Vești din China: Gloria președintelui — și a partidului

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 27 octombrie 2017 )

     În 25 octombrie, noul Comitet Central ( 204 membri) , Biroul său Politic ( Politburo, 25 de membri) și Comitetul său Permanent ( 7 membri) au fost date la iveală prin voturile celui de-al XIX-lea Congres. Comparate cu legislatura precedentă, nominalizările lasă să se întrevadă prioritățile și raporturile de forțe, sub Xi Jinping, bărbatul puternic.

      În Comitetul Permanent facțiunea lui Hu Jintao supraviețuiește, prin Li Keqiang ( Prim Ministru) și Wang Yang ( viitor președinte al CCPPC) . Supraviețuiește de asemenea și aceea a lui Jiang Zemin, prin Han Zheng, propus ca vice- premier executiv. Totuși, președintele Xi Jinping abține o majoritate cu 4 voturi din 7. Acest lucru indică o mare diferență în raport cu cincinalul precedent, în care Xi a trebuit să se lupte cu o majoritate pro Jiang Zemin, ceea ce l-a obligat să nu se prea ocupe de reformele economice pentru a nu lucra decât reforma sa în armată, anticorupție și expansiunea în lume a țării. În culisele Congresului, Xi a făcut deci multiple compromisuri. Totuși, „ războiul de succesiune” a fost bine și frumos deschis. Trecând peste regula de succesiune instaurată de Deng Xiaoping, n-a fost desemnat niciun pretendent la succesiune. Totuși, doi candidați din „ a șasea generație” ( cvincvagenari) intră în această categorie: Hu Chunhua, omul lui Hu Jintao, și Chen Min’er, mânzul lui Xi. Această absență de moștenitor i-ar putea permite lui Xi să-și succeadă singur pentru un al 3-lea mandat ( lucru totuși interzis de Charta PCC) sau să instaureze un mod de desemnare inedit, bazat pe merit. Altă surpriză, se schimbă sociologia Comitetului Permanent. În 2007, acest comitet număra 8 tehnocrați ( ingineri sau oameni de știință) din cei 9 membri. În 2012 nu mai număra decât unul, iar cel din 2017 este alcătuit din doi politologi și cinci experți în management, filosofie și drept. Agenția Xinhua, precizând noua linie de conduită, a anunțat în 26 octombrie că începând din 2021, guvernul nu va mai vrea să-și fixeze ca obiectiv dublarea PIB în 10 ani, cum a făcut în 2010.  

     Tot așa și în Biroul Politic, se vede cum diplomația revine – îndepărtată fiind din 2012, bănuită pe-atunci de simpatii democratice și/sau din străinătate. Yang Jiechi, consilier de stat și super-ministru pentru afaceri străine accede deci aici, pentru a-i ajuta pe membri să înțeleagă mai bine funcționarea lumii și, prin aceasta, să accelereze recunoașterea Chinei de-a lungul celor cinci continente. Din întâmplare, în 17 octombrie, Xinhua prezicea: „ China își va recâștiga forțele și va reveni în topul lumii” – slăbiciunea lui D. Trump, a cărui vizită la Pekin se apropie ( 8-10 noiembrie) , încurajează genul acesta de profeție ...

     Pe partea militară, cei doi generali din Biroul Politic, apropiați ai lui Xi Jinping, sunt la sfârșit de carieră. „ Tinerii” ofițeri promovați recent, nu sunt copți pentru a reprezenta armata în top. Totodată, Biroul Politic nu a admis în sânul său decât o femeie, la final de carieră, față de două acum cinci ani.

     Un alt punct neașteptat se referă la Comitetul Central: cei cinci conducători din consortia publics care își aveau sediul aici până în prezent, au dispărut cu toții. În schimb, cei 10 supleanți ai lor au ajuns a fi 16. Acest lucru se traduce prin slăbirea greutății lor politice, în strânsă legătură cu voința de reducere a lobbysmului lor și cu accelerarea reformării lor înspre un profil de piață. Totodată, pentru a înlesni marea reformă a finanțelor și re-distribuirea industrială asupra străinătății ( Belt&Road Initiative) , nu mai puțin de 10 membri ai Comitetului Central sunt tehnocrați din Banca Centrală, ministerele Comerțului și Finanțelor sau din NDRC (National Development and Reform Commission) .

     Și iată deci conturat „ scheletul” noii puteri chineze, cu cele două obiective ale sale: stimularea expansiunii mondiale chineze și controlul asupra fiecărui cetățean din cele 1,3 miliarde cât are populația sa, întărite prin noile tehnologii și big data!

