Veşti din China:Târg de carte la Pekin- a 18 a ediţie

INVITATION


Ladies and gentlemen,

The Beijing International Book Fair (BIBF), now held seventeen times since its inception in 1986, continues to uphold its principle of “introducing excellent books from around the world into China and leading Chinese books to the world”. Over the past twenty years, the BIBF has been an event of the utmost importance to publishers, and has received major support and participation from domestic and overseas book and publishing industries, gradually confirming BIBF's international brand status, and turning it into a major international publishing event incorporating copyright trade, book trade, cultural events, displays, consultation services and professional networking.
The 17th Beijing International Book Fair was held August 30- September 3, 2010, in the China International Exhibition Center. The exhibition area covered 43,000m2 with 2,150 stands. 1,841 exhibitors from 58 countries, regions and international organizations attended the fair and displayed more than 200,000 book titles.In terms of number of booths, attending countries and amount of books on display, it exceeded the previous year's fair. India participated in the fair as the Country of Honor. A total of 2,379 contracts were signed during the 2010BIBF, an increase of 19.48% over the previous year.
During the 2010BIBF, more than 200 Chinese and overseas media were on hand to report from the fair, includingXinhua News Agency, China Central Television, Beijing Television, ChinaNational Radio, China RadioInternational,SOHU.com, Dutch Broadcasting Foundation, Hindustan Times, People's Daily, Guangming Daily, ChinaBook Business Report, China Press and Publishing Journal and BeijingYouth Daily. Key Chinese TV andradio programs such as the CCTV News Broadcast, China News, BeijingNews, News Roundup, Hourly News, China National Radio, and Story Radiocovered the major events of the book fair as they took place.
The 18th Beijing International Book Fair will be held at the China International Exhibition Center (New Venue) from August 31 to September 4, 2011. The exhibition area will cover 53,600 square meters, and the Netherlands will take part as the Country of Honor. The China International Exhibition(New Venue) is more advanced, modern and user-friendly, providing a brand new experience for our clients. Besides expanding and improving on the General PublishingZone, 2011BIBF will expand last year's innovative Digital Publishing Zone and will continue to run the Children’s Book, Cartoons & Animation Zone, Periodical Zone, Publishing on Demand Zone and the Rights Center. As the organizer of the BIBF, CNPIEC will continue to adhere to international concepts and professional standards, and to provide quick and efficient information management and fair services to Chinese and overseas publishing cooperation and coordination, with the goal of raising the 18th BIBF to new heights of quality.
Our thanks to you, our colleagues in publishing, for your long-term support for the BIBF! On behalf of the Organizing Committee of the Beijing International Book Fair and the China National Publications Import and Export (Group) Corporation, I sincerely invite you to participate in the 18th Beijing International Book Fair, and express my hopes for a successful fair !


Wu Jiangjiang
Vice Chairman
The Organizing Committee of Beijing International Book Fair
President
China National Publications Import and Export (Group)Corporation

Veşti din China: Întâlnirea între Hu Jintao şi Nicolas Sarkozy

Preşedintele Chinei, Hu Jintao, a avut joi la Beijing o întâlnire cu omologul său francez, Nicolas Sarkozy, în cadrul căreia a arătat că partea chineză va considera în continuare Europa ca o destinaţie principală a investiţiei chineze şi speră ca Europa să adopte măsuri pentru asigurarea securităţii investiţiilor Chinei.

Vorbind despre criza datoriilor suverane din Europa, Hu Jintao a spus că partea chineză urmăreşte influenţele crizei datoriilor suverane europene şi speră ca economia europeană să menţină stabilitate şi succesul reformei financiare în ţările europene. China are încredere în economia Europei şi moneda euro şi este convinsă că Europa este capabilă să menţină creşterea stabilă a economiei. Nicolas Sarkozy a spus că în zona euro se desfăşoară în actualmente reformă financiară.

În ce privesc Sumitul G20, Hu Jintao, a spus că partea chineză este de acord şi apreciază temele principale ale sumitului G20 care urmează să se organizeze la Cannes şi va continua să sprijine şi să participe la diferite activităţi ale summitului. Şeful statului francez a arătat că Franţa va acţiona pentru ca Summitul de la Cannes să joace un rol activ la relansarea economiei mondiale. Preşedintele francez a făcut un scurst popas la Beijign în drumul spre New Caledonia. Este a şasea vizită în China din 2007 când a fost ales preşedinte al Franţei

Eveniment: apariţie de carte

O CARTE DE EXCEPŢIE A APĂRUT ZILELE ACESTEA LA EDITURA LITERA:
SIMBOLURILE INTEGRITĂŢII INFINITE
INTEGRALA ZHUANG ZI
În româneşte de:
CONSTANTIN LUPEANU
Traducătorul îşi exprimă regretul că, din considerente editoriale,
cartea a apărut doar cu numele său pe copertă,
deşi la împlinirea ei au lucrat în egală măsură:
MIRA LUPEANU ŞI ADRIAN DANIEL LUPEANU
Din Studiul Introductiv:

