Vești din China: Congresul al XIX-lea, start!

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 21 octombrie 2017. )
     Urmare a punerii Pekinului sub clopotul de sticlă al poliției, cel de-al XIX-lea Congres se anunța purtător al unui vânt „ revoluționar” : discursul președintelui Xi a confirmat această tendință, dar a și surprins lumea prin numeroasele deschideri și mâini întinse.

     Indiscutabil, Xi a dat, încă de la deschidere, tonul, cu mândrie: China ar fi un „ stat socialist de dictatură democrat-populară, condus de clasa muncitoare, bazat pe alianța muncitorilor și țăranilor” . Textul e din Marx --- cu toate că această societate a cedat pe scară largă, de 30 de ani, farmecelor sirenelor capitaliste.

     Mergând pe aceeași idee, primul secretar a anunțat o înăsprire fără precedent a controalelor sociale, bazate pe big data: „ vom institui un sistem de supraveghere în toate domeniile, cu supervizare unică de partid, care să asigure controlul intern în partid, dar și supervizarea democratică, controlul judiciar și supravegherea de către mase și opinia publică.  ”

     În lupta sa nemiloasă împotriva corupției, Xi nu pare a suferi de vreo îndoială, permițându-și chiar o butadă rarisimă în acest exercițiu în fața a 2300 de edili ai partidului: cadrele cu moravuri dubioase „ să se privească în oglindă, să-și aranjeze hainele, să facă un duș și să se îngrijească! ” Xi anunță așadar că vasta și puternica campanie anticorupție va continua: la colecția sa de funcționari pedepsiți, la „ muște” ( cei mici) și „ tigri” ( cei mari) , adaugă „ vulpea” , cadrul mediu. Atenționează asupra unei lupte nemiloase contra: „ sectarism, cultură a cercului, familiarism și joc dublu” și amintește „ problemele flagrante ale impurității ideologice, de organizare și stil de lucru nu sunt încă rezolvate. ”

     Cu toate acestea, prin întoarcerea sa la Mao, Xi Jinping întinde mâna multor medii și anunță îndrăznețe reforme economice și societale.

Țăranilor, el le promite o reformă a dreptului asupra solului, pentru întărirea drepturilor lor asupra pământurilor.

Provinciilor, le promite integrarea inter-regională ca mijloc de spargere a frontierelor interne și eliberarea energiilor închistate. Prioritate având proiectul „ Jing-jin-ji” , între Pekin, Tianjin și Hebei, precum și cel din delta fluviului Perlelor între Guangdong, Shenzhen, Hong Kong și Macao.

Străinilor el le oferă o deschidere fără precedent, de acces la piață și egalitate de tratament între actori privați, publici și străini. O deschidere ce merge în paralel cu deschiderea de celule ale partidului în aceste firme expatriate, dar „ sinizarea” accelerată a structurilor străine va fi însoțită de sfârșitul discriminării, o veche cerere nesatisfăcută până în prezent a investitorilor externi.

Pentru protecția mediului, Xi promite accelerarea decarbonizării, reciclării și cooperare mondială împotriva încălzirii climei. 

Cât privește Taiwanul, care agasează din 2016 odată cu venirea la putere a independistei Tsai Ing-wen, tonul a fost moderat. După inevitabila aluzie la „ lupta fermă a partidului împotriva forțelor secesioniste pentru independență” , Xi propune pacea vitejilor: „ suntem de același sânge ... gata de a împărți cu Taiwan mai întâi oportunitățile de dezvoltare pe care le avem. ”

Xi face apel la tineret: „ Se vor face eforturi deosebite pentru detectarea și constituirea unei rezerve de tinere cadre, fără a uita femeile, etniile minoritare și non-comuniștii. ” . Tendința nu e nouă: de mult timp regimul are mare grijă în a atrage creiere, astfel încât să poată conta pe o echipă de administratori străluciți. 

În încheiere, Xi atrage atenția că atare proiecte nu se vor impune fără a întâmpina rezistență: „ întinerirea mare a nației nu înseamnă plimbare prin parc și nici concert de gonguri și tobe. Pentru realizarea acestui mare vis va fi nevoie de o mare bătălie” . Vorbe ce amintesc de cele ale lui Mao de acum o jumătate de secol: „ revoluția nu înseamnă să bem împreună un ceai. ”