Vești din China: Două cântece de lebădă

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 22 septembrie 2017. )

     De câtva timp, Liga Tineretului ( tuanpai 团派) , fosta bază de putere a lui Hu Jintao ( predecesorul lui Xi Jinping) este în cădere liberă. Secretarul său general, Qin Yizhi, tocmai a fost „ promovat” într-un post inferior. În plus, liga este acuzată de „ elitism” , greșeală de neiertat. La începutul lui septembrie liga a creat două conturi pe Twiter, portal social care în China este blocat -- ca și Cotidianul Poporului, care nu se teme să se regăsească acolo. Timp de două săptămâni, conturile au fost urmărite de 2000 de abonați fiecare dintre ele și au republicat articole din presa chineză. Dar brusc, liga le-a denunțat existența, cerând închiderea lor: erau „ false” . Ce-ar trebui crezut despre asta? Fie că asociația care e pe moarte a deschis aceste conturi pentru a se lupta, fie alte facțiuni le-au deschis pentru a înmormânta mai bine liga. În ambele cazuri e un cântec de lebădă, care anunță viitoarea ei dispariție. 

     Un alt probabil cântec de lebădă e cel al lui Wang Qishan, stăpân al poliției partidului (CCID). Wang, la 69 de ani, ar trebui să se retragă la Congresul al XIX-lea din octombrie -- spun zvonurile.

În 20 septembrie, Wang a primit vizita lui Lee Hsien Loong, prim-ministrul Singapore, venit la Pekin pentru reconcilierea celor două țări după șase luni de ciorovăieli.

Ori, Wang a lăsat să scape o confidență insolită, plângându-se că „ a te opera singur de o boală e un act de dificultate mondială” . Poate fi interpretată ca o referire la campania anti-corupție și dificultatea pentru partid de a-și alunga singur caprele râioase, fără o justiție independentă care să-i conamne și fără o presă liberă care să-i denunțe. Wang ar fi făcut în acest fel un gen de testament politic, criticând implicit partidul. Foarte rar, acest tip de act intervine totdeauna în ajunul unei pensionări. În anii 90, Qiao Shi a mai făcut un astfel de act cu câteva luni înainte de pensionarea sa din funcția de președinte al adunării: a susținut atunci o pledoarie pentru întărirea puterilor parlamentului ...

Zvonurile îi atribuie deja un succesor lui Wang: Li Zhanshu, 67 de ani, director al secretariatului general al PCC și foarte discretul braț drept al lui Xi Jinping, care îl însoțește pe acesta în deplasările sale în străinătate.

     La mai puțin de o lună de congresul al XIX-lea, pregătirile se grăbesc încet, distilate zi după zi de către presă: constituția partidului comunist va consfinți gândirea lui Xi Jinping, așa cum a făcut-o la fiecare sfârșit de cincinal pentru fiecare dintre conducători. Pentru Jiang Zemin a fost teoria (absconsă) a „ celor trei reprezentativități” . Pentru Hu Jintao a fost aceea ( puțin clară) a „ dezvoltării social științifice” . Pentru Xi Jinping ea se va numi „ sinizarea marxismului și noua guvernare” . Problema va fi de a ști dacă includerea se va face sub numele său. Dacă așa va fi, Xi Jinping li se va alătura lui Mao Zedong și Deng Xiaoping în Pantheonul lor, ceea ce Jiang și Hu n-au putut face.

     În spatele acestor subtilități semantice se ascunde războiul de succesiune. Miza pentru Xi este să obțină după 2022 un al treilea cincinal, ceea ce constituția interzice și față de care sferele înalte sunt îngrijorate, temându-se de reîntoarcerea cultului personalității, care a fost cât pe-aci să răstoarne regimul în anii 60.

     Din surse nipone în general informate se știe că planul lui Xi ar consta într-un nou sistem de alegere a secretarilor de partid ai provinciilor, mai deschis, cu mai mulți candidați. Dacă sistemul trece testarea, se va aplica din 2022 la nivel național: candidații vor fi atunci în mod automat membri ai comitetului permanent și nu vor mai avea ranguri de prioritate, vor fi toți egali, iar cel mai bun să câștige... Bineînțeles, Xi va conta pe aptitudinile lui naturale și mai ales pe toate organele și bărbații care i-au jurat loialitate, pentru a lua conducerea, la vremea potrivită.   