Maestrul Zhuang Zhou a fost într-o oarecare măsură contemporan cu Aristotel şi a trăit mult pentru oamenii timpului său – 83 de ani. S-a născut în Meng, capitala principatului Song, în cuprinsul provinciei Henan de astăzi, la sud de Fluviul Galben. Profesorul Ma Shulun a determinat perioada vieţii, acceptată astăzi unanim de către experţi: 369 – 286 î.Ch.
Numele de familie, Zhuang înseamnă Solemn, iar numele său personal, Zhou are sensul de Circumferinţă, Ciclu. Ca orice cărturar chinez, Zhuang Zhou avea şi un nume poetic, folosit ceremonios, între prieteni şi acesta era Zi Xiu, adică Maestrul Tihnei. Zhuang Zi, Maestrul Zhuang sau Maestrul Solemn nu a avut parte de o viaţă îndestulată, dimpotrivă, a trăit în lipsuri. În tinereţe, a fost slujbaş pentru puţină vreme, dar nu există vreo însemnare exactă despre natura muncii sale. Grădina de lacuri a fost ori o plantaţie de arbori de lac ori un atelier pentru produs lacuri ori acestea două la un loc, peste care el să fi fost un fel de vătaf. Unii contemporani au scris despre o terasă unde el obişnuia să pescuiască, la nord de această Grădină de lacuri. Deşi a dus o viaţă de privaţiuni, era om cu o educaţie aleasă, fiind descendent al clasei nobiliare sărăcite. Că era de viţă nobilă, cercetătorii probează chiar şi prin textele sale.
A fost însurat şi a avut copii, dar neamul său s-a pierdut în timp. A fost foarte sărac, uneori n-avea lemne de foc sau i se termina orezul care să asigure hrana de bază familiei sale. Împletea sandale din paie, pentru a-şi asigura traiul, uneori se împrumuta la prieteni cărturari. Din scrierile sale reiese că îi plăcea să se amestece cu ţăranii, pescarii şi pãdurarii, preţuind viaţa simplă.
Filosoful nu se plângea de traiul marcat de privaţiuni materiale, nu se simţea nefericit. În schimb, şi-a făurit una dintre cele mai libere vieţi spirituale. Puţinilor învăţăcei le recomanda caracter drept şi studiu permanent.
Zhuang Zhou a continuat şi a dezvoltat gândirea filosofică a Venerabilului Maestru, Lao Zi. El a scris despre cum este creată lumea, despre viaţă şi moarte, despre prietenie şi iubire, despre individ etc, iar în această ultimă ordine de idei poate fi considerat precursorul existenţialismului de la începutul secolului trecut din Europa. Nenumărate sunt temele abordate de gânditor în această carte. Nu ştiu dacă s-a făcut un inventar, ori poate că este imposibil de realizat aşa ceva. În bibliografia chineză, imensă şi imposibil de parcurs în întregime dacã nu iţi dedici viaţa studierii operei Maestrului Zhuang, nu am găsit încă o tratare exhaustivă a viziunii filosofului. Vom încerca mai departe să scoatem în evidenţă principalele direcţii, cu recomandarea de a ne apleca cu grijă asupra fiecărei pagini şi strădania ne va fi cu siguranţă recompensată.
Maestrul Zhuang ordonează o filosofie complexă, care s-ar înscrie sferei idealiste şi metafizice, dar cu nenumărate elemente de dialectică.
Temele enunţate de el au format filonul din care s-au dezvoltat atâtea şcoli filosofice de-a lungul istoriei Chinei, iar ideile şi conceptele sale au alimentat cultura şi mai cu seamă poezia, până în zilele noastre.
El se referă la relativism, la inteligenţa supremă, la idealul vieţii, la societatea ideală şi nu o dată la chestiuni care ţin astăzi de estetică, de teoria frumosului şi a artei.
Cartea Zhuang Zi debuteazş însş cu dezvoltarea unei teme care îl identificş cel mai bine, goana pentru descoperirea libertăţii absolute.
„Nu deveni sclavul faimei,
Nu deveni depozitul uneltirilor,
Nu deveni tu răspunzător pentru toate problemele,
Nu deveni stăpânul atotpriceperii.
Înţelege-l în profunzime pe nesfârşitul tao şi lasă-ţi inima să zburde
în lumea minunată a golului.
Bucură-te de ce ţi-a dat cerul şi nu considera că ai câştigat ceva –
totul este nimicnicie.
Omul perfect are inima ca o oglindă:
nu conduce şi nu întâmpină, reflectă, dar nu reţine.
Iată de ce, învinge şi nu este rănit.“
Libertatea este tărâmul bucuriei supreme.
Trăieşte viaţa în simplitate şi cu bucurie în suflet şi numai astfel vei cunoaşte calea Cerului, îl vei afla pe tao, ne sfătuieşte filosoful.
Maestrul Zhuang se caracterizează singur în capitolul Sub Ceruri, atribuindu-şi:
„Vederi largi, misterioase, elocinţă bogată, neîncătuşată, într-o atitudine de neamestec, neîngrădită, fără să exprime o tendinţă anume…. stil liber, cuvintele fiind înşirate în voie, cu citate de seamă [din gânditorii antici, făcându-i pe oameni să creadă că] sunt reale; …Elocinţa, deşi imprevizibilă, este fascinantă şi captivează. Mintea lui era atât de bogată, încât, [atunci când scria], nu se putea opri. În sus, el a călătorit cu creatorul lucrurilor, iar, în jos, a fost prieten cu aceia pentru care moartea şi viaţa [erau lucruri] exterioare şi nu deosebeau sfârşitul de început… Vederile lui sunt nemărginite şi obârşia lor nu e îndepărtată de tao. Indistincte şi inefabile! Imposibil [de a li se pătrunde] misterul!“
,,Fabulele ocupă nouã zecimi, în care eu mă folosesc de alţii pentru a-mi expune propriile gânduri.“
Zhuang Zi este lucrarea cu o influenţă covârşitoare asupra vieţii spirituale a chinezilor, o moştenire culturală de mare preţ.
În Cronica Han, se menţionează a avea 52 de capitole. A fost cunoscută imediat după moartea filosofului, dar populară a ajuns începând din secolele IV şi V. În lumea veche, au circulat mai multe ediţii, deoarece un catalog al scrierilor antice compilat în Dinastia Tang de un cărturar faimos, Lu Deming, prezintă Zhuang Zi în 26, 27, 33 şi 52 de părţi, iar aceasta din urmă cuprindea 7 capitole interioare, ca şi astăzi, 28 exterioare, faţă de 15 azi, 14 diverse, în raport cu 11, plus 3 de explicaţii, mai mult ca sigur comentarii critice, care însă s-au pierdut.
Până astăzi se păstreazã ediţia Guo Xiang din dinastia Jin, cu 33 de capitole. Acest învăţat a lăsat şi primele comentarii pertinente şi este citat şi de noi, nu o dată.
Ulterior, ca şi în cazul Cărţii despre Cale şi Virtute, Tao De Jing, căreia i s-a zis Zheng Jing, Cartea Sacră, autorului, socotit întemeietor al taoismului, conferindu-i-se titlul de Prinţul Suprem,
Lucrarea Zhuang Zi a fost însumată religiei taoiste şi declarată lucrare clasică, sub titlul: Nanhua Zheng Jing, Cartea Sacră,
iar filosofului i s-a conferit titlul de Omul Adevărat de Nanhua.
Ce va fi fost Nanhua, rămâne un mister.
Astăzi se crede a desemna un munte, o localitate sau o ordine din ierarhia mistică a taoiştilor.
Împreună cu lucrările înscrise filosofiei taoiste, Lie Zi, Wen Zi şi Kang Cang Zi, formează: Si Zi Zheng Jing, Cele patru cărţi clasice sacre, canoane de prim ordin în templele taoiste.

Pronunţia în limba chineză

M- am gândit să rearanjez cele scrise despre pronunţia în limba chineză, pentru a fi mai la îndemână cititorilor.

Pronunţia în limba chineză
prof. Maria Bălaşa
M- am hotărât să scriu rândurile de faţă fiind solicitată de mai mulţi prieteni puşi în situaţia de a trebui să citească tot mai des nume proprii chineze şi care, desigur, vor să le citească în mod corect.
Preambul
Limba chineză este tradiţional scrisă în sinograme ( hieroglife sau ideograme sau caractere chinezeşti) . Sinogramele nu dau nici o idee asupra pronunţiei, de aceea lingviştii chinezi, dar şi străini au creat de- a lungul timpului transcrieri fonetice pentru a reda pronunţia sinogramelor. În 1958 în China a fost pusă în circulaţie 拉丁字母拼音lādīngzìmǔ pīnyīn / Pronunţie bazată pe alfabetul latin sau mai scurt şi mai clar: transcriere fonetică latină, care este şi azi în vigoare.
Se foloseşte în texte scrise în alfabetul latin atât pentru
- învăţarea limbii chineze scrise de către chinezi dar mai ales de către străini,
- la organizarea dicţionarelor după criteriul fonetic,
- cât şi la redarea numelor proprii chineze în scrieri din străinătate ori având drept public ţintă străini.
De menţionat că în afara acestei transcrieri fonetice chineze există în lume şi alte transcrieri fonetice ale limbii chineze, adaptate la diverse limbi, adică există transcrieri fonetice create de sinologi ( persoane care studiază China şi limba chineză) din diverse ţări: Anglia, Germania, SUA, Franţa, Rusia, România etc.
În România există un standard de stat privind pronunţia chineză de către vorbitorul nativ de limbă română. Din foarte diverse motive ( unul dintre ele fiind acela că nu este cunoscut) , standardul acesta nu este utilizat însă.
Voi reda mai jos corespondenţele fonetice chineză- română aşa cum apar ele cel mai adesea scrise în română. Sunt sigură că dacă aveţi suficientă răbdare să citiţi cele de mai jos veţi constata că practic nu există sunet în chineză pe care să nu- l regăsim şi în română. Nu am încotro şi trebuie să spun că limba noastră este una dintre acele limbi în care se regăsesc toate sunetele de bază existente în lume. Este unul dintre motivele pentru care ar trebui să fim mai fericiţi în viaţa cotidiană şi mai mândri că Dumnezeu a lăsat să fie aşa, dar, cine se apleacă oare spre studiul foneticii? …

