Adevărata comoară

Adevarata comoara

( textul este inclus în volumul " Literatură populară chineză contemporană ( I) " Editura Pastel Braşov, 2008 traducere: Maria Bălaşa)

Odinioară trăia un lăcătuş neîntrecut în meseria sa: lacătele care ieşeau din mâna sa nu puteau fi deschise decât tot cu chei făcute de el. Făcuse în viaţa lui multe, multe astfel e lacăte şi adunase o groază de bani. Cu toate acestea, se îmbrăca tot în haine de rând şi mânca bucate de rând. La un moment dat, el îşi luă un ucenic tare dornic de a- i învăţa meseria, dar pe care lăcătuşul nu- l învăţa nimic. Ba, mai mult, aştepta să vină seara şi ucenicul să se culce şi abia atunci se apuca de lucru. Numai că, ucenicul, deşi sforăia, totuşi trăgea cu ochiul la ce făcea bătrânul.

Într- o zi, pe când se întorcea de la un client, bătrânul lăcătuş se împiedică şi căzu în râu, înecându - se.

În timp ce ucenicul îşi pierduse glasul de atâta plâns, rudele bătrânului scotociră toată casa în căutarea banilor pe care ştiau că acesta îi adunase. Au găsit în cele din urmă un cufăr de metal, pe care au încercat în toate felurile să- l deschidă, dar în zadar.

Ucenicul, făcu repede, în taină, o cheie cu care cufărul se deschise imediat. Cufărul era plin ochi cu bani de argint! Rudele bătrânului se înghesuiră care mai de care să ia bani, în timp ce ucenicul nostru stătea deoparte privindu- i. El luă doar pila şi ciocanul maestrului său, spunând:

- Aceasta este adevărata comoară!