Din lumea largă: Xi Jinping- ultima linie dreaptă înainte de plen

( traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 19 septembrie 2015. )

Xi Jinping, omul cel mai puternic al Chinei, este mai mult ca niciodată în prim- planul scenei. Numărul 1 chinez îşi ia zborul ( 22- 28 septembrie) pentru prima sa vizită de stat în Statele Unite, îşi înmulţeşte nominalizările în posturi- cheie şi lansează proiecte de reformă. Toate, pentru a- şi atrage cel mai larg sprijin posibil înaintea Plenului Comitetului Central din octombrie şi a face să treacă în forţă reformele aflate în pană de când a ajuns în postul pe care- l ocupă.
Înlocuieşte în fruntea organelor de stat oamenii lui Hu Jintao, predecesorul său. Meng Xiangfeng devine nr 2 în Biroul General al Comitetului Central, după îndepărtarea lui Ling Jihua şi Huo Ke pentru corupţie. Su Deliang ajunge vice- ministru al Securităţii de Stat, în locul lui Ma Jian, dat deoparte în ianuarie. La APL, Xi îi instalează pe generalii Zhao Keshi şi Cai Yingting - prieteni din anii '90, aflaţi atunci la post în Fujian şi Zhejiang. Fostul şef al finanţelor Xiamen, He Lifeng, devine vice- preşedinte al NDRC. Chen Min'er, guvernatorul Guizhou, a fost promovat în iulie secretar de partid: rar cumul de mandate, care arată încrederea Pekinului. Tânăr încă ( 55 de ani) , Chen ar fi un candidat plauzibil pentru a- i succeda lui Xi în 2022.

Şi apoi, e vizita la B. Obama. A fost foarte pregătită, printr- o vizită a lui Meng Jianzhu din Biroul Politic ( 9- 12 septembrie) şi după, a consilierului de stat Yang Jiechi. Meng a obţinut ceea ce cerea demult: în ciuda lipsei unui acord de extrădare, livrarea lui Ling Wangcheng, transfugul frate al lui Ling Jihua. Ling Wangcheng se pare că ar fi luat din China documente compromiţătoare, sperând să le folosească într- un proces al lui Ling Jihua. Această întoarcere a lui Ling Wangcheng a fost negociată la un preţ mare: sechestrul de către Trezoreria publică americană a banilor ( 600 milioane $) puşi deoparte de alde Ling şi întoarcerea în China a 25.000 de chinezi aflaţi ilegal în SUA.
Presa anglo- saxonă e pesimistă în ce priveşte această vizită, având în vedere numeroasele litigii: asupra accesului prea limitat la piaţa chineză, pirateria informatică, ciupelile navale din Marea Chinei de Sud. Opinia publică americană ar dori ca Obama să " inspire" o restabilire a legăturilor China- Vatican şi un dilog cu Dalai Lama. Însă acest gen de presiune nu poate fi decât inacceptabil pentru Xi ... Totuşi, se pot vedea şi ceva adieri de vânt favorabile: zXi are nevoie de lauri în America, înaintea iminentului " său" plen. Ori Obama, nemaiavând de înfruntat alegeri, e liber să- l ajute, sub rezerva unor concesii solide faţă de China. zUn prim ajutor palpabil este menţinerea neschimbată ( 7 septembrie) a ratei dobânzii scăzute a Băncii Federale americane, motivată prin fragilitatea bursei chineze. FED este suverană asupra deciziilor sale, dar Obama a putut " recomanda" întârzierea unei creşteri a acestei rate de dobândă, prevăzută a fi pe termen lung. zÎn privinţa mediului înconjurător, Xi şi Obama vor să- şi angajeze ţările în scăderea accelerată a emisiilor de CO2 - acord ce  îmbunătăţeşte şansele discuţiilor asupra condiţiilor climatice a COP21 de la Paris din noiembrie. zCele două ţări pregătesc un ambiţios tratat bilateral de investiţii.
Per total: Statele Unite şi China se pregătesc să culeagă fructele a ani de negocieri, la nivel înalt, asupra tuturor dosarelor în discuţie. Din acest unghi de vedere,vizita are potenţialul de a intra în istorie ca data unei puternice apropieri între Occident şi Orient, necesară pentru stabilitatea şi relansarea planetei.

Vesti din China: Noua putere- conservatoare, dar …

( din presa francofona la Pekin)

În 15/11, la Pekin, la Marele Palat al Poporului, jurnaliştii aşteaptă răbdători, într- un spaţiu supraîncălzit. În ajun s- a încheiat al XVIII- lea Congres al PCC. La câţiva metri mai acolo, Biroul Politic tocmai „ alege” Comitetul Permanent, organul suprem care, anul acesta va avea 7 membri în loc de 9 - asta, fără îndoială, datorită afacerii Bo Xilai.