Echivalenţe fonetice chineză- română
Unitatea fonetică minimă în limba chineză este silaba. O silabă este alcătuită din: iniţială/ sunetul cu care începe silaba + finală/ - e/ sunetul ori sunetele cu care se termină o silabă. Iniţialele sunt consoane, iar finalele vocale. Când silaba nu are iniţială spunem că are iniţială zero.
Finalele sunt simple ( o singură vocală) şi compuse ( două sau mai multe vocale, ori vocală/ vocale + consoanele - n sau - ng) . ATENŢIE : La sfârşit de silabă nu pot exista în chineza standard alte consoane în afară de – n şi -ng.

Iniţiale ( consoane)
Fiecare consoană este însoţită, în pronunţia „ independentă”, de o vocală specifică ei:
B ( o) - este un sunet pronunţat ca un sunet între „b” şi „p” din limba română. Pronunţie:
aşezăm buzele ca pentru a pronunţa „b”, dar pronunţăm „p”.
P ( o) - este „p” aspirat ( pronunţat cu o puternică emisie de aer după el, perceput în română drept „ ph”). Această consoană există în limba română, unde însă faptul că este aspirat nu are o atât de mare importanţă în cadrul cuvântului precum are în limba chineză.
În chineză, dacă rostim „ p” neaspirat în loc de „p” aspirat, sensul cuvântului se
schimbă total. Această regulă este valabilă pentru toate consoanele aspirate.
M ( o) – este sunetul „m” din limba română.
F ( o) – este sunetul „ f” din limba română.

D ( e) – este un sunet între „d” şi „t” din română. Pronunţie: aşezăm buzele ca pentru a
pronunţa „d”, dar pronunţăm „t”.
T ( e) – este „t” aspirat.
N ( e) – este sunetul „n” din română.
L ( e) – este sunetul „l” din română.

Z ( i) – este un sunet specific chinezesc, ce se poate reda în română în scris prin dz(î). Unii foneticieni îl consideră o variantă a lui „ ţ” românesc.
C ( i) – se pronunţă ca un „ţ” românesc aspirat.
S ( i) – este sunetul „ s” românesc.

Zh ( i) – deşi existent în limba română, nu are o grafie proprie, neavând aceeaşi importanţă în cadrul cuvântului precum în chineză. Se pronunţă precum „dj”, „ j”, „ge” ca în cuvintele: Djakarta, John, geam.
Ch ( i) – sunet specific chinezesc, aspirat, existent în română, fără a avea o grafie proprie. Cel mai fidel îl putem reda în pronunţie prin „ ч” ( „ ci” rusesc) aspirat.
Sh ( i) – „ş” românesc.
R ( i) – sunet specific chinezesc, situat ca pronunţie între sunetele româneşti „ r” şi „ j”.
Pronunţie: limba se aşează ca pentru a pronunţa „ r”, dar pronunţăm „ j”. După câteva
exerciţii se poate obţine o pronunţie corectă.

J (i) – sunet specific chinezesc. Pronunţie : un sunet situat între „ gi” din cuvintele „ gingie”, „ Gina” şi „ ţ” românesc, ori ca „ j” în englezescul „ jeep”.
Q ( i) – sunet aspirat, pronunţat ca un „ ci” românesc aspirat.
X ( i) – sunet între „ s” şi „ ş”.

G ( e) – sunet între „ g” şi „ k”.
K ( e) – sunetul „ c” românesc, aspirat.
H ( e) – sunetul „ h” din română.
Finale ( vocale)
Simple:
1) a : „ a” din română, uşor mai deschis în pronunţie decât acesta.
2) o : „ o” din română.
3) e : „ ă” din română, ca finală simplă, precedat sau nu de o iniţială, niciodată în combinaţii cu alte vocale. Combinat cu alte vocale, deci în finale compuse, se citeşte ca „ e” din română.
4) i : „ i” din română. Apare restrictiv cu această pronunţie după consoanele: b, p ,m ,d ,t ,n ,l ,j ,q ,x.
5) u : „ u” din română.
6) ű : „ ű” din germană sau „u” din franceză.
7) i : „ î” din română. Apare cu această pronunţie ,restrictiv, după consoanele :z ,c ,s ,zh ,ch ,sh ,r.

Compuse:
8) - ai : „ ai” din română, cu un „ a” uşor mai deschis decât în română.
9) - ei : „ ei” din română.
10) - ao : „ au” din română.
11) - ou : „ ou” din română.
12) - ia : „ ia” din română.
13) - ie : „ ie” din română.
14) - iao: „ iau” din română.
15) - iou (- iu) : „ iou” ( „ iu”) din română.
16) - ua: „ ua” din română.
17) - uo: „ uo” din română.
18) - uai: „ uai” din română.
19) - uei (- ui) : „ uei” ( „ui”) din română.
20) - űe : űe.

Finale în – n şi – ng.
Singurele consoane care apar în poziţie finală în chineza standard sunt acestea două. Iată combinaţiile în care pot apărea:
21) - an: se citeşte ca „ an” din română, cu un „ a” uşor mai deschis.
22) - en: „ ăn” din română.
23) - ang: „ ang” ( sunetul „ng” este un sunet velar/ pronunţat din gât în toate silabele în care apare în limba chineză).
24) - eng: „ ăng” din română.
25) - ong: „ ung” din română.
26) - ian: „ ien” din română.
27) - in: „ in” din română.
28) - iang: „ iang” din română.
29) - ing: „ ing” din română.
30) - iong: „ iung” din română.
31) - uan: „ uan” din română.
32) - uen( - un) : „ uăn” ( „un” ) din română.
33) - uang: „ uang” din română.
34) - ueng: „ uăng” din română.
35) - űan: „ űan” ( „űn)
36) - űn: „ űn”.
37) - er: „ ăr” din română; „ r” este un sunet retroflex ( răsucit), puţin diferit de ceea ce se redă în română în scris prin „ r”.

De reţinut: În grupa finalelor în –n / - ng, „ e” se citeşte ca „ ă” din română.
SISTEMATIZARE PRONUNŢIE FINALE

1) i : - după zh, ch, sh, z, c, s, r se citeşte „ î ”, iar după restul consoanelor se citeşte
normal „ i ”.
Aflat la începutul silabei, deci ca iniţială, se scrie „ y ”, iar când este singur, se scrie „ yi”.
În faţa finalelor în – i şi în absenţa unei iniţiale ( iniţiala zero) , - i este dublat de y. Exemple : ying, yin.
Finala – iu cu iniţiala zero devine you.
2) u : după j, q, x se citeşte „ ü ”, iar în celelalte situaţii se citeşte „ u ”. Aflat în poziţie iniţială,
se scrie „w ”. Atunci când este singur, are grafia „ wu”.
Alte două modificări de grafie, când avem finala în –u cu iniţiala zero:
wei pentru finala –ui şi
wen pentru finala – un.
De reţinut că veţi întâlni în pronunţie finalele –ui şi – un şi pronunţate wei, respectiv wen.
3) e : dacă este singur se citeşte „ă ”. Tot „ ă” se citeşte când formează silabă cu d, t, n, l, z, c, s, zh, ch, sh, r, g, k, h şi când alcătuieşte finalele: er, en, eng. În celelalte poziţii se citeşte „e ”.

