De- ale mele: La mulţi ani! de ziua traducătorilor sau Despre un experiment de limbă română

           Am vrut să scriu aceste rânduri de Ziua limbii române, dar uite că abia acum reuşesc. Azi e ziua traducătorilor din Europa. De fapt se numeşte Ziua limbilor europene ...
           Ziua asta a traducătorilor a fost stabilită iniţial pentru ultima sâmbătă din septembrie. Puţini dintre traducători au aflat însă repede că au o zi a lor. Când au aflat, au crezut, majoritatea, că atunci, în ziua aia în care se serba în acel an, e o zi fixă, şi că e a lor. Cam zăpăciţi traducătorii ăştia, dar asta ştim deja foarte bine. Vreo doi ani s- a celebrat în 29 septembrie, deşi numai într- unul dintre ani a fost sâmbătă în data aceea, şi apoi s- a stabilit la ziua de 30. Ca să fie zi fixă, şi nu ca la ziua mamei/ tatălui din Franţa şi apoi de la noi: în a x- a duminică din mai sau iunie, lucru care face să nu se ştie exact când sunt zilele astea.
          Vă spun şi despre experiment imediat. E vorba despre o amintire foarte dragă mie. Concluziile le las să fie trase de cei care eventual vor citi articolul.
           Demult ( ca să zic aşa! ) , în şaptezeci şi patru eram la Pekin, la studii.Era spre sfârşitul anului universitar. În campusul universitar în care eram cei zece studenţi români, erau studenţi mai din toată lumea. Grupa de studenţi în care învăţam era de nivel mediu. Printre profesorii chinezi ( eram în China aşadar şi, normal, studiind chineza, aveam numai profesori chinezi) era şi dl Ren Yuan, una dintre figurile luminoase din viaţa mea, un profesor extrem de sobru, pe care nu- mi amintesc să- l fi văzut râzând vreodată. Se spunea că a învăţat ca autodidact limba română, cert e că o stăpânea foarte bine şi că a creat foarte mulţi românologi extrem de buni, deloc greu de recunoscut ca elevi ai săi pentru că au de la dânsul în vorbire un anume inconfundabil şi foarte uşor accent chinezesc, deloc supărător, chiar simpatic.
Era deci sfârşit de an şcolar şi exersam la cursuri traducere simultană de film. În acest context, dl profesor a organizat într- o zi în sala de proiecţii un experiment ultra- interesant. Timp de o oră, în faţa unor vobitori nativi de engleză, limbi romanice şi germană, filologi, dânsul a ţinut o conferinţă, însoţită de imagine, despre arhitectură internaţională. A vorbit în română, rar, în fraze relativ scurte, în care erau cu grijă alese cuvinte româneşti din domeniu cu variantă internaţională. La sfârşit a întrebat asistenţa dacă are întrebări şi nedumeriri lingvistice. Nici măcar una!