Între cele două mari facţiuni ale partidului, „ liga tineretului” a lui Hu Jintao, preşedintele care tocmai îşi încheie mandatul şi „ Clubul de la Şanghai” al lui Jiang Zeming, predecesorul său, de luni de zile se dau lupte pentru majoritatea în această instanţă a puterii. În cele din urmă, cu o oră întârziere, se ajunge la şirul indian: cele şapte persoane care vor conduce China până în 2017. În frunte: Xi Jinping, iar după el, Li Keqiang, Primul său ministru.

Surpriză: în aceeaşi clipă se află că Hu a hotărât în cele din urmă să renunţe şi la postul de şef al armatei. Prin asta, e prima dată în 20 de ani că o succesiune se face fără diminuarea fortuită a autorităţii. Jiang la vremea sa a păstrat încă doi ani această putere, până în 2005. Pentru această plecare din scurt, Hu a ezitat mult timp. El îi cedează toate prerogativele sale lui Xi, pentru a- i încredinţa un mandat puternic şi pentru a- l descuraja pe Jiang ( 86 de ani) şi pe alţi foşti din Comitetul Permanent în a continua anarhic să facă pe liderii din umbră prin procură.

Este îmbucurător, pentru că, în rest, echipei alcătuite ca urmare a Congresului îi lipseşte suflul, în toate sensurile acestei expresii. Vârsta medie este cu un an în plus faţă de precedenta. Cinci aleşi din şapte au fost plasaţi de Jiang; singuri Li Keqiang şi Liu Yunshan, de către Hu- acesta din urmă fiind şi el un apropiat al lui Jiang, ca prieten şi ideolog. Din capul acestei liste, două cadre, Li Yuanchao şi Wang Yang, au fost îndepărtate de către Jiang, poate ca o concesie pentru ca acesta din urmă să- şi ridice veto- ul asupra viitorului proces judiciar al lui Bo Xilai.    

Pe lista „ nepopularilor” figurează Zhang Dejiang ( Preşedinte ANP) şi Liu Yunshan ( Şeful cu propaganda) , apărători făţişi ai oricăreia dintre reformele politice. Chiar dacă Partidul comunist chinez este mândru de ceea ce a realizat, e conştient că e destabilizat de corupţia galopantă- prima problemă adusă în discuţie de Xi Jinping în alocuţiunea sa. Partidul păstrează vie în amintire căderea URSS şi a multor dictaturi din lumea arabă, doborâte prin apelul mondial la democraţie. Din aceasta rezultă că pentru securitatea sa, nimic nu trebuie mişcat în angrenajele şi autoritarismul său.

Dar e totul bătut în cuie? Nu e sigur! La 86 de ani, Jiang are o sănătate fragilă. Cât priveşte pe cei 5 locotenenţi ai săi, având în vedere vârsta lor, nu vor putea să mai tragă sforile în 2017 pentru un al doilea mandat. Şi- atunci, Xi şi Li vor putea să abordeze o reformă de fond. Căci spre deosebire de Hu care s- a dovedit un lider lipsit de curaj, Xi nu ezită să se afirme. În scurtul său discurs, el a anunţat „ o mare înnoire a naţiei chineze” – o promisiune ce nu trebuie ignorată, devreme ce oameni precum Henri Kissinger, care- l cunosc bine, afirmă că în 10 ani China, sub autoritatea sa, va fi de nerecunoscut.   

Printre cei şapte lideri, se constată şi o anomalie: Wang Qishan, economist renumit, n- a obţinut postul cuvenit, ci pe acela al „ poliţiei partidului” . Asta pentru a lăsa mână liberă lui Li Keqiang, viitorul Prim- ministru, el însuşi economist, ce nu- şi dorea un alt expert care să- i privească peste umăr şi care, pe deasupra, face parte dintr- o facţiune rivală.  

Într- adevăr, din lipsă de democratizare, alte reforme urgente sunt posibile, necesare şi urgente, precum cele ale creditului şi dreptului asupra pământului, astăzi rezervate consorţiilor publice şi „ prinţilor” roşii din nomenklatură.

Xi, Preşedintele, nu este singurul ce a primit un mandat puternic: Li, Primul- ministru a primit şi el un asemenea mandat. Nu e vorba de un paradox subţire. Xi este susţinut de Jiang, iar Li de Hu Jintao. În 2007 s- au înfruntat pentru postul de număr 01 în stat, pe care Xi îl câştigase.

