Vești din China: Congresul al XIX-lea, start!

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 21 octombrie 2017. )
     Urmare a punerii Pekinului sub clopotul de sticlă al poliției, cel de-al XIX-lea Congres se anunța purtător al unui vânt „ revoluționar” : discursul președintelui Xi a confirmat această tendință, dar a și surprins lumea prin numeroasele deschideri și mâini întinse.

     Indiscutabil, Xi a dat, încă de la deschidere, tonul, cu mândrie: China ar fi un „ stat socialist de dictatură democrat-populară, condus de clasa muncitoare, bazat pe alianța muncitorilor și țăranilor” . Textul e din Marx --- cu toate că această societate a cedat pe scară largă, de 30 de ani, farmecelor sirenelor capitaliste.

     Mergând pe aceeași idee, primul secretar a anunțat o înăsprire fără precedent a controalelor sociale, bazate pe big data: „ vom institui un sistem de supraveghere în toate domeniile, cu supervizare unică de partid, care să asigure controlul intern în partid, dar și supervizarea democratică, controlul judiciar și supravegherea de către mase și opinia publică.  ”

     În lupta sa nemiloasă împotriva corupției, Xi nu pare a suferi de vreo îndoială, permițându-și chiar o butadă rarisimă în acest exercițiu în fața a 2300 de edili ai partidului: cadrele cu moravuri dubioase „ să se privească în oglindă, să-și aranjeze hainele, să facă un duș și să se îngrijească! ” Xi anunță așadar că vasta și puternica campanie anticorupție va continua: la colecția sa de funcționari pedepsiți, la „ muște” ( cei mici) și „ tigri” ( cei mari) , adaugă „ vulpea” , cadrul mediu. Atenționează asupra unei lupte nemiloase contra: „ sectarism, cultură a cercului, familiarism și joc dublu” și amintește „ problemele flagrante ale impurității ideologice, de organizare și stil de lucru nu sunt încă rezolvate. ”

     Cu toate acestea, prin întoarcerea sa la Mao, Xi Jinping întinde mâna multor medii și anunță îndrăznețe reforme economice și societale.

Țăranilor, el le promite o reformă a dreptului asupra solului, pentru întărirea drepturilor lor asupra pământurilor.

Provinciilor, le promite integrarea inter-regională ca mijloc de spargere a frontierelor interne și eliberarea energiilor închistate. Prioritate având proiectul „ Jing-jin-ji” , între Pekin, Tianjin și Hebei, precum și cel din delta fluviului Perlelor între Guangdong, Shenzhen, Hong Kong și Macao.

Străinilor el le oferă o deschidere fără precedent, de acces la piață și egalitate de tratament între actori privați, publici și străini. O deschidere ce merge în paralel cu deschiderea de celule ale partidului în aceste firme expatriate, dar „ sinizarea” accelerată a structurilor străine va fi însoțită de sfârșitul discriminării, o veche cerere nesatisfăcută până în prezent a investitorilor externi.

Pentru protecția mediului, Xi promite accelerarea decarbonizării, reciclării și cooperare mondială împotriva încălzirii climei. 

Cât privește Taiwanul, care agasează din 2016 odată cu venirea la putere a independistei Tsai Ing-wen, tonul a fost moderat. După inevitabila aluzie la „ lupta fermă a partidului împotriva forțelor secesioniste pentru independență” , Xi propune pacea vitejilor: „ suntem de același sânge ... gata de a împărți cu Taiwan mai întâi oportunitățile de dezvoltare pe care le avem. ”

Xi face apel la tineret: „ Se vor face eforturi deosebite pentru detectarea și constituirea unei rezerve de tinere cadre, fără a uita femeile, etniile minoritare și non-comuniștii. ” . Tendința nu e nouă: de mult timp regimul are mare grijă în a atrage creiere, astfel încât să poată conta pe o echipă de administratori străluciți. 

