest lucru.

Dacă nu eşti într- o asociaţie de profil e bine să intri. Găseşti mai uşor sprijin concret.

Finantare cabinete traduceri

Finanţări pentru microîntreprinderi
Economie
Cabinetele de traduceri, cele veterinare, precum şi cei care prestează servicii de consultanţă în mediul rural pot primi finanţare europeană nerambursabilă în valoare de 200.000 de euro, informează un comunicat emis vineri de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP).
Microîntreprinderile din mediul rural pot primi sprijin financiar nerambursabil pentru derularea de activităţi juridice, de contabilitate şi audit financiar, dar şi pentru consultanţă în management. Totodată, sunt eligibile şi cabinetele de arhitectură, consultanţă tehnică sau de testări şi analize tehnice. Oportunităţi de finanţare au şi activităţile de design specializat, fotografie sau de traduceri autorizate. O categorie aparte de activităţi care pot primi finanţare prin Măsura 312 o reprezintă cele veterinare, mai precis, cabinetele medicale veterinare, care beneficiază şi de un punctaj mai mare în criteriile de selecţie.
Finanţarea nerambursabilă în cadrul acestei măsuri de investiţii poate ajunge până la 70% din valoarea totală eligibilă a investiţiei, dar nu va putea depăşi 200.000 de euro. Până în prezent au fost depuse 3.980 de cereri de finanţare pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi. Dintre acestea au fost semnate contracte de finanţare pentru 1.339 de proiecte, în valoare nerambursabilă de 196,67 milioane de euro.
O nouă sesiune de primire a cererilor de finanţare pentru Măsura 312 va avea loc anul acesta în perioada 2-31 mai, conform calendarului propus pentru sesiunile de depunere aferente anului 2011. Beneficiarii eligibili pentru sprijinul financiar nerambursabil acordat prin Măsura 312 sunt microîntreprinderile şi persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici care se vor angaja însă ca până la data semnării contractului de finanţare să fie autorizate cu un statut minim de persoană fizică autorizată şi să funcţioneze ca microîntreprinderi.
Roxana Dimache
08 ianuarie 2011