Astăzi însă, adevărata luptă este în altă parte: China riscă în mai mare măsură dacă nu face nimic decât dacă îndrăzneşte să se reformeze. Pentru a reuşi, cei doi bărbaţi de stat au nevoie unul de altul: condamnaţi să se înţeleagă între ei, îşi dau seama că destinele le sunt strâns legate între ele.

http://www.leventdelachine.com/blog/posts/le-nouveau-pouvoir-conservateur-mais

Vesti din China: Inchiderea celui de- al 18 lea Congres

                                   Delegati la congres examineaza buletinul de vot, inainte de vot.

Hu Jintao depune buletinul de vot in urna:

Sedinta de inchidere s- a tinut la Marele Palat al Poporului in data de 14 noiembrie 2012

Un delegat depune buletinul de vot in urna

Persoană insarcinata cu desigilirea dupa vot a urnei, se pregăteşte să vegheze asupra bunei defăşurări a votării 

Delegaţi aşteptând să depună buletinul de vot

Persoană insarcinata cu desigilirea dupa vot a urnei şi personal însărcinat în acest sens verifică o urnă

Delegaţi în timpul sesiunii de închidere a congresului

Zhou Yongkang depune în urnă buletinul de vot

Jiang Zemin depune în urnă buletinul de vot

Xi Jinping depune în urnă buletinul de vot

Li Keqiang depune în urnă buletinul de vot

Li Changchun depune în urnă buletinul de vot

Jia Qinglin depune în urnă buletinul de vot

Wu Bangguo depune în urnă buletinul de vot

Wen Jiabao depune în urnă buletinul de vot

He Guoqiang depune în urnă buletinul de vot

http://www.chine-informations.com/actualite/photos-cloture-du-e-congres-national-du-pcc_48891.html

Veşti din China in Cotidianul

China se prăbușește

Cele mai importante oraşe industriale ale Chinei se confruntă cu mari probleme pe măsură ce companiile, care nu demult exportau masiv, îşi închid porţile. Efectele se vor vedea la nivel global.

În Wenzhou, un oraş din estul Chinei, se produceau înainte de criză cele mai mari cantităţi de brichete şi ochelari din lume, motiv pentru care urbea era considerată un fel de trend-setter pentru întreaga ţară. Acum, oraşul-indicator pentru economia chineză se confruntă cu mari probleme: zeci de patroni de fabrici şi-au părăsit în ultimele săptămâni companiile, lăsându-şi angajaţii neplătiţi şi datorii uriaşe către stat, scrie Financial Times.

Cerearea tot mai scăzută pentru chinezăriile ieftine, creşterea costurilor de producţie şi datoriile nesustenabile ale companiilor i-au târât în faliment chiar şi pe cei mai competenţi dintre antreprenori. Pentru unii situaţia a fost de nesuportat. Spre exemplu, patronul unei fabrici de pantofi din Wenzhou, care controla nu de mult o afacere de 63 de milioane de dolari, s-a sinucis în urmă cu trei săptămâni. Alte 90 de persoane în aceeaşi situaţie cu patronul fabricii de încălţăminte au fugit pur şi simplu, potrivit presei locale.

Dacă privim problema punctual, populaţia Chinei va fi grav afectată în condiţiile în care, toată lumea s-a obişnuit în ultimii 30 de ani, cu creştere economice medii anuale de 10%, timp în care sute de milioane de chinezi au scăpat de sărăcie. La nivel global, problemele chinezilor duc la schimbări structurale importante, cu efecte majore asupra mediului de business din vest, iar consumatorii din întreaga lume ar trebui să spună adio chinezăriilor ieftine. În primă instanţă, cei mai afectaţi vor fi exportatorii, atât cei din ţările dezvoltate cât şi cei din pieţele în curs de dezvoltare, care se bazează pe materiile prime din China pentru a-şi susţine creşterea.

Miracolul chinezesc a început în 1978, când partidul comunist a lansat o serie de măsuri, printre care introducerea de cote pentru fermieri sau limitarea drepturilor acestora de a vinde. Practic, tot ce era surplus, nu se putea comercializa. Efectul a fost creşterea productivităţii agricole şi a veniturilor din mediul rural. Au urmat reforme cu scopul de a încuraja migraţia dintre sat spre oraş, industrializarea şi investiţiile în sectorul manufacturier, China fiind cunoscută ca atelierul de lucru pentru întreaga lume. În 1990, venitul mediu pe cap de locuitor era de 30% sub nivelul din Africa sub-sahariană, în timp ce azi venitul a ajuns la peste 4.000 de dolari, potrivit datelor Băncii Mondiale. Şi iată cum a apărut una din marile probleme-angajaţii nu mai sunt dispuşi să primească oricât pentru munca prestată. Soluţia chinezească nu mai este, în consecinţă, de actualitate. Ce în urmă cu 30 de ani producea bani, acum generează mari probleme economice, de mediu şi sociale, inegalitatea dintre pături fiind extrem de mare. „Resursele s-au mutat gradual dinspre agricultură către industrie, pe măsură ce forţa de muncă este în scădere, iar populaţia îmbătrâneşte", explică Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale.