4) ü : se citeşte şi se scrie „ ü” după consoanele n, l. După y se scrie -u, dar îl citim – ü.

Veşti din China: Emil Boc: „Excelenta colaborare politică trebuie să fie fructificată şi în plan economic"

2011/08/16

Forumul de afaceri româno – chinez a fost dechis,luni, la Centrul pentru Promovarea Afacerilor din China din Bejing, în prezenţa primului ministru al României, Emil Boc, al miniştrilor români ai Economiei, Afacerilor Externe, Transporturilor şi a peste 200 de participanţi, oameni de afaceri chinezi şi români.

Forumul a fost deschis de preşedintele Centrului pentru Promovarea Afacerilor din China, Wan Jifei, care a salutat prezenţa oficialilor şi oamenilor de afaceri români la Beijing, urând sucecs relaţiilor economice dintre cele două ţări.

În mesajul său, premierul Emil Boc a prezentat participanţilor chinezi motivele pentru care România este un spaţiu de oportunitate economică, arătând că agricultura, turismul, domeniul energetic şi transporturile prezintă avataje competitive. „Agricultura României are capacitate de a produce hrană pentru 80 de milioane de oameni. Este unul dintre canelele extrem de eficaece de colaborare, nefructificate nici de români nici de investitorii străini", a spus Emil Boc.

Trecând în revistă proiectele de anvergură cu care delegaţia României a venit să atragă investitorii chinezi: centura de Sud şi cea de Nord a Bucureştiului, autostrada Sibiu - Piteşti, parte a Coridorului IV Paneuropean, autostrada Ploieşti – Buzău – Focşani, autostrada Târgu Mureş - Iaşi – Ungheni, amenajarea râurilor Argeş şi Dâmboviţa pentru navigaţie, premierul român a subliniat „excelenta colaborare politică dintre China şi România, colaborare care trebuie să fie fructificată şi în plan economic".

„Sunt aici să vă asigur de deschiderea pe care România o manifestă pentru atragerea investitorilor chineze, să vă asigur că aveţi în România un cadru în care sunteţi bine veniţi, în care investiţile sunt sigure şi protejate. România a reusit, datorită politicilor pe care le-a promovat, să nu fie parte directa a crizei datoriilor suverane, am evitat derapajele posibile şi astăzi investiţiile chineze în România sunt binevenite şi sigure", a arătat premierul Emil Boc.

În cadrul forumui de afaceri româno – chinez au mai luat cuvântul ministrul Economiei, Ion Ariton, ministrul Transporturilor, Anca Boagiu şi vicepreşedintele Camerei de Comerţ a României, Sorin Dimitriu.

Veşti din China: Întâlnirea preşedintelui Hu Jintao cu premierul Emil Boc

Preşedintele Chinei Hu Jintao s-a întâlnit, vineri, 12 august, la Shenzhen, cu premierul României, Emil Boc, venit pentru a efectua o vizită în China şi a participa la ceremonia de deschidere a celei de-a 26-a ediţii a Jocurilor Universitare Mondiale.

Şeful statului chinez a subliniat că România reprezintă un bun prieten şi partener al Chinei. Partea chineză acordă o mare atenţie dezvoltării relaţiilor cu România şi speră ca cele două ţări să poată valorifica superioritatea prieteniei tradiţionale, să promoveze colaborările bilaterale în domeniile economic, comercial, tehnico - ştiinţific, agricol, uman, pentru ca aceste colaborări să devină un model pentru cooperarea între China şi ţările din Europa centrală şi de est. Guvernul chinez sprijină întreprinderile chineze puternice să participe la construcţia infrastructurii din România şi doreşte ca prin intensificarea investiţiilor reciproce să promoveze dezvoltarea economiei celor două ţări.

Premierul Emil Boc a declarat la rândul său că relaţiile româno - chineze au o istorie îndelungată. De la stabilirea relaţiilor diplomatice, relaţiile dintre cele două ţări s-au dezvoltat în condiţii bune, prietenia dintre cele două popoare s-a aprofundat necontenit. Partea română este dispusă să depună eforturi, alături de partea chineză, pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor bilaterale şi a priteniei tradiţionale, să consolideze cooperările pragmatice în domeniile economic, comercial, agricol, cultural, energetic şi de transporturi, să materializeze proiectele majore de cooperare. România salută şi aşteaptă cât mai multe întreprinderi chineze să facă investiţii în România, a adăugat premierul român.

Veşti din China: Wen Jiabao: China doreşte să coopereze cu România în domeniul infrastructurii

Wen Jiabao: China doreşte să coopereze cu România în domeniul infrastructurii

Premierul Chinei Wen Jiabao a arătat luni la Beijing în cadrul întâlnirii cu primul ministru român Emil Boc, aflat într-o vizită în ţara noastră că guvernul chinez manifestă o atitudine activă pentru desfăşurarea cooperării bilaterale în domeniul infrastructurii în ceea ce priveşte finanţare, antrepriză şi tehnologii.

Wen Jiabao a precizat că partea chineză încurajează schimburile de informaţii şi persoane între întreprinderile din cele două ţări pentru a promova dezvoltarea sectoarelor industriale şi comerciale. Între China şi România există un mare potenţial de complementaritate în exploatarea şi valorificarea resurselor miniere şi în producerea şi prelucrarea produselor agricole, silvice, animaliere şi piscicole.

La rândul său, Emil Boc şi-a exprimat speranţa că prietenia tradiţională şi bunele relaţii politice dintre România şi China vor putea promova cooperarea economică bilaterală. El a declarat că aşteaptă companiile din China să facă investiţii la mari proiecte de construcţie infrastructurală din România.

Veşti din China: Interviu cu premierul roman

1.Cum descoperiţi China după vizitele şi contactele făcute în aceste zile?

Am mai fost în China în 2006, într-un context privat, nu într-un contex oficial. Pot să vă spun că am găsit, acum, o China schimbată în bine din toate punctele de vedere. În primul rând, din punct de vedere economic am văzut o ascensiune foarte serioasă, practic chiar mi-a fost chiar greu să recunosc unele părţi din Beijing, pentru că s-au schimbat extrem de mult, în ultimii cinci ani, de când am fost în China. S-au schimbat enorm de multe lucruri de atunci, am descoperit o China pragmatică, modernă, o China în care se vede că accentul se pune pe investiţii şi pe locuri de muncă, o China care răspunde provocărilor acestui secol al globalizării. Am întâlnit aceeaşi prietenie, aceeaşi căldură specifică poporului chinez prieten şi m-am bucurat să fiu din nou aici, simţindu-mă la fel ca acasă.

2.România s-a numărat printre primele state care a recunoscut Republica Populară Chineză, iar înainte de 1990 a fost al doilea partener de modernizare industrială al Chinei. Aceste fapte au determinat o apreciere specială între ţările noastre. Cum apreciaţi, astăzi, relaţiile româno-chineze şi care este potenţialul unui astfel de parteneriat?

