Veşti din China: Mijlocul toamnei - China meditează sub luna plină

 (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 16 septembrie 2016. )
          În ziua a 15- a a lunii a 8- a după calendarul lunar, sărbătoarea Mijlocul Toamnei ( 中秋节) constituie ultima întrunire înainte de frigul cel mare, aceea a unei Chine cu podurile pline, în care satele fac sărbătoare înainte de a se cufunda în odihna din timpul iernii.
          Conform legendei, este şi ziua în care Chang' E, Zeiţa Lunii şi- a luat zborul spre acest astru ca să trăiască acolo pentru totdeauna într- un palat de gheaţă, însoţită de un iepure din jad. Este aşadar, după cum e lesne de ghicit, o sărbătoare veselă, îndrăgită în China.
Din păcate, tradiţiile sale se pierd repede, pe măsură ce satele i se golesc. În noaptea cu lună plină ( 15 septembrie anul acesta) peste tot sunt lanterne din mătase şi hârtie.
Orăşenii părăsesc urbea şi se plimbă în parcuri ori pe maluri de lac, se retrag la mânăstiri, beau vin de scorţişoară ( cu gust de scorţişoară) , mănâncă piersici, kaki, rodii, castane prăjite. Între prieteni, colegi şi parteneri de afaceri, fac schimb de " prăjituri ale Lunii" ( 月饼) 。
          Acum este şi perioada în care familia se re- concentrează asupra ei însăşi. În anul acesta, sărbătoarea de mijloc de toamnă pică aproape în acelaşi timp cu începerea şcolii în universităţi. Milioane de studenţi din provincie trebuie să meargă la oraş şi să trăiască în cămine, pentru prima dată departe de părinţi. Ori, aceşti absolvenţi de bacalaureat, cel mai adesea sunt unicii copii ai familiei şi au fost răsfăţaţi până într- atât încât nu- şi pot administra singuri viaţa zilnică. Lucru care a dat în acest an naştere unei scene insolite: zeci de universităţi, precum cele din Xi' an sau Tianjin îşi împrumută sălile de sport părinţilor, ca să  stea acolo în corturi cele câteva zile necesare pentru a- şi instala vlăstarele la cămin.
          Altă tendinţă şi mai stresantă pentru părinţi: copiii lor nu se mai căsătoresc. Cele 13.5 milioane de nunţi din 2013 au regresat după doi ani la 2.1 milioane. Tendinţa este deja foarte puternică pentru a influenţa cererea şi oferta: pieţele locuinţei şi serviciilor se reorientează dinspre tinerii părinţi spre tinerii celibatari. Această lipsă de interes faţă de căsătorie ori viaţă în cuplu reflectă mai multe cauze, prima fiind scăderea motivaţiei la fete. Studiind mai mult, acestea obţin diplome mai bune şi salarii mai bune, care le eliberează de constrângerea economică de a se căsători.
          Trebuie avut în vedere şi bilanţul celor 35 de ani de politică a copilului unic: în acest interval, numărul tinerilor aflaţi la vârsta căsătoriei s- a redus ca pielea măgarului din poveste ( referire la romanul balzacian " Peau de chagrin" ) până aproape de dispariţie, iar bărbaţii au devenit mai numeroşi ca urmare a preferinţei pentru " sexul puternic faţă de cel slab" : băieţii între 1 şi 24 de ani sunt cu 3-4 % mai numeroşi decât fetele.
          O ultimă cauză a creşterii celibatului: exigenţa fetelor în a găsi pentru căsătorie " nu pe oricine" , ci partenerul viselor lor. Calitatea relaţiei devine esenţială: dacă nu e sigură că va avea o viaţă conjugală împlinită, fata nu se angajează în aşa ceva. Şi mai rău: dacă bărbatul o decepţionează sau face greşeli prin care pierde stima celor din jur, ele cer divorţul: în 2015, separările au atins recordul de 3.8 milioane, mai mult decât dublu faţă de 2005. Şi au avut ca solicitant în 80% dintre cazuri soţia - fie pentru că soţul i- a înşelat încrederea, fie pentru că a fost lipsit de maturitate şi deci n- a ştiut să- şi asume partea sa de decizii în viaţa de cuplu. În aceste divorţuri se repetă frecvent afirmaţia: " Aveam impresia că- i sunt mamă. " ...
          Cele de mai sus se numără printre grijile din sânul familiilor la lumina Lunii de mijloc de toamnă. Ele reflectă o societate în plină transformare, care are dificultăţi în a- şi proiecta noua armonie şi noul echilibru pentru următorii 20 de ani.