„Facem din ce în ce mai puţini bani, costurile cu materia primă cresc. Este foarte greu să mai găseşti vreo compania care mai face vreun profit în ultima perioadă", povesteşte şi Xu Chuan, patronul unei alte fabrici din Wenzhou, potrivit căruia angajaţii nu mai acceptă să fie plătiţi cu sume care, în urmă cu doi ani, erau considerate generoase. De altfel, salariul minim a crescut cu peste 20 de procente în majoritatea zonelor din China, iar terenul a devenit şi el foarte scump."China şi-a pierdut cu desăvârşire echilibrul, coordonarea şi sustenabilitatea. Trebuie să facem ajustări accelerate la structura economică, tehnologică şi să construim o societate prietenoasă", a declarat recent şi preşedintele ţării, Hu Jintao.

Dan Zavalean

Veşti din China: Întâlnirea preşedintelui Hu Jintao cu premierul Emil Boc

Preşedintele Chinei Hu Jintao s-a întâlnit, vineri, 12 august, la Shenzhen, cu premierul României, Emil Boc, venit pentru a efectua o vizită în China şi a participa la ceremonia de deschidere a celei de-a 26-a ediţii a Jocurilor Universitare Mondiale.

Şeful statului chinez a subliniat că România reprezintă un bun prieten şi partener al Chinei. Partea chineză acordă o mare atenţie dezvoltării relaţiilor cu România şi speră ca cele două ţări să poată valorifica superioritatea prieteniei tradiţionale, să promoveze colaborările bilaterale în domeniile economic, comercial, tehnico - ştiinţific, agricol, uman, pentru ca aceste colaborări să devină un model pentru cooperarea între China şi ţările din Europa centrală şi de est. Guvernul chinez sprijină întreprinderile chineze puternice să participe la construcţia infrastructurii din România şi doreşte ca prin intensificarea investiţiilor reciproce să promoveze dezvoltarea economiei celor două ţări.

Premierul Emil Boc a declarat la rândul său că relaţiile româno - chineze au o istorie îndelungată. De la stabilirea relaţiilor diplomatice, relaţiile dintre cele două ţări s-au dezvoltat în condiţii bune, prietenia dintre cele două popoare s-a aprofundat necontenit. Partea română este dispusă să depună eforturi, alături de partea chineză, pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor bilaterale şi a priteniei tradiţionale, să consolideze cooperările pragmatice în domeniile economic, comercial, agricol, cultural, energetic şi de transporturi, să materializeze proiectele majore de cooperare. România salută şi aşteaptă cât mai multe întreprinderi chineze să facă investiţii în România, a adăugat premierul român.

Veşti din China: vizită la nivel înalt

Presa franceză ( jurnalişti francezi) de la Pekin, după vizită:

Barack Obama - Hu Jintao : visuri de împărţire a lumii

Vizita lui Hu Jintao acasă la Barack Obama la Washington ( 19- 22/ 01) a suscitat o înflorire a manşetelor de presă pe cele 5 continente « şocul titanilor » , « duelul giganţilor » … Insistenţa mijloacelor mass- media în a face din această întâlnire la nivel înalt un moment crucial pentru planetă dă la iveală un sentiment universal de confuzie, o aşteptare nedefinită a unor soluţii miracol de la o locomotivă sino- americană, pentru a linişti lumea în privinţa creşterii care, prin amploarea lor, depăşesc naţiuni şi regiuni. De altfel, aşa a şi fost alcătuită agenda preşedinţilor, închinată unor subiecte bilaterale cu incidenţă asupra celor cinci continente: - rata ideală a yuanului, implicând punerea la zi a regulilor monetare internaţionale, - pace între Corei, - cooperarea în domeniul energiilor curate împreună cu, în filigran, - regulamentele viitorului joc mondial al eliminării carbonului din atmosferă…