Da, aveţi dreptate! România a fost a treia ţară care a recunoscut China în 1949 şi din acest punct de vedere ne leagă o lungă şi frumoasă colaborare politică. Ceea ce am discutat atât cu preşedintele Hu Jintao, cât şi cu premierul chinez, astăzi, a fost tocmai acest aspect, de a fructifica în plan economic excelenta colaborare pe care o avem pe plan politic. Şi chiar dacă avem şi acum importante schimburi comerciale, între China şi România, această relaţie comercială este încă insuficient exploatată. De aceea am venit în China, propunându-le colegilor chinezi cinci proiecte mari de investiţii în România, fiecare de peste un miliard de euro, pentru a da o nouă dinamică relaţiilor comerciale, economice dintre România şi China. De aceea spun, avem un fundament bun în plan politic, trebuie să-l exploatăm mai bine din punct de vedere economic. Când spun economic, mă refer atât la investiţii, dar şi la componenta turistică, unde iarăşi nu am exploatat-o suficient, românii trebuie să cunoască, de exemplu, frumuseţile Insulei Hainan, după cum sunt convins că şi chinezii pot să se bucure de frumuseţile litoralului românesc sau ale zonei Braşovului, de exemplu, sunt lucruri pe care încă nu le-am exploatat suficient, şi de aceea am stabilit, astăzi, să găsim chiar o modalitate de a deschide o linie aeriană între Bucureşti - Beijing, Beijing – Bucureşti, pentru a întări şi relaţiile comerciale, dar şi relaţiile şi colaborarea în plan turistic.

3.Aţi vorbit despre colaborarea economică şi comercială, chiar politică, poate ne precizaţi domeniile concrete în care România şi China ar putea să dezvolte proiecte comune, dar şi în alte domenii decât cele economice

Aşa este, în domeniul cultural lucrăm foarte intens la deschiderea unui Institut Cultural Român la Beijing şi a unui Centru Cultural Chinez la Bucureşti, credem că aceste două centre vor întări relaţiile culturale dintre ţările noastre, după cum să sprijinim, în continuare, centrele şi punctele de studiere a culturii şi civilizaţiei chineze la diverse universităţi din România, care constituie un alt element de legătură şi de întărire a relaţiilor noastre. În privinţa proiectelor economice, de la construcţia de centuri ocolitoare si autostrăzi, şi vorbesc aici, de exemplu, de posibilitatea construcţiei în regim de parteneriat public-privat a centurii ocolitoare a municipiului Bucureşti, în parteneriat cu China, la importante lucrări în domeniul hidroenergetic, precum reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă din România, centrala hidroenergetică de la Tarniţa sau canalul Dunăre - Bucureşti sau Siret – Bărăgan, sunt obiective mari de investiţii în interesul ambelor părţi. Astăzi am stabilit, la nivel politic, ca experţii noştri tehnici şi financiari să lucreze la modalităţile de implementare, şi aşa cum China a implementat proiecte mari în alte ţări ale Uniunii Europene, altele decât România, aşa va putea, printr-o voinţă politică concretă să implementăm proiecte majore cu sprijinul Chinei, în România.

4. Aţi spus că, în aceste zile aveţi rezultate bogate după această vizită şi aceste întâlniri, aţi participat la inaugurarea unor investiţii chinezeşti în România, din acest punct de vedere cum caracterizati dinamica economică a investitorilor chinezi în plan românesc, european şi chiar mondial?

Am susţinut, susţin şi voi susţine orice investiţie chineză în România, am participat la inaugurarea şi deschiderea multora dintre ele şi le voi susţine, în continuare, în calitate de şef al Guvernului, spun însă că nu am fructificat suficient potenţialul pe care îl avem. Dacă în privinţa numărului societăţilor comerciale chineze stăm relativ bine, China fiind pe locul patru sau cinci, în privinţa volumului investiţiilor străine în România, China ocupă un loc după poziţia a zecea, aici, cred că putem lucra mai mult, prin aceste proiecte concrete şi prin alte soluţii să atragem mai multe investiţii chineze în România. Am propus chiar să analizăm şi posibilitatea deschiderii unei reprezentante a Băncii Comerciale Chineze în România, pentru derularea investiţiilor şi pentru a pune un accent în vederea sprijinirii acestor investiţii în România. Deci este loc ca aceste relaţii economice să se consolideze şi prezenţa chineză să fie mai bine articulată în România. După cum în cadrul discuţiilor avute în cadrul Forumului româno-chinez, foarte mulţi oameni de afaceri şi-au găsit parteneri în China, în vederea dezvoltării afacerilor pe diverse domenii, tehnologii avansate, construcţii şi altele.

5. Care sunt principalele concluzii ale acestei importante vizite în China, de exemplu în plan politic avem ceva pentru relaţiile viitoare?

Am profitat de această ocazie şi i-am adresat premierului chinez o invitaţie de a vizita România, să sperăm că agenda internă şi internaţională îi va permite să realizeze această vizită. De asemenea, în luna octombrie se va derula la Beijing reuniunea comisiei mixte interguvernamentale româno-chineze pentru dezvoltarea proiectelor de investiţii şi de afaceri, pentru a concretiza lucrurile pe care astăzi le-am discutat. Anual sunt peste o sută de întâlniri de afaceri, de comisii între cele două ţări, iar dacă vom reuşi să deschidem şi o linie aeriană între Beijing - Bucureşti sunt convinsă că toate aceste proiecte se vor dezvolta mult mai repede.

6. Ştim că în 2012 România va găzdui finala Ligii Europa la Bucureşti. Aţi fost prezent la deschiderea Universiadei de vară de la Shenzen, care sunt impresiile păstrate de la acest eveniment mondial, la care şi România a participat?

Forţă, dinamism, spectacol! Acest eveniment a demonstrat încă o dată capacitatea Chinei de a organiza competiţii la nivel mondial. După Jocurile Olimpice, după Jocurile asiatice, după Universiada de iarnă, iată a patra mare competiţie mare în ultimii patru ani, organizată de China. Este o dovadă a forţei Chinei de a fi un competitor foarte mare, inclusiv la nivel sportiv şi organizatoric, la nivel internaţional, iar Shenzenul a fost o manifestare de forţă, de dinamism, din toate punctele de vedere. În primul rând forţa Shenzenului, ca oraş extrem de tânăr, de numai 30 de ani, dar extrem de dezvoltat, este o metropolă modernă ca orice metropolă din lume, un oraş verde, după cerinţele acestui secol în care trăim şi axat pe tehnologii antipoluate şi care vor trebui să fie incluse şi în alte părţi ale lumii. Şi prezenţa sportivilor din peste 160 de ţări la această manifestaţie este, încă o dată, dovada recunoaşterii forţei Chinei şi a capacităţii ei de organizare a unor astfel de evenimente şi am toată certitudinea că va fi un succes această Universiadă, deschiderea a fost magică.

Mulţumim pentru apreciere!

7. Radio China Internaţional aniversează, anul acesta, 70 de ani de activitate, iar secţia română are 43 de ani, vă rugăm să adresaţi, la moment aniversar, câteva cuvinte ascultătorilor noştri din România, dar şi din China.