În încheiere, Xi atrage atenția că atare proiecte nu se vor impune fără a întâmpina rezistență: „ întinerirea mare a nației nu înseamnă plimbare prin parc și nici concert de gonguri și tobe. Pentru realizarea acestui mare vis va fi nevoie de o mare bătălie” . Vorbe ce amintesc de cele ale lui Mao de acum o jumătate de secol: „ revoluția nu înseamnă să bem împreună un ceai. ”

Veşti din China: Un val populist

     (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 12 mai 2016. )

Fenomenul Donald Trump mătură şi coastele Asiei, iar dovada acestui lucru este alegerea lui Rodrigo Duerte, la preşedinţia Filipinelor, după o campanie învăluită- n argumente naiv- violente şi promisiuni de neonorat.
În timpul campaniei, bărbatul a emis faţă de China pretenţii contradictorii, vrând ca în acelaşi timp să apere interesele naţionale în Marea Chinei de Sud, dar şi să negocieze direct cu Pekinul- prin renunţarea la o apărare colectivă împreună cu celelalte ţări riverane. El s- a arătat gata să negocieze drepturile maritime contra unor linii de cale ferată finanţate de Pekin pe pământul ţării sale. Dar tot el se declară gata să meargă cu un jet- ski pe un atol acupat de APL ( Armata Populară de Eliberare), ca să înfigă acolo drapelul Filipinelor, singur împotriva tuturor... Prin acestea toate, lasă impresia unui personaj ce vorbeşte tare frumos, dar inconsistent şi fantasmagoric. Iar linia sa de apărare apare drept slabă, riscând să compromită anii de eforturi depuse de predecesorul său.
China nu are personaje de acest gen, colorate- cu sistemul său lipsit de alegeri, nici n- are nevoie. Însă mai multe fenomene aflate în curs de- a lungul şi latul ţării au o aceeaşi sursă: un val populist, nostalgic al trecutului, bântuie şi încearcă să- şi facă loc pentru a fi îndepărtată mai simplu poţiunea amară la zi ( măsurile dureroase impuse de încetinirea creşterii economice) .
De pildă, pe 2 mai la Pekin la Marele Palat al Poporului, a avut loc în faţa hailaifului capitalei o mare gală ce a oferit în reluare cântece dragi lui Mao şi creaţii de balet ale soţiei sale Jiang Qing. Iar pe o bandă de pânză se relua acest slogan: " Popoare ale lumii uniţi- vă pentru a învinge invadatorii yankei şi pe lacheii lor! " .
Foarte apreciat de aripa de stânga, spectacolul a şocat victimele Revoluţiei Culturale, precum Ma Xiaoli, fata unui fost ministru, care a cerut socoteală asupra acestor derapaje de la disciplina Partidului.
În acelaşi spirit, înfloresc cântece de adulare a Preşedintelui Xi Jinping, rebotezat Xi Dada/ Tătucul Xi şi a soţiei sale Peng Liyuan, fostă cântăreaţă a Armatei Populare de Eliberare, rebotezată Peng Mama ( mamă a naţiunii) .
Dar, ce să vezi, surpriză! La un ordin al Pekinului, aceste rebotezări au dispărut discret din media, surghiunite de Partidul conştient că riscă sarcasmul. Şeful de stat are nevoie să renunţe la imaginea de om prea cumsecade şi să revină la o imagine mai serioasă , mai conformă cu misiunea sa de a repune economia pe şine, indiferent de sacrificiile necesare.
Toate acestea sugerează că acel cult al personalităţii nu emana de la Xi Jinping, nici de la departamentul de propagandă, ci de la populaţia însăşi, din oraşe şi sate, ce aşteaptă un lider carismatic şi liniştitor. În uşoara ceaţă actuală, guvernul trebuie să înainteze cu extremă prudenţă: să confere încredere, să se arate gata de a asculta temerile provinciilor şi să răspundă acestora prin lucruri concrete.
Statul va " reloca" anul acesta vreo 2- 3 milioane de săraci din zonele rurale în zone mai dezvoltate ( cu drumuri, apă curentă, şcoli, spitale ... ) . 1600 de miliarde de yuani vor fi vărsaţi în Dongbei, regiune aflată în cădere economică liberă, ce se datorează reculului industriei cărbunelui şi al comerţului cu Rusia.
De notat că toate aceste eforturi sunt făcute pentru regiunile cu cea mai mare cotă de sărăcie, dar şi de nostalgie " roşie" .
Dispare şi un alt calificativ al lui Xi: acela de " centrul" Partidului, punct nodal de referinţă ideologică. Acum două luni, conceptul era esenţial- oricine îl uita, îşi risca propria carieră sau chiar mai mult. În ziua de azi China se îndepărtează de un stil de leadership solitar şi se întoarce la conducerea colectivă. Xi vrea să- i asculte pe ceilalţi lideri, din provincii, de la bază. În aceste timpuri nesigure, şeful suprem trebuie să împartă cu alţii deciziile, responsabilitatea- influenţa populistă!