Ori, din toate acestea, ce a rezultat? Puţine lucruri. Un climat „ feel good” , alcătuit din curtoazie şi voinţă împărtăşită pentru a crea încredere. Un ton mai direct în abordarea temelor delicate. Obama s- a referit la Drepturile omului, protecţionismul pieţelor publice chineze, piratajul industrial. Hu a insistat pentru ca SUA să înceteze să vorbească despre Dalai Lama sau înarmarea Taiwanului.
Dar, mai mult decât la precedentele întâlniri la nivel înalt, n- a fost făcută nici cea mai mică dintre concesii. După întâlnire, ministrul adjunct în afaceri externe, Cui Tiankai a declarat că în domeniul monetar „ politica chineză nu se va schimba în mod substanţial” …
Ba dimpotrivă, China plăteşte 45 MM$ pentru contractele semnate, dintre care 19 MM$ pentru 200 de avioane Boeing plus 2 MM$ pentru firma CE pentru 5 proiecte inovatoare în domeniul trenurilor de mare viteză ( JV cu CSR- căreia i se asigură trenuri pentru viitoarele coridoare feroviare Florida şi California) ; în domeniul aviaţiei ( JV împreună cu AVIC pentru furnizarea părţii de avionică la C919, viitor rival al A320) ; JV împreună cu Shenhu pentru motorinele ultra- performante ale viitorului … precum şi o extrem de uimitoare comandă de 11,5 Mt de soia US, 50% din piaţa mondială, pentru 6,6 MM$ …
Acest „ cec” chinezesc de 45 MM$ e subiect de reflecţie în ce priveşte rolul tot mai important al Chinei în economiile de vârf.

Mai ales când ne dăm seama că sume aproape identice au fost vărsate către Europa, ca fruct al unei strategii deliberate. Ultimele vizite ale lui Hu Jintao, Wen Jiabao şi Li Keqiang în Europa au avut ca rezultat în Germania contracte de 8,7 MM$, în Regatul Unit 3,5 MM$ , în Spania 7,5 MM$ şi 20 MM$ în Franţa, respectiv un total de 40 MM$.
China a plătit pentru achiziţii ale datoriilor publice în Spania 6 MM$, în Portugalia 5 MM$, în timp ce tot China, în noiembrie 2010 a achiziţionat bonuri de tezaur americane în valoare de 23 MM$. Asta înseamnă o strategie eficientă. Slabele cote de consum şi de protecţie socială ale sale permit Chinei să susţină ritmul de viaţă al ţărilor bogate, în schimbul unei împărţiri a puterii şi a punerii în discuţie a valorilor acestora.
Totul însă nu este decât provizoriu: China ştie că nu mai are prea mult timp pentru a- şi regla problemele sociale, în faţa unei străzi care ştie ce înseamnă bunăstarea unei societăţi, respectiv ce înseamnă un stat de drept şi care presează regimul pentru a recupera întârzierea.

În ce priveşte Europa însă, confruntată cu acest dialog sino- american din care ea este absentă, două lucruri sunt clare:
- doar revizuindu- şi în fond modul de viaţă ( sisteme de locuri de muncă, de sănătate, educaţie, apărare) pentru a le reconcilia cu mijloacele sale reale, va reuşi să rupă această dependenţă faţă de China, reluând totodată cu aceasta un dialog de la egal la egal;
- iar această revizuire va trebui făcută după acordarea unor drepturi sporite Bruxelles- ului în scopul de a juca în sfârşit atuul unei populaţii de 450 milioane de locuitori ce vorbesc cu un acelaşi glas, via o singură instanţă.
Dar pe această cale pe care o impune prezenta criză, riscul este de partea acelor state membre atât de sărăcite că şi- au ieşit din minţi , vulnerabile la himerele naţionaliste sau neo- totalitare, respectiv xenofobe ( anti- chineze între altele) , ce deschid porţile celor mai rele dintre incertitudini.

Veşti din China: vizită la nivel înalt

Îmi propusesem să scriu despre fiecare dintre zilele de vizită, dar n- a fost să fie ... Timpul nu mi- a permis.

Azi am avut ceva mai mult timp să văd o parte din presa internaţională pe această temă. Voi începe cu presa franceză de la Pekin.

Înainte de vizită:


Hu Jintao acasă la Obama- pacea vitejilor?

Hu Jintao va fi în 19.01 în SUA acasă la Barack Obama: cea din urmă tentativă dintr- un lung şir pentru găsirea destinderii între aceste ţări- continent interdependente, dar pe care atâtea lucruri le situează pe poziţii opuse.

D. Lampton, profesor de studii chineze la Washington crede că tensiunea provine din „ aşteptări reciproce nerealiste” . Ca şi cum, fascinaţi de perspectivele unui viitor comun ( de stăpânire a lumii) , aceste imperii ar subestima concesiile pe care le au de făcut pentru a- şi atinge scopurile propuse.