70 de ani! Este o vârstă, un copil bătrân, dar mereu tânăr, asta cred că defineşte şi postul dumneavoastră, un post care s-a impus deja pe plan internaţional prin profesionalism, prin respectul pe care şi l-a câştigat. Vă doresc să rămâneţi la fel încă cel puţin 70 de ani, să aveţi aceeaşi forţă de a putea transmite ideile şi mesajele dumneavoastră, de a putea fi parte a prieteniei dintre cele două popoare ale noastre, de a fi mesagerii proiectelor comune de investiţii pe care le avem, de a fi partenerul prin care să comunicăm mai uşor, să ne exprimăm gândurile, opiniile şi să ne regăsim cu prietenie şi cu bucurie, de fiecare dată. Vă doresc să rămâneţi la fel de profesionişti şi la fel de tineri cum aţi fost şi până acum!

Vă mulţumim pentru amabilitatea cu care aţi răspuns întrebărilor şi vă dorim succes în dezvoltarea relaţiilor de prietenie româno-chineze.

Transmitem din suflet şi cu aceeaşi căldură, acelaşi mesaj de prietenie şi de dorinţă de colaborare poporului chinez prieten.

Revolutie

Revoluţie în IT:
Suntem mai aproape de apariţia computerelor cuantice
12 aug 2011, 18:25 |
Mediafax

Oamenii de ştiinţă americani au prezentat, miercuri, o serie de inovaţii care au capacitatea de a simplifica apariţia unei noi generaţii de computere cuantice, în viitor, ce vor putea să "manipuleze" atomii mai degrabă cu ajutorul microundelor decât cu ajutorul unor lasere complexe.
/ FOTO: Y. Colombe/NIST
Imaginea 1/1

La o scală de ordinul micronilor, atomii şi alte particule dobândesc proprietăţi surprinzătoare, descrise de fizica cuantică, pe care fizicienii speră să le exploateze pentru a crea noi tipuri de computere, ce vor avea viteze de calcul fenomenale.

În cazul unui computer clasic, valoarea unui bit este fie 1, fie 0. Un bit cuantic (Qubit) conţine ambele valori în acelaşi timp, deoarece un atom poate să se găsească "suspendat" între cele două "stări" posibile. Acest fapt ar trebui să permită efectuarea în paralel a unor calcule multiple.

Şi mai bizar de atât: este chiar posibil să se asocieze atât de strâns doi atomi - care să se "întrepătrundă" - astfel încât orice acţiune făcută asupra unuia dintre ei să transmită în mod instantaneu o informaţie către "geamănul" acestuia, indiferent de distanţa care îi separă.

Fizicienii au reuşit pentru prima dată să "întrepătrundă" doi ioni (atomi purtători de sarcini electrice), manipulaţi cu microunde în locul obişnuitelor raze laser, potrivit unui studiu publicat, miercuri, în revista ştiinţifică britanică Nature.

Pentru viitoarele computere cuantice, "o tehnologie cu microunde miniaturizată, asemănătoare celei utilizate în telefoanele inteligente", ar putea înlocui voluminoasele şi costisitoarele instalaţii cu laser, se afirmă în comunicatul emis de cercetătorii de la National Institute of Standards and Technology (NIST), autorii studiului.

Spre Eurasia ...

China invadează Europa … sau doar ni se pare?
30 iulie 2011, 22:07 | Postat în Actualitate, Business & Economie, Călătorii, Economie, Internaţional, Mass-Media, Politică, Social, Tehnologie, Ştiinţă | Fii primul care comenteaza acest articol!

China aduce europenilor bani pentru susţinerea datoriei publice a statelor cu probleme, lichidităţi pentru investiţii şi pentru crearea de noi locuri de muncă, şi finanţare pentru realizarea de proiecte publice. Chinezii sunt în mod oficial bineveniţi în Europa (tot mai multe summit-uri organizate pe relaţia UE-China, şi tot mai “prietenoase” ). În realitate însă, prezenţa şi influenţa lor (în creştere!) nu este deloc uşor de acceptat de unele ţări din Uniune.

Pe uşa din spate, chinezii se insinuează în Europa printr-un model antreprenorial greu de contracarat de companiile şi autorităţile europene – cel al pieţelor/bazarurilor în care-şi vând mărfurile. China vrea mai multă piaţă, şi pentru asta are nevoie de mai multă influenţă în Europa. Iar membrii UE nu vor – şi nici nu au motive – să cedeze foarte uşor. Serviciile şi ajutorul pe care China este dispusă să-l dea Europei – nu vine doar din generozitate, ci şi dintr-un calcul matematic şi politic pragmatic şi simplu: are nevoie să-şi diminueze dependenţa prea mare pe care o are faţă de SUA. Iar Europa este cea mai bună alternativă.

Acuzată direct de europeni de protecţionism, de subvenţionarea ascunsă a industriei, de nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală, sau de nerespectarea drepturilor omului şi de lipsa de transparenţă în cheltuielile militare … China a lăsat în ultimi ani, relaţia economică şi politică cu Uninea Europeană în plan secund.

Aceasta era contextul în care, la începutul deceniului trecut, după câţiva ani de încercări de strângere a relaţiilor, pusă faţă în faţă cu reticenţa şi conservatorismul european, China a ales să se concentreze pe relaţia cu SUA, principalul ei partener economic.

La acel moment, chinezii aveau nevoie de piaţa europeană pentru produsele lor. În schimb, Europa nu prea avea nevoie de chinezi, pe care-i vedeau chiar ca pe o ameninţare pentru companiile şi afacerile europene. Chinezii ar fi venit cu preţuri foarte mici, ceea ce ar fi distrus industria europeană (chinezii spre exemplu nu au cheltuieli cu protecţia socială, care la europeni ajung la 40% din venitul salarial brut al unui angajat …. deci doar din această componentă produsele companiilor chinezeşti ar fi fost cu 40% mai ieftin. Iar la asta se adaugă subvenţiile mascate primite prin accesul extrem de ieftin la resurse naturale, sau la garanţii de stat pentru creditele acordate de băncile chineze companiilor chineze). Spre deosebire de Europa, America, o piaţă cu mult mai mare pentru produsele chinezeşti, era dependentă de împrumuturile acestora, iar China avea nevoie de piaţa SUA pentru desfacerea produselor sale.

Doar câţiva ani mai târziu însă, la finele aceluiaşi deceniu, situaţia era deja alta – şi mult mai complicată! Dependenţa Chinei de piaţa americană, ca şi cea a Trezoreriei SUA de rezervele valutare ale Chinei … erau deja mult prea mari. Iar dependenţa prea mare, creează riscuri pe măsură: pe de o parte, plafonarea consumului în America (şi aşa puternic lovit de pierderea locurilor de muncă) printr-o eventuală reducere a nivelului cheltuielilor publice (dat fiind nesustenabilitatea deficitului bugetar) s-ar transmite instant în economia chineză care, rămasă fără piaţă de desfacere, ar trebui să-şi redimensioneze capacităţile de producţie (ceea ce ar însemna reduceri de personal, de salarii, scăderea investiţiilor, etc!).

Pe de altă parte, simbioza dintre China şi SUA este un motiv suplimentar de îngrijorare pentru chinezi din perspectiva potenţialelor pierderi financiare pe care le pot înregistra. Mai precis, pe măsură ce SUA tipăreşte bani, valoarea reală (puterea de cumpărare) a rezervelor valutare ale Chinei – deţinute în cea mai mare parte în dolari – este ameninţată de inflaţie.

Interdependeţa dintre China şi Statele Unite este atât de puternică încât este un factor serios de risc pentru chinezi. Prin urmare, China este direct interesată să-şi reducă depenţa de piaţa de desfacere, şi de moneda americană.

