Pretioasa mostenire de familie

Preţioasa moştenire de familie

În epoca Ming era un mare demnitar pe nume Jing Qing ( se citeşte Ţing Cing), căruia îi plăcea tare mult să citească.
Odată, văzu la un coleg de- al său de şcoală o carte deosebit de valoroasă şi i- o ceru acestuia cu împrumut, ca s- o citească. Colegul însă, refuză să i- o dea. Jing Qing insistă, cu vorbe meşteşugite, până când colegul îi împrumută cartea . A doua zi dimineaţă, acel coleg îi ceru cartea înapoi, dar Jing Qing îi spuse :
- Ce carte ? N- am împrumutat nici o carte de la tine!
Atunci, colegul se duse întins la dascălul lor să- i spună ce se întâmplase. Dascălul îl ascultă, după care îl chemă pe Jing Qing. Acesta veni foarte senin la dascăl, aducând şi cartea cu sine.
- Ai împrumutat vreo carte de la cineva şi nu mai vrei s- o dai înapoi?
- Nu, este vorba despre cartea cea mai dragă mie, din care îmi place să citesc în fiecare zi.
Dascălul reflectă un moment, după care îi ceru cartea şi zise:
- Bun, dacă e cartea pe care deci o ştii cel mai bine, atunci spun- mi pe dinafară câteva pasaje din ea.
Jing Qing recită din scoarţă în scoarţă întreaga carte, fără a omite vreun cuvânt.
„ Ei, se gândi dascălul. Văd că totuşi cartea este a lui.”
Astfel că dascălul îl certă pe acel coleg ca pe un elev rău. Acesta, supărat, încercă să- l convingă pe dascăl strigând:
- Dar cartea aceasta este o moştenire de preţ de la bunicii mei!
Dascălul se încruntă:
- Bun, dacă- i aşa, deci cartea este o moştenire de familie, atunci înseamnă că îi cunoşti prea bine conţinutul. Haide, spune- mi- o pe dinafară, te ascult.
Mai degrabă să- i fi cerut viaţa decât aşa ceva! Căci el nu citise nici măcar cu prea mare atenţie cartea,
darămite să mai fi învăţat şi pe dinafară vreun cuvânt!
A doua zi, Jing Qing îi înapoie colegului cartea, spunându- i:
- N- am vrut să- ţi pricinuiesc vreun rău, ci observând că nu citeşti cartea, am făcut o glumă.