Vizita ( 8- 12.01) lui R. Gates, secretar la apărare, rezumă aceste tensiuni latente. Se presupunea că împreună cu H. Clinton, secretar pentru afaceri externe, ( la Pekin în 06/ 01) , Gates va îndepărta problemele litigioase înaintea plecării lui Hu. Ceea ce el nu a reuşit decât în parte.
Mocnind în propria- i cenuşă, tensiunea a reizbucnit în primăvara lui 2010, odată cu desfăşurarea unei armade chineze în Marea Chinei odată cu declararea de către aceasta a noului său „ interes strategic” şi inspectarea a zeci de şalupe străine. Rezultatul: încă din vară, ţările ASEAN ( Asociaţia Naţiunilor din Asia de sud- est) aduse de Vietnam, se adunau în jurul SUA.
Totodată, incapacitatea Pekinului de a renunţa la Pyongyang/ Phenian după asalturile capricioase ale acestuia asupra Coreei de Sud, consolida alianţa între Washington, Tokyo şi Seul. Pe aceste două linii convergente şi pe recentele vânzări de arme Taiwanului, R. Gates apărea ca un cui de piridoc pentru a stopa China. A provocat o aşa mare furie statului major chinez încât i s- a anulat pur şi simplu invitaţia din iunie 2010…

Pornind de la un asemenea nivel scăzut, vizita lui Gates apare ca un semi- succes. Emisarul lui Obama se poate lăuda că a fost primit la Qinghe, postul de comandă al Bombei nucleare chineze şi de a i se fi acceptat invitaţia în SUA în cursul anului 2011 de către Chen Bingde şi Qing Ziyuan, cei mai înalţi gradaţi ai armatei chineze, APE ( Armata Populară de Eliberare) . Ei au validat de asemenea o reluare a dialogului între forţele armate, fără a fixa o dată şi fără prea mare convingere, reiterând cerinţele lor de respectare a „ intereselor vitale” ale Chinei ( asupra vânzărilor de arme către Taiwan, asupra suveranităţii lor maritime etc. ) . Ca o explozie subterană vizibilă, testul de zbor a bombardierului invizibil J20 a avut loc în timpul vizitei lui Gates, anunţând iminenta vulnerabilitate a port- avioanelor americane în zonă.
Hu Jintao a susţinut faţă de oaspetele său că nu trebuie văzut un anume mesaj în acest lucru şi că e vorba doar de o simplă lipsă de coordonare, el însuşi nefiind la curent cu acest lucru mai înainte: orice interpretare ar fi făcut la acestea Gates, faptul în mod incontestabil ar fi creat dezordine!

Printre celelalte interese în litigiu de reglementat figurează eternul subiect al cursului de schimb al yuanului chinezesc, pe care SUA îl acuză ca sub- evaluat cu 20- 40%. Nici aici lucrurile nu sunt clare. Banca centrală promite pentru viitor „ mai multă flexibilitate” . În şase luni, yuanul a crescut cu 3,4%, respectiv, incluzând şi inflaţia, cu 10%, conform Tim Geithner, screctar la finanţe. În decembrie, excedentul comercial s- a micşorat aproape la jumătate, de la 23 la 13 MM $, iar pronosticurile sunt în continuare de scădere pentru 2011, datorită închiderii a mii de uzine poluante şi/ sau non- viabile. Am putea spune că lui B. Obama îi va fi foarte greu să obţină de la Hu Jintao o promisiune de reevaluare… Rămâne în plus şi dezacordul în privinţa Coreei de Nord, fiindcă Pekinul încearcă să obţină o redeschidere a „ Negocierilor în şase” „ uitând” recentele agresiuni ale Nordului contra Sudului şi fără niciun efort de a fi de partea Nordului. Conflict comercial de asemenea, faţă de protecţionismul chinez în privinţa energiilor regenerabile ( cf. p.2) . Washington- ul a depus o plângere la OMC, Organizaţia Mondială a Comerţului. Hu Jintao va încerca aici să deturneze tirul propunând o alianţă industrială …
În bagaje, Hu are la sfârşit şi cadouri. Cel mai notabil va fi o etapă la Chicago, fieful lui Obama, respectiv vizita unei uzine chineze de echipamente solare sau eoliene. Ca pentru a sugera că în SUA sunt create locuri de muncă de către China, şi pentru a da un suflu unei metropole lovite de criză, salutând tranziţia sa rapidă spre o redusă concetraţie de carbon. Fără a da impresia că se atinge acest subiect, totul ar viza şi susţinerea realegerii preşedintelui Obama anul viitor- şi a- şi face, în sfârşit, din el un aliat!