În acelaşi timp, şi perspectiva europeană asupra economiei chineze s-a schimbat uşor! Criticile la adresa “competiei neloiale” făcute de modelul economic chinez rămân valabile. China este în continuare acuzată că-şi subvenţionează mascat companiile (oferindu-le taxe reduse pentru utilizarea pământului, apei sau a altor resurse naturale, oferindu-le preţuri mici la energie, etc ) sau că le furnizează capitaluri în condiţii preferenţiale. Evident că şi criticile privind nerespectarea drepturilor omului sau cele privind încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, sunt în continuare la fel de puternice.

Însă, dacă la începutul deceniului, Europa nu prea avea nevoie de nimic – deci China nu avea ce oferi pentru a primi acces pe piaţă, acum, Europa are nevoie de lichidităţi – pe care doar China le are.

Acestea sunt motivele pentru care Summit-urile UE – China au fost tot mai prietenoase, şi totodată, motivul pentru care – ca un compromis făcut de China la problema ridicată de europeni care se plângeau că industria chineză este subvenţionată prin energie ieftină … în cel de-al 12 plan cincinal (aprobat la jumătatea lunii iulie) China şi-a propus accelerarea procesului de reducere a emisiilor de CO2. (Pe scurt, asta ar putea însemna că energia s-ar putea scumpi, ceea ce ar reduce din avantajul competitiv pe care companiile chineze îl au acum în raport cu cele europene.)

Un compromis minor însă, care nu are putere decât de exemplu, deoarece plângerile Uniunii Europene vis-a-vis de modelul Chinezesc, şi de competiţia neloială pe care i-o poate face, rămân aproape la fel de multe şi de serioase. Iar cel mai puternic dintre ele, avantajul competitiv dat de o monedă ţinută jos, care face costurile de producţie în China, să fie artificial mai mici, rămâne.

Oricum însă, faţă de acum 10 ani, situaţia este cu totul alta. China are motive să se simtă tot mai nesigură în relaţia de interdependenţă pe care o are cu SUA, deci are o nevoie tot mai mare de piaţa europeană. Asta în timp ce Europa are tot mai multă nevoie de banii Chinei, pentru detensionarea pieţelor ţinute în suspans de datoriile suverane ale statelor PIGS, care pun în pericol moneda unică şi construcţia Europeană.

Dar chiar dacă întreaga Europă este ameninţată de datoriile suverane ale PIIGS, iar chinezii sunt invitaţi cu zâmbetul pe buze să investească în Europa, nu toţi europenii sunt dispuşi să accepte companile chinezeşti să umble şi să-i concureze liber, prin Europa.

Acesta este contextul în care, pe de o parte, şeful diplomaţiei chineze Dai Bingguo are întâlniri regulate cu corespondentul său european Catherine Ashton, iar pe de altă parte, Summit-ul EU-China din octombrie 2010, era aproape să se încheie prematur, pentru că premierul chinez Wen Jiabao a luat drept ofensă aducerea în discuţie a valorii renminbi-ului chinezesc.

Aşa se face că, în ciuda unor declaraţii diplomatice de ambele părţi, între China şi Europa nu există nici o formă de “parteneriat strategic”. Dar asta nu-i opreşte pe chinezi să-şi urmărească obiectivul de a intra pe piaţa europeană. China intră în mod oficial în Europa pe trei căi: achiziţia de obligaţiuni de stat, investiţii în companii europene, realizarea şi finanţarea unor proiecte de construcţii publice. Aduce însă pe uşa din dos un model de antreprenoriat sălbatic şi aflat la limita legalităţii, greu de contracarat de către concurenţa şi autorităţile europene. La asta se adaugă a cincea dimensiune, de soft power, prin crearea şi susţinerea a tot mai multor publicaţii şi mişcări civice de promovare a culturii chineze şi a relaţiilor chino-europene.

BANI CONTRA INFLUENŢĂ. În iunie 2010, China a cumpărat primele obligaţiuni de stat greceşti, pentru a la susţine preţul de piaţă şi pentru a oferi sprijin financiar Greciei în demersul ei de căutare a banilor de împrumutat. La schimb, Grecia a parafat acordul prin care portul Piraeus era închiriat Chinei pe 35 de ani … un acord pe marginea căruia negocierile se derulau, fără succes, încă din 2007.

O lună mai târziu, China anunţa că va cumpăra obligaţiuni emise de Spania, readucând astfel încrederea în pieţe (la acel moment!), contribuind astfel la suprasubscrierea emisiunii (chiar dacă până la urmă China nu ar fi subscris decât de vreo 400 de milioane de euro, şi nu un miliard – aşa cum anunţase). Ulterior, China a promis ajutorul Portugaliei şi Irlandei, şi a anunţat că va cumpăra şi obligaţiuni ce urmau a fi emise de Ungaria.

BANI CONTRA TEHNOLOGIE. Cea de-a doua modalitate în care China îşi sporeşte prezenţa în Europa este calea investiţiilor directe în companii europene. Acum cinci ani, drumurile multinaţionalelor europene mai duceau încă spre China, unde-şi construiau capacităţi de producţie. În acele vremuri, investiţiile chineze în Europa totalizau circa 1,3 miliarde de dolari. Acum, numai în prima parte a anului 2011 au avut loc trei tranzacţii (o societate petrolieră spaniolă, un companie chimică ungară şi o divizie a unui producător de componente de înaltă tehnologie în Norvegia), care fiecare în parte au depăşit suma respectivă.

Prezenţa reală a Chinei în Europa este însă greu – dacă nu chiar imposibil de cuantificat, deoarece patru cincimi din investiţiile Chinei în străinătate sunt realizate prin off-shore-uri precum Hong Kong, Insulele Cayman sau Virgin Islands. Vehiculele de investiţii folosite de occidentali pentru a investi în China, sunt acum folosite de chinezi pentru a cumpăra active în Europa.

BANI CONTRA CONTRACTE PUBLICE. Susţinute de stat, companiile chineze au ieşit în lume în căutare de contracte. Au construit infrastructură şi au participat la proiecte publice peste tot în lume, din Arabia Saudită, până în Africa. Acum China urmăreşte ţările care au nevoie de lichidităţi din Estul Europei, care sunt în căutare de bani pentru realizarea de proiecte publice.

CHINA UN PERICOL PENTRU UE. China este aşadar dorită în Europa. Dar reţinerea nucleului dur al UE în a deschide larg braţele, are mai multe explicaţii.Un bun exemplu în acest sens este înţelegerea la care Serbia şi China ajunseseră pentru construcţia unui pod peste Dunăre, finaţat de către China Development Bank. O înţelegere care, potrivit analiştilor, nu întâmplător ar fi avut loc chiar în perioada în care China făcea presiuni neoficiale peste tot în lume pentru boicotarea ceremoniei în care urma să-i fie acordat Premiul Nobel dizidentului chinez Liu Xiaobo – fapt considerat neacceptat, şi nerecunoscut de China.

Un alt semn de întrebare cu privire la deschiderea Europei în a face faţă compeţiţiei chineze, este ridicat de recentul contract prin care compania chineză COVEC a câştigat construcţia unei autostrăzi în Polonia. Un contract în valoare de 1 miliard de dolari, pe care chinezii l-au câştigat asumându-şi un preţ de execuţie la doar jumătatedin cel bugetat de oficialii polonezi. Atu-ul chinei consta în aducerea de muncitori chinezi pentru realizarea construcţiei. După realizarea a doar jumătate din construcţie, chinezii s-au retras. Motivaţia oficială a fost creşterea preţurilor la materii prime şi materiale. Motivul real? Legislaţia europeană, extrem de strictă în ceea ce priveşte piaţa muncii şi standardele de imigrare.

Experienţa Poloniei dă însă un indiciu cu privire la cum ar putea arăta viitorul relaţiilor economice chino-europene. Companiile chinezeşti vor oferi preţuri foarte scăzute, bazându-se pe angajaţi ce lucrează în condiţii de muncă şi de mediu sub standardele europene – un element de atractivitate căruia companiile europene nu-i prea pot face faţă.

În acelaşi timp însă, accesul companiilor europene pe piaţa contractelor pentru proiecte publice în China, este extrem de limitat, iar ofertele acestora sunt respinse pe criterii absolut netransparente. În 2010, China a scos pe piaţa internaţională licitaţii reprezentând doar o zecime din nevoia de achiziţii publice pe care o avea, fără a include contracte de construcţii în infrastructură. Alfel spus doar „creioase şi rigle” după cum sumariza un oficial european … şi nimic mai mult. Prin urmare, accesul companiilor europene la contractele serioase este încă restricţionat.

DE CE NU E CHINA DORITĂ ÎN EUROPA. Prima mare problemă a europenilor cu intrarea companiilor chinezeşti pe piaţa de pe vechiul continent este dată de faptul că toate societăţile de stat chinezeşti primesc subvenţii mascate. Iar asta le creează un avantaj competitiv imposibil de depăşit de către companiile europene. Acesta este motivul pentru care, la jumătatea lunii mai, Uniunea Europeană a pus o taxă de import de 4% până la 12% hârtiei de calitate ridicată, folosită pentru tipărirea de reviste, importate din China. Este prima astfel de decizie luată de UE împotriva unor produse subvenţionate mascat. Înafară de taxa de subvenţionare, UE percepe pentru acelaşi produs şi o taxă anti-dumping, cuprinsă între 8% şi 35,1% … marcându-se astfel momentul în care pentru prima oară, cel mai mare bloc comercial (Uniunea Europeană) aplică consecutiv două taxe ca măsură de protecţie împotriva produselor chinezeşti.

MOTIVE DE NEÎNCREDERE. Europenii sunt reticenţi la primirea companiilor chineze pe vechiul continent între altele, în mod special, din cauza lipsei de transparenţă a societăţilor chinezeşti. Multe dintre aşa-numitele” companii privare” chinezeşti care vor să cumpere societăţi europene, sunt de fapt controlate de stat. Spre exemplu Huawei – care oficial este deţinută de 150 dintre angajaţi – acţionari care însă, potrivit unor ziare britanice, nu sunt însă decât interpuşi ai guvernului chinez.

Alte semne de întrebare apar cu privire la sursele de finanţare. Iar cazul ofertei făcute de o companie chinezească pentru Draka – societate olandeză producătoare de fibră optică – care a fost cu 20% peste urmatoarea ofertă făcută de competitorii săi europeni … a ridicat alte semne de întrebare cu privire la provenienţa capitalurilor. China este acuzată de acordarea de garanţii de stat creditelor pe care băncile le dau companiilor autohtone în căutare de astfel de achiziţii peste hotare.

Reţinerea europenilor în a-i primii cu braţele deschise pe chinezi, este şi mai bine fundamentată dacă ne gândim că reciproca nu este deloc valabilă.

Piaţa de capital chinezească este într-o mare măsură închisă în sectoarele considerate de importanţă strategică. Astfel că, în industrii precum cea a transporturilor sau în sectorul bancar şi în domeniul energiilor alternative, deţinerile investitorilor străini sunt limitate la pachete de maxim 20% din capitalul social. Iar programele de stimulare a inovaţiei autohtone au făcut intrarea capitalului străin şi mai dificilă. Altfel spus, Geely poate cumpăra Volvo … dar reglementările chinezeşti ar fi fost o piedică în cazul în care situaţia ar fi stat invers.

În acest context, în 2009, raportul numit Power Audit of EU-China Relations, realizat de European Council of Foreign Relation ECFR – punea în evidenţă patru categorii de ţări, din perspectiva atitudinii pe care o au faţă de China.

Cei care, în politica faţă de China, urmau tendinţa dată de cele câteva state care formau nucleul dur al Uniunii. Acum, nici o ţară din Europa nu-şi mai face planuri, fără a lua în calcul strângerea relaţiilor cu China, pe cont propriu.

State precum Danemarca, Olanda, Suedia sau Marea Britanie, care erau interesaţi de oportunităţile oferite de piaţa chineză pentru companiile lor din sectorul tehnologic şi cel al serviciilor. Aceştia sunt cei mai frustraţi şi cei mai afectaţi de restricţiile existente pe piaţa chineză.

Pe de altă parte, avem Germania, care până acum a beneficiat din plin de deshiderea pieţei chineze pentru automobilele şi utilajele sale, care se simte însă tot mai puternic concurată, atât în China cât şi în restul lumii de companiile chinezeşti.

Acestea sunt statele care s-au aliniat în timp poziţiei Franţei, care dintotdeauna a fost interesată să-şi protejeze companiile împotriva încercărilor de preluare din partea companiilor chineze, încercări considerate incorecte.”Este un adevărat război, purtat de companiile care primesc subvenţii uriaşe de la stat, şi care vin pe piaţa liberă oferind preţuri extrem de mici, anihilând competiţia. Ăsta nu este capitalism şi nici comerţ. Este o politică de jefuire” spunea un oficial francez în cadrul discuţiilor neoficiale purtate cu François Godement, Jonas Parello-Plesner şi Alice Richard, specialişti ai ECFR şi autorii studiului “The scramble for Europe”.

Poziţia ţărilor Uniunii faţă de China înainte de criză

Politicile duse faţă de China, de Franţa, Germania şi Marea Britanie au astfel un numitor comun – restricţia accesului Chinei în Europa … şi deschiderea similară a pieţei chineze pentru companiile europene.

Cu câţiva ani în urmă, întreaga Europă ar fi mers probabil în linia dată de respectivele state – acum însă, unitatea europeană este ruptă de statele prinse în capcana datoriilor, de la periferia UE. Economii care mult timp au privit şi ele China cu reticenţă, îngrijorate fiind de competiţia pe care produsele chinezeşti ar fi făcut-o celor autohtone …. dar care văd acum China ca o variantă alternativă – sau cel puţin complementară la împrumuturile FMI. “Companiile noastre oricum nu pot concura cu cele chinezeşti pe piaţa lor. Deci, nu prea ne interesează dacă China va deschide piaţa achiziţiilor publice pentru noi, sau nu” spunea un oficial Est-European, în cadrul discuţiilor purtate în acelaşi cadru neoficial, cu autorii studiului.

Poziţia ţărilor Uniunii faţă de China după criză

Iar perspectiva negativă pe care nucleul dur european o are, la nivel politic, cu privire la creşterea prezenţei şi influenţei Chinei în Europa, este însoţită de o tendinţă similară la nivel de populaţie. Asta relevă un studiu realizat de BBC World Service, potrivit căruia, majoritatea germanilor, italienilor şi francezilor, nu văd cu ochi buni ascensiunea Chinei. Un sentiment negativ în creştere semnificativă faţă de 2005.